Modificarea incadrarii si a salariului. Comunicare. Curgerea termenului de contestare a masurii

Masura prin care a fost modificata incadrarea si implicit salariul ce se cuvenea functionarului public, poate fi contestata in termen de 30 zile calendaristice ce curge de la data comunicarii deciziei prin care a fost adoptata.

Prin actiunea introdusa la data de 07.08.2008 la Tribunalul Arges, inregistrata sub nr. 2738, reclamantul M.M., a chemat in judecata pe paratul P.C. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna:

1. Anularea masurii luate de conducerea P.C., prin care, incepand cu data de 01.09.2006, i s-a modificat salariul de baza lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,70 la 1,50;

2. Obligarea paratului ca, la stabilirea salariului de baza lunar, sa aplice coeficientul de ierarhizare de 1,50 incepand cu data de 01.09.2006;

3. Obligarea paratului la plata drepturilor salariale restante, rezultate de la 01.09.2006, actualizate cu coeficientul de inflatie de la data platii.

In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca este angajatul paratului in calitate de functionar public cu statut special, potrivit Legii nr. 293/2004, si pana la data de 01.09.2006 a avut gradul profesional de agent sef adjunct si functia de subofiter operativ, cu un salariu de baza calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,70. Incepand cu data de 01.09.2006 i s-a modificat (redus) salariul de baza lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,70 la 1,50, fara a-i fi fost facute cunoscute motivele pentru care s-a luat aceasta masura si fara sa i se comunice vreun act din care sa rezulte decizia unilaterala de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu . Potrivit art. 49 din Legea nr. 293/2004, functionarii publici din sistemul administratiei penitenciarelor au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu care pot fi modificate in situatii expres prevazute de lege. A mai sustinut ca este nula orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi, dupa cum, potrivit art. 267 din Codul Muncii, este nula absolut o masura dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

Examinand cu prioritate exceptia de tardivitate a formularii actiunii, pusa din oficiu in discutia partilor, Tribunalul Arges _ Sectia Civila a pronuntat Sentinta nr. 632/CA/12 decembrie 2008 prin care a respins actiunea precizata, ca tardiv formulata.

Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, instanta a retinut ca reclamantul este angajatul paratului ca functionar public cu statut special, fiindu-i aplicabile dispozitiile Legii nr. 293/2004.

Prin Decizia nr. 37/04.10.2006 (f. 21-23), potrivit art. 1 din decizie, in aplicarea noului stat de organizare emis de Administratia Nationala a Penitenciarelor, a fost schimbata incadrarea mai multor functionari publici cu statut special, printre care si a reclamantului, pozitia nr. 110.

In preambulul deciziei s-a mentionat ca aceasta a fost emisa in baza Legii nr. 293/2004, modificata prin O.U.G. nr. 47/2006, care, la art. 9 a stabilit categoriile de functionari si gradele acestora, ce pot fi incadrati in penitenciare.

A mai retinut instanta ca decizia a fost emisa in aplicarea legii, astfel ca nu pot fi primite criticile reclamantului cu privire la nulitatea absoluta a acesteia pentru lipsa cercetarii prealabile, deoarece aceasta este specifica aplicarii sanctiunii disciplinare, prin urmare, reclamantul nu se afla in situatia de a-si manifesta acordul pentru modificarea incadrarii, deoarece aceasta a intervenit prin efectul legii.

Instanta a recunoscut ca este reala sustinerea reclamantului cu privire la gresita sa incadrare, situatie confirmata de parat prin intampinare, dar si de situatia intocmita de aceasta sub nr. 33863/21.11.2006 (f. 35-40), la o luna de la emiterea Deciziei nr. 37/04.10.2006, insa a apreciat ca a luat la cunostinta de schimbarea incadrarii, de reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70, odata cu plata drepturilor ce i se cuvin pentru luna septembrie 2006, diminuate in luna octombrie 2006.

