Hotararea in Cauza Deaconu impotriva Romaniei din 29.01.2019

In Cauza Deaconu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a patra), reunita intr-un comitet compus din:
Paulo Pinto de Albuquerque, presedinte, Egidijus Kuris, Iulia Antoanella Motoc, judecatori, si Andrea Tamietti, grefier adjunct de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 8 ianuarie 2019,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:

PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla Cererea nr. 66.299/12 indreptata impotriva Romaniei, prin care doi resortisanti romani, domnul Cosmin Mihai Deaconu si domnul Alexandru-Bogdan Deaconu ("reclamantii"), au sesizat Curtea la 9 octombrie 2012, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ("Conventia").
2. Reclamantii au fost reprezentati de domnul M.B. Petre, avocat in Bucuresti. Guvernul roman ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La 17 septembrie 2013, cererea a fost comunicata Guvernului.

IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantii s-au nascut in 1997 si, respectiv, 1999 si locuiesc in Bucuresti.
5. La 20 iulie 2010, X - sora reclamantilor, in varsta de 9 ani la vremea respectiva - a fost grav ranita intr-un accident rutier. A fost internata imediat in spital unde a decedat, dupa 4 zile de chinuri.
6. Fata de conducatoarea auto a fost pusa in miscare urmarirea penala pentru ucidere din culpa. S-a stabilit ca, in timp ce conducea autovehiculul cu o viteza de 92 km/ora (desi limita de viteza era de 50 km/ora), aceasta a pierdut controlul autoturismului sau si a intrat pe trotuar, unde se afla sora reclamantilor.
7. La 26 septembrie 2010, in timpul cercetarii penale preliminare, reclamantii, mama lor si fratii lor mai mari au solicitat despagubiri civile in cadrul procesului penal.
8. La 24 octombrie 2011, Judecatoria Bucuresti a separat actiunea civila de actiunea penala.
9. La 6 decembrie 2011, Judecatoria Bucuresti a acordat fiecarei parti civile (inclusiv reclamantilor) 100.000 euro (EUR) cu titlu de despagubire pentru prejudiciul moral. Instanta a obligat societatea de asigurare a conducatoarei auto la plata despagubirilor.
10. Instanta a retinut ca intre partile civile si fetita de 9 ani existase o stransa relatie afectiva, iar moartea violenta a fetei a provocat o mare durere familiei sale.
In hotararea instantei s-au retinut urmatoarele:
"[...] fratii defunctei au suferit un prejudiciu moral, constand in durerea provocata de pierderea surorii lor de 9 ani in conditii violente si dupa suferinta resimtita de victima pe perioada spitalizarii pana la deces; din probele administrate (declaratiile partilor civile coroborandu-se sub acest aspect cu declaratiile celor trei martori audiati) rezultand ca intre partile civile si defuncta a existat o legatura afectiva puternica. Prin urmare, tinand seama de consecintele negative suferite, de importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost percepute de partile civile urmarile pierderii lor asupra stabilitatii lor familiale, instanta apreciaza cuantumul prejudiciului moral suferit de partile civile la echivalentul in lei a sumei de cate 100.000 euro la data platii".
11. Impotriva acestei hotarari toate partile au declarat recurs.
12. Nu au fost prezentate probe noi in fata Curtii de Apel Bucuresti.
13. Prin decizia din 23 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucuresti a admis recursul declarat de societatea de asigurare. Instanta a obligat conducatoarea auto la plata despagubirilor, retinand ca raspunderea societatii de asigurare este doar de natura contractuala si, prin urmare, subsidiara. De asemenea, instanta a respins pretentia reclamantilor privind prejudiciul moral motivand ca, la data accidentului surorii lor, aveau varsta mai mica de 14 ani si, prin urmare, nu au constientizat consecintele negative ale mortii acesteia. In legatura cu pretentiile formulate de fratii mai mari, instanta a redus sumele acordate la 25.000 EUR pentru fiecare.
In hotararea instantei s-au retinut urmatoarele:
"Curtea respinge actiunile civile formulate de partile civile Deaconu Cosmin Mihai si Deaconu Alexandru Bogdan pe alte considerente decat cele invocate de catre recurentul asigurator.
