Actiune in evacuarea fostului coindivizar. Adimisibilitate

Ca urmare, este admisibila actiunea in evacuare a acestora din urma, pentru lipsa de titlu, printre care si aceia care au cumparat, anterior iesirii din indiviziune, cotele parti indivize de la ceilalti coindivizari.

Evacuarea, in situatia expusa, nu trebuie conditionata de exercitarea unei actiuni in revendicare impotriva fostilor copartasi care detin bunul si refuza sa-l predea.

La data de 9 februarie 1999, reclamantele F.M. si I. A. au chemat in judecata pe paratii G.I. si G.E.pentru a se dispune evacuarea acestora dintr-un imobilul situat in Bucuresti.

In motivarea actiunii, reclamantele au aratat ca, prin sentinta civila nr.15899 din 22 decembrie 1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus iesirea din indiviziune cu privire la imobil, ce a fost atribuit reclamantelor, care au fost obligate la plata de sulte catre ceilalti mostenitori, inclusiv catre parati. Dupa solutionarea cailor de atac exercitate impotriva acestei sentinte, reclamantele au solicitat punerea in executare a hotararii si au achitat sultele pe care le datorau celorlalti coindivizari, depunand, in acest, sens dovezile la dosarul de executare . Intrarea in posesia nemiscatorului atribuit nu a fost posibila, deoarece casa a fost incuiata de parati.

Prin intampinare, paratii au cerut respingerea actiunii in evacuare cu motivarea ca sunt proprietarii imobilului conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5055 din 3 aprilie 1991 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 1 si transcris sub nr. 1722/1991 la acelasi notariat, act valabil si nedesfiintat.

Urmare a decesului reclamantei I.A., s-a luat act ca singura mostenitoare a acesteia este reclamanta F.M. (certificatul de calitate de mostenitor nr.3 din 8 februarie 2000).

Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr.7302 din 17 aprilie 2000, a respins ca neintemeiata actiunea principala in evacuarea paratilor.

In motivarea sentintei, s-a retinut ca ambele parti produc titluri de proprietate asupra imobilului in litigiu, reclamantele prezentand sentinta prin care le-a fost atribuit imobilul, iar paratii contractul de vanzare-cumparare cu referire la acelasi bun, astfel ca nu se pot compara cele doua titluri in cadrul procesual stabilit de cele doua reclamante, instanta nefiind investita cu o actiune in revendicare.

Solutia judecatoriei a fost mentinuta de Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, care, prin decizia nr.3387/A din 28 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantei F.M..

Impotriva acestor hotarari a declarat recurs reclamanta F.M.. Pe parcursul solutionarii cauzei in recurs a decedat paratul, fiind introdusi in cauza, in aceeasi calitate, mostenitorii acestuia G.E., in calitate de sotie supravietuitoare si Georgescu Florian a�� fiu.

Prin decizia nr.3752 din 20 decembrie 2001, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a IV-a civila, a respins ca nefondat recursul.

Impotriva hotararilor pronuntate in cauza, la data de 20 decembrie 2002, in temeiul art.330 pct.2 Cod procedura civila - articol in vigoare la acea data (abrogat ulterior, prin OUG nr. 58/2003 ), a declarat recurs in anulare Procurorul General al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie care a considerat ca, prin hotararile criticate, instantele au nesocotit principiile care guverneaza materia indiviziunii, astfel ca, pentru solutionarea actiunii in evacuare nu era necesara compararea titlurilor de proprietate, fiind suficienta existenta hotararii irevocabile de atribuire in natura a bunului catre reclamanta.

Recursul in anulare este fondat.

Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5055 din 3 aprilie 1991 de fostul Notariat de Stat al Sectorului 1 Bucuresti si transcris sub nr.1722/1991, la acelasi notariat; paratii G.E. si G.I. au cumparat de la vanzatoarea I.C. cota indiviza de 1/2 din imobil, situatie in care paratii-cumparatori au dobandit calitatea de coindivizari asupra imobilului litigios.

