Inlocuirea zilelor de concediu de odihna neefectuate cu o indemnizare financiara

Ca regula, concediul de odihna se efectueaza in fiecare an, in natura . De la aceasta regula, Codul muncii stabileste o situatie speciala in care este permisa compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat.

Astfel, conform prevederilor art. 146 alin. (3), ``compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca``.

Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programe de stabilitate a angajatorului cu consultarea salariatului, pentru programele individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.

In jurisprudenta constanta a Tribunalului curesti, s-a Bucurata ca imprejurarea in care salariatul nu ar fi solicitat efectuarea concediului de odihna nu are relevanta juridica, deoarece ``potrivit art. 38 din Codul Muncii, salariatii nu pot renunta la drepturile recunoscute de lege acestora. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate``. Astfel, dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, denuntari sau limitari.

In speta ce urmeaza a fi prezentata, se va pune problema daca salariul este sau nu indreptatit la data incetarii raporturilor de munca la compensarea in bani a zilelor de concediu de odihna neefectuate.

In fapt, la data de 04.01.2016, reclamanta a fost incadrata, prin Contractul individual de munca incheiat , pe functia de Asistent maternal profesionist, in cadrul Directiei Generale X.

Incadrarea s-a facut potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 679/2003 privind conditiile de obtinere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist, pe o perioada determinata, de 36 de luni, cuprinsa intre date de 04.01.2016 si date de 19.02.2017. Ulterior, in urma obtinerii Atestatului nr. n/08.02.2017 , Contractul individual de munca a fost prelungit.

Pe procesul desfasurarii contractului individual de drepturi salariale de care beneficiaza salariata au fost majorate.

In data de 25.06.2018 a fost incheiata Conventia de Plasament nr. m/26.06.2018, prin care reclamanta a primit-o in plasament in regim de urgenta pe minora S.

Pe toata perioada desfasurarii raporturilor de munca, salariate nu a beneficiat de concediu de odihna si nici de voucherele de vacanta la care ar fi avut dreptul conform prevederilor legale.

Pe fondul acestor nemultumiri, prin Notificarea inregistrata la Directia Generala X, reclamanta a comunicat incetarea contractului individual de munca cu date de 18.12.2019.

Urmare a acestei Notificari, prin Dispozitia nr. z din 17.01.2020, Directia Generala X a constatat incetarea contractului individual de munca al reclamantei, incepand cu data de 21.01.2020, in conformitate cu prevederile art. 55, lit. c), coroborat cu art. 81 alin. (1) si alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii republicata.

In constatarea incetarii raporturilor de munca, prin Nota de lichidare eliberata de D.G.X. la data de 22.01.2020, s-a retinut neefectuarea a 49 de zile de concediu de odihna, aferente perioadei 2018-2019.

Tribunalul Bucuresti a fost investit cu un conflict de munca salariata si Directia Generala X, avand ca obiect plata contravalorii a 50 de zile de concediu de odihna neefectuat, aferente perioadei 04.01.2016 - 31.12.2017.

In ceea ce se cere cererea reclamantei, a paratei la plata contravalorii a 50 de zile concediului de odihna neefectuat aferent perioadei 04.01.2016-31.12.2017, instanta a retinut ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 146 din Codul muncii, potrivit caruia concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.

In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial, concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul de persoane in cauza, angajatorul este obligat sa acorde acordul de odihna neefectuat intr-o perioada . de 18 luni deschis cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual.

Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permis numai in cazul incetarii contractului de munca, iar in prezenta cauza individuala a incetat la data de 21.01.2020.

Instanta a constatat ca in cauza nu s-a facut dovada ca in perioada 04.01.2016-31.12.2017, reclamanta ar fi beneficiat de concediu legal de odihna, iar proportionala cu activitatea desfasurata reclamantei si se cuveneau 50 zile de concediu de odihna conform art. I din contractul individual de munca coroborat cu dispozitiile art. 1, din Hotararea de Guvern nr. 250/1992 si raportata la nota de lichidare, reclamantei i-a fost recunoscuta durata concediului de odihna pentru anul 2018 de 25 de zile si pentru anul 2019 de 24 de zile .