In speta, situatia trebuie privita diferentiat, avand in vedere faptul ca partile civile Deaconu Cosmin Mihai si Deaconu Alexandru Bogdan aveau la data producerii accidentului rutier varste sub 14 ani, astfel incat acestia nu au constientizat efectele negative legate de decesul surorii minore. Aceasta imprejurare a fost perceputa inclusiv de catre persoanele apropiate familiei, in declaratia data in fata instantei de fond, martora N.G.G. a aratat ca fratii mai mici au constientizat mai putin ce s-a intamplat, insa cei mari au suferit [...]".
14. Instanta a redus, de asemenea, daunele morale acordate mamei lor la suma de 50.000 EUR.
II. Dreptul intern relevant
15. Prevederile relevante privind raspunderea civila delictuala din Codul civil al Romaniei sunt formulate dupa cum urmeaza:
Art. 1349. -
"1. Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea [...] le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane .
2. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
3. In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa [...]"

IN DREPT
I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 14 din Conventie, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1
16. Reclamantii s-au plans ca au suferit o discriminare bazata pe varsta cu privire la acordarea de daune morale in legatura cu decesul surorii lor. Acestia au invocat art. 14 din Conventie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie .
Aceste articole prevad urmatoarele:
Art. 14. -
" Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de [prezenta] Conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
Art. 1 din Protocolul nr. 1
" Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."

A. Cu privire la admisibilitate
17. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 A�3 lit. a) din Conventie . Constata, de asemenea, ca nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele partilor
18. Reclamantii au afirmat ca, desi actiunile pentru daune morale ale fratilor lor mai mari in legatura cu decesul surorii lor au fost admise, actiunile lor similare au fost respinse de instanta de recurs pe motivul varstei lor fragede la data accidentului (a se vedea supra, pct. 3). Acestia au sustinut ca deosebirea facuta de instanta de recurs intre actiunile lor si cele ale fratilor lor mai mari a constituit o discriminare interzisa de art. 14 din Conventie si le-a cauzat o pierdere substantiala.
19. Guvernul a sustinut ca diferenta de tratament intre actiunile fratilor pe care a facut-o Curtea de Apel Bucuresti nu a constituit o incalcare a art. 14 din Conventie intrucat reclamantii si fratii lor mai mari nu se aflau in situatii similare. Instanta nationala a ajuns la aceasta concluzie evaluand probele depuse la dosar, intemeindu-si decizia pe declaratia unui martor, nu pe presupunerea ca numai o anumita dezvoltare emotionala a copiilor (in functie de varsta lor) ar avea ca urmare o suferinta psihica (a se vedea supra, pct. 13).
20. Guvernul a mai sustinut ca reclamantii, comparativ cu fratii lor mai mari, nu au suferit psihic deoarece nu au fost afectati de moartea surorii lor. Daca reclamantii ar fi demonstrat suferinta lor psihica, actiunea lor ar fi fost admisa, iar persoana raspunzatoare pentru accident ar fi fost obligata sa le plateasca daune morale. Ca atare, faptul ca fratilor lor mai mari li s-a acordat o suma cu titlu de daune morale nu a constituit o diferenta de tratament nejustificabila pe motiv de varsta, aceasta fiind proportionala cu prejudiciul suferit.

2. Motivarea Curtii
a) Principii generale
21. Curtea aminteste ca art. 14 completeaza celelalte dispozitii materiale din Conventie si protocoalele la aceasta. Articolul nu are o existenta de sine statatoare deoarece produce efecte numai in coroborare cu "exercitarea drepturilor si libertatilor" asigurate de dispozitiile respective. Cu toate acestea, aplicarea art. 14 nu presupune neaparat o incalcare a unuia din drepturile materiale garantate de Conventie si, in aceasta masura, este autonom. O masura care este, in sine, conforma cu cerintele articolului care consacra dreptul sau libertatea in cauza poate totusi sa incalce articolul respectiv atunci cand este coroborat cu art. 14, pe motiv ca prezinta un caracter discriminatoriu. Prin urmare, pentru ca art. 14 sa devina aplicabil, este suficient ca faptele cauzei sa intre "in sfera de aplicare" a altor norme materiale din Conventie sau protocoalele la aceasta [a se vedea Khamtokhu si Aksenchik impotriva Rusiei (MC), nr. 60.367/08 si 961/11, pct. 53, CEDO 2017].
