Conflict de interese. Folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane

Fapta administratorului judiciar desemnat de judecatorul-sindic, de a presta servicii de evidenta contabila catre societatea administrata in baza incheierii judecatorului-sindic, printr-o societate in cadrul careia are calitatea de asociat, constituie infractiunea de conflict de interese, devenita infractiunea de folosire a functiei pentru favorizarea unor persoane prevazuta in art. 301 alin. (1) C. pen.

Cumulul de functii - de administrator judiciar al unei societati si de asociat in cadrul societatii care presteaza servicii de evidenta contabila catre societatea administrata in baza incheierii judecatorului-sindic - nu se circumscrie sintagmei de ``raporturi comerciale`` si, in consecinta, nu determina aplicabilitatea Deciziei nr. 6/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.

Prin sentinta penala nr. 405 din 4 mai 2018 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, s-au dispus urmatoarele:

In baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. si art. 4 C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru savarsirea infractiunii de folosire a functiei pentru favorizarea unor persoane (fost conflict de interese) in forma continuata, prevazuta in art. 301 C. pen. raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., intrucat faptele nu mai sunt prevazute de legea penala.

Prin decizia nr. 996 din 9 octombrie 2019 a Curtii de Apel Bacau, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, in baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de procuror si partea civila B. impotriva sentintei penale nr. 405 din 4 mai 2018 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt.

S-a desfiintat in totalitate sentinta apelata, s-a retinut cauza spre rejudecare si, in fond:

S-a facut aplicarea in cauza a prevederilor art. 5 C. pen. si, in consecinta, s-au retinut ca lege penala mai favorabila dispozitiile art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, ca norma de incriminare a faptei comise de inculpat.

A fost condamnat inculpatul A. pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese, prevazuta in art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior si art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni inchisoare.

In baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat conditionat executarea acestei pedepse pe durata unui termen de incercare de 2 ani si 6 luni, fixat in conditiile art. 82 C. pen. anterior.

S-a interzis inculpatului exercitiului drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsa accesorie.

In baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendarii executarii pedepsei, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen. anterior.

Impotriva acestei decizii a declarat, in termenul legal, recurs in casatie inculpatul A., considerand ca norma penala in baza careia a fost trimis in judecata nu mai pastreaza configuratia juridica, prin verificarea continutului constitutiv al infractiunii retinute in sarcina sa, atat pe latura obiectiva (situatia premisa, elementul material - actiunea/inactiunea, urmarea imediata, legatura de cauzalitate, locul si timpul savarsirii infractiunii), cat si pe latura subiectiva (formele si modalitatile vinovatiei, mobilul, scopul) si a considerat ca sunt incidente dispozitiile art. 4 C. pen., privind aplicarea legii penale de dezincriminare, ceea ce atrage achitarea, in temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

In cuprinsul cererii de recurs in casatie, inculpatul A. a invocat cazul de recurs in casatie prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin incheierea de sedinta de camera de consiliu din 23 ianuarie 2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia penala, in baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis in principiu cererea de recurs in casatie formulata de inculpatul A. impotriva deciziei nr. 996 din 9 octombrie 2019 a Curtii de Apel Bacau, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie .

Examinand recursul in casatie declarat de inculpatul A. impotriva deciziei instantei de apel, in raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de recurs in casatie prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata recursul in casatie declarat de inculpat ca fiind nefondat, in principal, pentru considerentele ce se vor arata:

Legiuitorul roman a prevazut in continutul art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. ca ``hotararile sunt supuse casarii cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala.``

Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivaleaza cu dezincriminarea faptelor, intrucat aceasta operatiune presupune doar iesirea din vigoare a unei dispozitii legale. Dezincriminarea intervine insa atunci cand, dupa abrogarea unui text de lege ce sanctioneaza penal o fapta, aceasta nu isi mai gaseste corespondent in legea noua sau nu mai este incriminata printr-o alta dispozitie legala in vigoare.

De asemenea, s-a statuat in doctrina, dar si pe cale jurisprudentiala ca se subsumeaza notiunii de neprevedere a faptei in legea penala cazurile in care nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sub aspect obiectiv, intrucat legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decat lipsa vinovatiei prevazute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputand fi decat acela prevazut in art. 16 alin. (1) lit. b) teza I - ``fapta nu este prevazuta de legea penala.`` Acelasi temei include si situatiile referitoare la lipsa situatiei premisa a infractiunii sau neintrunirea conditiilor privind subiectii acesteia.