Contrar celor sustinute de parata, instanta a constatat ca in cauza nu este aplicabila Decizia nr. 25/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a stabilit ca ``dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotararea Guvernului nr. 679/2003 privind condifiile de obtinere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist si ale art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 protectia si promovarea drepturilor copilului, republica, cu privire la modificarile si completarile ulterioare, nu deroga de la regulament privind obligativitatea efectuarii in natura a concediului de odihna, reglementata de art. 1 alin. (2), art. 144 si art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, in situatia in care asistentul maternal profesionist asigura continuitatea activitatii de crestere, ingrijire si educare a copiilor in perioada respectiva, acesta nefiind indreptatit la plata unei despagubiri echivalente cu indemnizatia de concediu``, deoarece aceasta nu analizeaza indemnizatia de concediu. cuvenita salariatului la incetarea contractului individual de munca, conform dispozitiilor art. 146 alin. (3) din Codul muncii.

Prin Decizia nr. 25/2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, invocata de parere s-a analizat daca este intemeiata pretentia de plata a contravalorii muncii desfasurate de asistentul maternal in perioada concediului legal de odihna, atat timp cat, pe de o parte, aceasta s-a obligat sa asigure. continuitatea activitatilor in perioada concediului si nu a solicitat angajatorului separat de copilul plasat sau incredintat pentru perioada respectiva, iar, pe de alta parte, a incasat integral indemnizatia de concediu acordat de angajator .

Totodata, instanta a retinut ca, dreptul dreptului lucrator la concediu anual, trebuie sa considere un principiu al dreptului social al Uniunii de o importanta deosebita, de la care nu se poate deroga si de a punerea in aplicare a autoritatii nationale competente poate fi efectuata numai. in limitele bune in mod expres de Directiva 2003/88.

De asemenea si din preocuparea de a garanta respectarea acestui drept fundamental consacrat de dreptul Uniunii, articolul 7 din Directiva 2003/88 nu poate face obiectul unei interpretari restrictive, in detrimentul drepturilor de ingrijire a beneficia de lucrator in temeiul careia.

Astfel, prevazand ca o durata anuala minima de concediu nu poate fi inlocuita cu o indemnizatie financiara cu exceptia incetarii raportului de munca, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 urmareste in special sa asigure lucratorului de a beneficia de o repaus . efectiv, dintr-o preocupare pentru protectia eficienta a securitatii si a sanatatii sale.

Pentru a evita situatia in care, din cauza acestei imposibilitati, lucratorul nu poate beneficia de acest drept, nici chiar sub forma pecuniara, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2003/88 prevede ca lucratorul are dreptul la o indemnizare financiara pentru zilele de concediu. anual neefectuat.

Aceasta dispozitie nu impune nicio conditie nastere dreptului la o indemnizatie financiara, in afara de cea referitoare la, pe de o parte, la incetarea raportului de munca si la o alta parte, la faptul ca lucratorul nu a efectuat in intregime concediul anual platit la. care avea dreptul la data incetarii acestui raport .

Pe de alta parte, imprejurarea ca reclamanta nu a formulat cererea de concediu de odihna nu poate fi retinuta ca reprezentand o cauza de exonerare a paratei de la plata compensarii in bani a concediului de odihna neefectuat in conditiile in care mijloacele de proba aflate la dosar. nu se parata a dat dovada de deplina diligenta poate necesara pentru ca reclamanta sa aiba efectiv posibilitate de a-si efectua concediul anual platit la care avea dreptul si la care potrivit dispozitiilor art. 38 din Codul muncii nu putea renunta.

In consecinta, fata de considerentele de fapt si de drept mentionat anterior, instanta a constatat ca este intemeiata pretentiile reclamantei urmand a admite actiunea .