22. Pentru a exista o problema in temeiul art. 14 trebuie sa existe o diferenta de tratament intre persoane aflate in situatii similare sau aproape similare [a se vedea D.H. si altii impotriva Republicii Cehe (MC), nr. 57.325/00, pct. 175, CEDO 2007-IV]. Cu toate acestea, numai diferentele de tratament bazate pe o caracteristica personala (sau "statut") prin care persoane sau grupuri de persoane se deosebesc intre ele sunt de natura sa atraga dupa sine aplicarea art. 14 (a se vedea Carvalho Pinto de Sousa Morais impotriva Portugaliei, nr. 17.484/15, pct. 45, CEDO 2017).
23. Curtea aminteste ca o diferenta de tratament intre persoane aflate in situatii similare sau aproape similare va fi considerata discriminatorie doar daca nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila - cu alte cuvinte, daca nu urmareste un scop legitim sau daca nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit [a se vedea Vallianatos si altii impotriva Greciei (MC), nr. 29.381/09 si 32.684/09, pct. 76, CEDO 2013 (extrase)].
24. Curtea nu este in principiu obligata sa solutioneze litigiile de natura pur privata. Acestea fiind spuse, in exercitarea sarcinii sale de supraveghere la nivel european, nu poate sa ramana pasiva in cazul in care interpretarea data de o instanta nationala unui act juridic, fie ca este vorba de o dispozitie testamentara, un contract privat, un document public, un act normativ sau o practica administrativa, pare sa fie nerezonabila, arbitrara sau vadit incompatibila cu interzicerea discriminarii prevazuta la art. 14 si, intr-un sens mai larg, cu principiile care stau la baza Conventiei [a se vedea Fabris impotriva Frantei (MC), nr. 16.574/08, pct. 60, CEDO 2013 (extrase)].
b) Aplicarea principiilor sus-mentionate in prezenta cauza
25. Curtea trebuie sa stabileasca mai intai daca faptele din prezenta cauza intra in sfera de aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie . In cauze precum aceasta, avand ca obiect un capat de cerere formulat in temeiul art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1, in care se sustine ca reclamantului i s-a refuzat total sau partial un anumit bun pentru un motiv discriminatoriu prevazut de art. 14, criteriul relevant este daca, in lipsa motivului discriminatoriu de care se plange reclamantul, acesta ar fi avut un drept, executoriu in temeiul dreptului intern, asupra bunului respectiv [a se vedea, mutatis mutandis, Stec si altii impotriva Regatului Unit (dec.) (MC), nr. 65.731/01 si 65.900/01, pct. 55, CEDO 2005-X; si Andrejeva impotriva Letoniei (MC), nr. 55.707/00, pct. 79, CEDO 2009].
26. Curtea considera ca criteriul este indeplinit in prezenta cauza; intr-adevar, din simplul motiv al varstei lor fragede, reclamantilor li s-a refuzat dreptul la despagubire pentru suferinta provocata de moartea surorii lor. Rezulta ca interesele materiale ale reclamantilor intra in sfera de aplicare a art. 1 din Protocolul nr. 1 si a dreptului la respectarea bunurilor pe care il protejeaza. Art. 14 din Conventie este asadar aplicabil.
27. Cu privire la existenta unui tratament discriminatoriu interzis de aceasta dispozitie, Curtea observa ca instanta de fond a acordat fiecarui reclamant, mamei lor si fiecaruia din cei doi frati mai mari, cate 100.000 EUR cu titlu de daune morale in legatura cu moartea violenta a lui X, referindu-se la criterii precum suferinta fizica si psihica provocata de pierderea suferita. Instanta a considerat, in special, ca pierderea unei fetite de 9 ani a provocat o mare durere fiecarui membru al familiei sale (a se vedea supra, pct. 10).
28. Desi a confirmat constatarile instantei de fond cu privire la fratii mai mari si mama lor, Curtea de Apel Bucuresti a respins, pe motivul varstei lor fragede, actiunea reclamantilor pentru daune morale. Instanta s-a bazat pe aceleasi probe (a se vedea supra, pct. 12), dar a considerat ca, intrucat reclamantii aveau varsta mai mica de 14 ani la data tragicului accident, acestia nu au constientizat consecintele negative ale mortii acesteia (a se vedea supra, pct. 13).