Din analiza cauzei rezulta ca, prin decizia nr. 996 din 9 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacau, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie a stabilit legea penala mai favorabila, fata de momentul derularii activitatii infractionale a inculpatului A., respectiv perioada 2011-2013, infractiunea avand un caracter continuat, care s-a epuizat in anul 2013, cand erau in vigoare dispozitiile art. 2531 C. pen. anterior.

Prin Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in M. Of. nr. 598 din 25 iulie 2017, art. 301 a fost modificat, cu urmatorul cuprins: ``Folosirea functiei pentru favorizarea unor persoane - art. 301 (1) Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit un act prin care s-a obtinut un folos patrimonial pentru sine, pentru sotul sau, pentru o ruda ori un afin pana la gradul II inclusiv se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica pe o perioada de 3 ani. (2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica in cazurile in care actul sau decizia se refera la urmatoarele situatii: a) emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative; b) exercitarea unui drept recunoscut de lege sau in indeplinirea unei obligatii impuse de lege, cu respectarea conditiilor si limitelor prevazute de aceasta.``

Asadar, la momentul pronuntarii deciziei aratate, instanta a avut in vedere in stabilirea legii penale mai favorabile dispozitiile art. 2531 C. pen. anterior, fata de situatia de fapt retinuta, prin raportare la dispozitiile art. 301 C. pen., asa cum au fost modificate prin legea mai sus precizata.

Totodata, instanta de apel a retinut ca inculpatul, in calitate de asociat la societatea D., societate ce oferea prestari servicii de evidenta contabilitate catre societatea C., a continuat sa presteze astfel de servicii si dupa ce a fost desemnat de judecatorul-sindic ca administrator judiciar prin incheierea din 23 februarie 2011 pentru debitoarea societatea C., aflandu-se astfel in stare de incompatibilitate, neputand cumula functia de administrator judiciar si de asociat in cadrul societatii care presta servicii de evidenta contabila pentru acelasi debitor, stare care genereaza conflictul de interese.

Or, prin Decizia nr. 6/2017 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, publicata in M. Of. nr. 284 din 24 aprilie 2017, s-a stabilit:

``Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale intra sub incidenta Deciziei Curtii Constitutionale nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicata in M. Of. nr. 845 din 13 noiembrie 2015, fiind dezincriminata, indiferent de data indepliniri actului ori a participarii la luarea deciziei si indiferent de data raporturilor comerciale.``

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, in raport cu situatia de fapt stabilita, in care s-a retinut ca inculpatul A. nu putea cumula functia de administrator judiciar si de asociat in cadrul societatii care presta servicii de evidenta contabila pentru acelasi debitor, decizia invocata nu isi gaseste aplicabilitatea, intrucat aceasta se refera la fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, a indeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obtinut, direct sau indirect, un folos patrimonial pentru o persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale.

Altfel spus, cumulul de functii detinute de inculpatul A., respectiv de administrator judiciar si de asociat in cadrul societatii care presta servicii de evidenta contabila pentru acelasi debitor, nu se circumscrie sintagmei de ``raporturi comerciale``, asa incat decizia invocata excede cadrului procesual al cauzei.

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de apel, fata de situatia de fapt retinuta, a stabilit si norma incriminatoare incidenta faptei comise de inculpatul A., ca fiind art. 2531 C. pen. anterior, iar in raport cu mijloacele de proba administrate, a pronuntat solutia condamnarii inculpatului, pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese, fapta prevazuta de legea penala, asa incat nu este incident cazul de casare prevazut in art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inalta Curte de Casatie si Justitie reaminteste ca recursul in casatie este o cale extraordinara de atac, care are ca scop verificarea conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept aplicabile, asa incat criticile recurentului A. care tind spre retinerea unei alte situatii de fapt, in contextul cauzei, nu pot fi avute in vedere, prin prisma specificului si naturii recursului in casatie, prin niciunul din cazurile de casare reglementate in art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul in casatie formulat de inculpatul A. impotriva deciziei nr. 996 din 9 octombrie 2019 a Curtii de Apel Bacau, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie .