Conditiile de exercitare a actiunii directe in contencios administrativ

Legea nr. 422/2001, republicata in 2008, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 50/1991 republicata in 2004, cu modificarile si completarile ulterioare; Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobata prin ordinul MDRL nr. 839/2009, cu modificarile si completarile ulterioare si ordinul Ministrului Culturii nr. 2495/2010, Hotararea nr. 925/1995, "indrumator pentru atestarea tehnico-profesionala a specialistilor cu activitate in constructii din 26.05.2003, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 397 din 09.06.2003, H.G. nr. 28/2008, Ordinul nr. 199/2010, Indicatorul de norme de deviz pentru lucrari de restaurari monumente istorice - RM, aprobat cu Ordinul MTCT nr. 741/19.04.2004, Ordinul MLPAT nr. 76/N/05.05.1997, Ordinul MCC nr. 2260/22.06.2006, Regulamentul de organizare si functionare al Inspectoratului de Stat in Constructii I.S.C. publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 806 din 25.11.2009.

A mai solicitat obligarea paratului la emiterea unei noi adrese in concordanta cu dispozitiile legale indicate mai sus, in sensul ca expertii judiciari trebuie sa detina atestare de la Ministerul Culturii pentru a efectua o expertiza asupra unui imobil aflat pe lista de patrimoniu categoria A si in acelasi timp trebuie sa fie atestati ca experti tehnici extrajudiciari, inainte de a participa la examenul de expert judiciar, astfel cum prevede O.G. nr. 2/2000, art. 12 si art. 13.

1.2. Solutia instantei de fond

Prin Sentinta civila nr. 226 din data de 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, in favoarea careia a declinat competenta solutionarii cauzei Tribunalul Iasi, sectia a II-a contencios administrativ si fiscal, prin Sentinta civila nr. 669/21.05.2015, a admis exceptia inadmisibilitatii si, in consecinta, a respins actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL, in contradictoriu cu paratul Ministerul Justitiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, ca inadmisibila.

1.3. Pregatirea dosarului de recurs

Impotriva sentintei mentionate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta, SC A. SA, solicitand casarea sentintei recurate si admiterea cererii de chemare in judecata .

In motivarea cererii de recurs, s-a sustinut, in esenta, ca adresa nr. x/01.08.2013, prin formularea aleasa, anuleaza Legea nr. 10/1995 cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 422/2001, republicata in 2008, cu modificarile si completarile ulterioare; Legea nr. 50/1991 republicata in 2004, cu modificarile si completarile ulterioare; Norma metodologica de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobata prin ordinul MDRL nr. 839/2009, cu modificarile si completarile ulterioare si ordinul Ministrului Culturii nr. 2495/2010, Hotararea nr. 925/1995, "indrumator pentru atestarea tehnico profesionala a specialistilor cu activitate in constructii din 26.05.2003, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 397 din 09.06.2003, H.G. nr. 28/2008, Ordinul nr. 199/2010, Indicatorul de norme de deviz pentru lucrari de restaurari monumente istorice - RM, aprobat cu Ordinul MTCT nr. 741/19.04.2004, Ordinul MLPAT nr. 76/N/05.05.1997, Ordinul MCC nr. 2260/22.06.2006, Regulamentul de organizare si functionare al Inspectoratului de Stat in Constructii I.S.C. publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 806 din 25.11.2009 si incalca art. 12 si art. 13 din O.G. nr. 2/2000.

Recurenta a criticat masurile luate de organele judiciare privind numirea unor experti in specialitatea constructii civile care nu detin atestat eliberat de Ministerul Culturii pentru expertizarea constructiilor de patrimoniu.

Adresa nr. x/01.08.2013 a produs efecte in cercetarea penala din Dosarele nr. x/2013 si nr. y/2013 in care organul de cercetare penala si ulterior judecatorul motiveaza "din cercetarile efectuate, adresa Ministerului Justitiei nr. 61141/01.08.2013 a rezultat ca expertii tehnici autorizati de Ministerul Justitiei in specialitatea "Constructii civile, industriale si agricole" pot efectua o expertiza tehnica judiciara in aceasta specializare fara a fi conditionati de obtinerea unui atestat eliberat de catre Ministerul Culturii sau de catre Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarea Teritoriului".