De la aceasta data a inceput sa curga pentru reclamant dreptul de a contesta si solicita schimbarea incadrarii, atat paratului, cat si instantei in caz de refuz al acestuia.

In raport de aceasta data, octombrie 2006, introducerea actiunii la data de 27.06.2008 a fost retinuta ca fiind peste termenul de 6 luni prevazut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, dar nu mai mult de 1 an, de la data emiterii acestuia, cum se prevede la alin. 2, al aceluiasi articol .

Paratul, in masura in care apreciaza ca a emis Decizia nr. 37/04.10.2006 in mod nelegal, poate reveni asupra acesteia, fara a se mai cere instantei exercitarea controlului de legalitate.

Impotriva sentintei a formulat recurs reclamantul care, invocand dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 si art. 304¹ Cod Procedura Civila.

Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constata ca recursul este fondat.

Astfel, reclamantul este functionar public cu statut special caruia ii sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 293/2004 care, la art. 81, prevede ca se completeaza cu dispozitiile din legislatia muncii.

Prin Decizia nr. 37/04.10.2006 emisa de directorul P.M.S.C. s-a dispus ca, incepand din data de 01.09.2006, mai multi agenti, printre care si reclamantul, sa fie numiti in functii in noul stat de organizare aprobat prin Decizia nr. 452/2006 emisa de directorul general al A.N.P., beneficiind de coeficientii de ierarhizare, soldele si pozitia prevazute in dreptul fiecaruia, precum si de sporurile de dispozitiv si, respectiv, de pericol deosebit, prevazute in Legea nr. 138/1999 si Anexa nr. 3 la Ordinul M.J. nr. 2498/C/1999, respectiv in Anexa nr. 5 la O.M.J. nr. 2498/C/1999 modificata prin O.M.J. nr. 2705/C/1999 si nr. 424/C/2001.

Actiunea formulata de reclamant nu a privit decat un singur aspect, acela legat de nelegala modificare a raportului de serviciu sub aspectul salariului prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,80 la 1,70, fara insa a contesta noua incadrare pe functie sau in grad profesional.

Ori, in raport si de dispozitiile art. 81 din legea nr. 293/2004, care fac trimitere la legislatia muncii, raporturile juridice de munca sunt supuse prevederilor Codului Muncii, conform art. 295 alin. 2 din acest act normativ.

Dispozitiile art. 283 Codul Muncii reglementeaza termenele in care pot fi contestate deciziile unilaterale referitoare la modificarea contractului individual de munca, situatie care se regaseste in speta, si care este de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii deciziei.

Totodata, art. 163 din acelasi act dispune ca "plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit".

Dispozitiile art. 166 alin. 1 reglementeaza termenul de prescriptie a dreptului la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor, ca fiind 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Din interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale rezulta ca reclamantului trebuia sa i se comunice dispozitia de schimbare a unui element al raportului de serviciu, adica a salariului, care trebuie realizata intr-un mod apt sa asigure receptionarea lui fara echivoc de catre destinatar.

In acest fel, faptul ca, la un moment dat, reclamantul ar fi putut cunoaste reducerea salariului ca urmare a reducerii coeficientului de ierarhizare, nu este echivalent cu faptul comunicarii actului in sine, pentru a avea posibilitatea sa-l conteste.

Dincolo de acest aspect, plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, ori in speta, aceasta dovada nu s-a efectuat, astfel incat nu se poate stabili cu certitudine nici momentul in care reclamantul a putut cunoaste masura reducerii salariului.

In concluzie, cererea de chemare in judecata nu poate fi apreciata ca fiind tardiv formulata, motive ce au impus casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta pentru a se pronunta pe fond .

De altfel, insusi paratul a recunoscut faptul ca schimbarea incadrarii reclamantului s-a facut in mod gresit, motiv pentru care lasarea in continuare la aprecierea sa a revocarii actului nelegal, este de natura sa vatame interesele legitime ale acestuia.