Ulterior, prin sentinta civila nr. 15899 din 22 decembrie 1995, hotarare definitiva si irevocabila, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a dispus iesirea din indiviziune cu privire la imobil, nemiscator ce a fost atribuit in natura reclamantelor F.M. si I.A., cu obligarea acestora de a plati o sulta catre parati. Avand in vedere contractul de vanzare-cumparare prin care paratii G.I. si G.E. au dobandit doar cota parte indiviza de 1/2 din nemiscator, precum si calitatea lor de coindivizari, ei au fost parti in procesul de iesire din indiviziune in urma caruia imobilul a fost atribuit, in totalitate, reclamantelor.

La baza reglementarii indiviziunii a�� indiferent de izvorul ei a��, se afla doua principii: A. principiul ca nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra unui bun sau unor anumite bunuri determinate in materialitatea lor; B. fiecare coindivizar are un drept individual, absolut si exclusiv asupra cotei-parti ideale ce i se cuvine din masa indiviza de bunuri aflate in indiviziune . Cea de a doua regula consta in dreptul fiecarui copartas de a dispune liber si fara acordul celorlalti copartasi de cota sa parte de drept (proprietate sau alt drept real). Deoarece fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra cotei sale parti ideale din indiviziune, el poate instraina sau greva aceasta cota, fara consimtamantul celorlalti coindivizari.

Asa s-a intamplat, in speta, cand numita I.C. a dispus in mod liber si fara acordul celorlalti copartasi, cu privire la cota sa indiviza de 1/2 din imobil, cota pe care a instrainat-o paratilor G.I. si G.E., contra unui pret. Astfel fiind, in caz de instrainare a cotei ideale de proprietate din imobilul litigios, paratii-cumparatori s-au substituit in drepturile coindivizarului vanzator, fiind fara relevanta rezultatul partajului ce a intervenit ulterior si la care au participat cumparatorii (paratii), in calitatea lor de coindivizari. In aceste conditii, vanzatoarea I.C. a fost tinuta sa garanteze numai dreptul asupra cotei indivize de proprietate, iar nu si rezultatul partajului, adica atribuirea bunului, in integralitatea sa, catre paratii-cumparatori.

Urmare a efectului declarativ al partajului, dreptul de proprietate al paratilor asupra cotei ideale dobandita prin cumparare, s-a transferat asupra sultei, dupa cum sentinta de partaj, odata intrata in puterea lucrului judecat, a consolidat in mod irevocabil dreptul de proprietate exclusiv al reclamantelor asupra bunului imobil.

Totodata, avand in vedere cadrul procesual cu care au fost investite instantele (actiune in evacuarea paratilor), nu se mai poate pune in discutie contractul de vanzare-cumparare ca temei al dreptului de proprietate asupra imobilului in materialitatea sa, deoarece vanzatoarea I.C. - mostenitoarea legala a cotei de 1/2 din imobil - nu a putut sa transmita paratilor decat dreptul de proprietate asupra acestei cote ideale, iar nu dreptul de proprietate asupra nemiscatorului, in materialitatea sa.

Asadar, singura proprietara asupra bunului in materialitatea sa, prin efectul declarativ al partajului, este reclamanta F.M., toti ceilalti coindivizari, fiind creditori, fata de aceasta, pentru sulte, situatie in care in mod eronat instantele au apreciat ca actul de vanzare-cumparare exhibat de parati mai poate fi considerat izvor al dreptului de proprietate asupra imobilului in conditiile in care actul juridic a reprezentat doar temeiul in baza caruia paratii au participat la procesul de iesire din indiviziune .

Cum nu mai este necesara introducerea de catre cel caruia i s-a atribuit bunul in natura a unei actiuni in revendicare impotriva fostilor copartasi care detin bunul si refuza sa-l predea, s-a admis recursul in anulare, s-au casat hotararile date in cauza si, in fond, s-a admis actiunea si s-a dispus evacuarea paratilor din imobil, pentru lipsa de titlu .