In cauza x/2016 se decide:

"In temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., admite plangerea inaintata de petenta SC A. SA (...) impotriva Ordonantei nr. x/P/2015 din 11.02.2016 a Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui, prin care s-a dispus clasarea cauzei privind savarsirea (...) pe care o desfiinteaza si decide trimiterea cauzei la procuror in vederea completarii urmaririi penale", deci activitatea expertilor neatestati legal, care au intocmit expertize eronate, a fost desfiintata si Serviciul Profesii Juridice Conexe avea obligatia ca prin raspunsul sau sa se asigure ca nu va produce efecte negative si sa revina cu reformularea legala, astfel cum prevede legislatia in vigoare.

1.4. Apararile intimatului

Legal citat, intimatul Ministerul Justitiei a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea hotararii primei instante ca legala si temeinica, argumentand, in esenta, ca in mod corect a retinut aceasta ca cererile recurentei nu se circumscriu obiectului unei actiuni in contencios administrativ.

2. Solutia si considerentele Inaltei Curti asupra recursului

Inalta Curte, examinand hotararea atacata in raport de prevederile legale incidente, si fata de criticile recurentului-reclamant, constata recursul nefondat si il va respinge, pentru considerentele ce urmeaza.

Recurentul-reclamant a investit instanta de contencios administrativ cu examinarea legalitatii adresei nr. x/01.08.2013 emisa de intimatul-parat Ministerul Justitiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, precum si cu solicitarea de obligare a intimatului la emiterea unei noi adrese in concordanta cu dispozitiile legale incidente, in sensul ca expertii judiciari trebuie sa detina atestare de la Ministerul Culturii pentru a efectua o expertiza asupra unui imobil aflat pe lista de patrimoniu categoria A si in acelasi timp trebuie sa fie atestati ca experti tehnici extrajudiciari, inainte de a participa la examenul de expert judiciar, astfel cum prevede O.G. nr. 2/2000, art. 12 si art. 13.

Adresa x/01.08.2013 este un inscris emis de intimatul-parat la solicitarea organelor de cercetare penala, in Dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, prin care se arata ca "expertii tehnici autorizati de Ministerul Justitiei in specialitatea "Constructii civile, industriale si agricole" pot efectua o expertiza tehnica judiciara in aceasta specializare fara a fi conditionati de obtinerea unui atestat eliberat de catre Ministerul Culturii sau de catre Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarea Teritoriului".

Intre conditiile de exercitare a actiunii directe in contencios administrativ se numara si acelea ca actul atacat sa fie un act administrativ, tipic sau asimilat, astfel cum este el definit prin art. 2 alin. (1) lit. c) si art. 2 alin. (2) al Legii nr. 554/2004 si, respectiv, ca acest act sa vatame un drept subiectiv sau un interes legitim privat ori public.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice .

Acelasi text de lege asimileaza, prin alin. (2), actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.

Reglementand obiectul actiunii in contencios administrativ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prevede ca, sesizand instanta competenta, persoana vatamata poate solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale.

De asemenea, potrivit tezei a II-a a acestui text, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel ce se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Rezulta din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementeaza solutiile pe care le poate da instanta, ca judecatorul de contencios administrativ este obligat sa stabileasca daca actiunea priveste un act administrativ, tipic sau asimilat in sensul respectivei legi, un act preparator al unui act administrativ, care poate fi atacat numai odata cu acesta, sau simple adrese, notificari, puncte de vedere, etc. exceptate controlului judecatoresc in aceasta procedura .

Fata de cele de mai sus, Inalta Curte achieseaza la concluziile instantei de fond privind faptul ca adresa contestata nu constituie act administrativ in sensul dispozitiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, intrucat nu produce prin ea insasi efecte juridice, in sensul ca nu da nastere, nu modifica si nu stinge raporturi juridice, nereprezentand nici materializarea refuzului nejustificat prevazut de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Faptul ca inscrisul respectiv a fost luat in considerare de organele de cercetare penala la stabilirea inexistentei unei infractiuni nu echivaleaza cu producerea de efecte juridice in sensul avut in vedere de dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

In absenta unei practici administrative materializate prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin refuzul de solutionare a unei cereri, intr-una din modalitatile asimilate actului administrativ, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o cerere adresata instantei de contencios administrativ, prin care se solicita obligarea unei autoritati publice la emiterea unui anumit act, este, de asemenea, inadmisibila.

Pentru aceste considerente, in conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatand ca nu exista motive care sa atraga casarea sentintei recurate, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Inalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta SC A. SA impotriva Sentintei civile nr. 226 din 28 ianuarie 2016 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 2 aprilie 2019.