29. In acest context al faptelor, Curtea nu poate sa nu constate diferenta dintre abordarea adoptata de instanta de recurs fata de reclamanti si fratii lor mai mari.
30. Astfel cum a observat la pct. 22 supra, Curtea a consacrat in jurisprudenta sa principiul ca, pentru a exista o problema in temeiul art. 14, trebuie sa existe o diferenta de tratament intre persoane aflate in situatii aproape similare.
31. Curtea trebuie asadar sa examineze mai intai daca reclamantii se aflau intr-o situatie similara relevanta cu cea a fratilor mai mari atunci cand au fost analizate cererile lor de solicitare de daune morale.
32. In acest sens, Curtea observa ca totii fratii, inclusiv reclamantii, si-au pierdut sora intr-un tragic accident . In conditii normale, o moarte atat de brutala si dureroasa le-ar fi provocat tuturor fratilor ei o mare suferinta, indiferent de varsta lor. Insa cererile pentru acordarea de despagubiri ale fratilor au fost evaluate diferit de instanta de recurs din cauza varstei lor, motiv care se incadreaza in domeniul de aplicare al art. 14.
33. Ramane de stabilit daca au existat motive temeinice si substantiale pentru aceasta diferenta de tratament.
34. In primul rand, Curtea subliniaza ca nu intra in competenta sa analizarea sumelor acordate reclamantilor de Curtea de Apel Bucuresti. In aceasta privinta, Curtea reaminteste regula generala ca instantele nationale sunt cele care trebuie sa examineze probele prezentate, inclusiv mijloacele folosite pentru a stabili faptele relevante [a se vedea Sahin impotriva Germaniei (MC), nr. 30.943/96, pct. 73, CEDO 2003-VIII, si Vidal impotriva Belgiei, 22 aprilie 1992, pct. 33, seria A nr. 235-B]. Asadar, autoritatile nationale sunt, in principiu, mai in masura decat o instanta internationala sa evalueze care este despagubirea corespunzatoare pentru un anumit prejudiciu suferit de o persoana . Insa problema care trebuie solutionata este aceea daca rationamentul Curtii de Apel Bucuresti a dus la o diferenta de tratament in privinta reclamantilor bazata exclusiv pe varsta lor, constituind o incalcare a art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie (a se vedea, mutatis mutandis, Carvalho Pinto de Sousa Morais, citata anterior, pct. 51).
35. Curtea recunoaste ca, la solutionarea pretentiilor legate de prejudiciul moral in cadrul unei actiuni in raspundere civila, instantele nationale pot fi nevoite sa ia in considerare varsta reclamantilor, precum in acest caz. In prezenta cauza, instanta nationala de recurs, fara sa fi audiat niciuna din partile vatamate, a ajuns la concluzia ca reclamantii au suferit mai putin decat fratii lor, pe baza declaratiei unui singur martor (a se vedea supra, pct. 12 si 13). Astfel, evaluand pretentiile reclamantilor pentru acordarea de despagubiri in legatura cu moartea surorii lor, Curtea de Apel Bucuresti le-a respins fara ascultarea reclamantilor, desi la momentul faptelor implinisera varsta de 10 ani (varsta minima pentru ascultarea unui copil in instanta, conform legislatiei romane).
36. Mai mult, fara a-si baza concluziile pe rapoarte de expertiza sau evaluari psihologice ale reclamantilor, care ar fi permis o justificare mult mai obiectiva a diferentei de tratament aplicate reclamantilor in comparatie cu fratii lor mai mari, Curtea de Apel Bucuresti a stabilit in mod arbitrar o varsta minima de 14 ani ca punct de plecare pentru senzatia de durere si resimtirea efectelor negative ale pierderii surorii lor.
37. Curtea observa totodata ca, la data accidentului, reclamantii implinisera varstele de 13 si 11 ani. Astfel, nu doar ca erau foarte aproape de varsta minima de 14 ani stabilita de instanta nationala, ci, in plus, in lipsa oricaror dovezi care sa demonstreze contrariul, acestia se aflau intr-o faza a dezvoltarii lor in care erau capabili de a simti si intelege emotii complexe.
38. In opinia Curtii, sintagma din hotarare prin care au fost respinse pretentiile reclamantilor nu pot fi considerata formulare nefericita. Prin urmare, Curtea constata ca, in lipsa oricarei justificari rezonabile, respingerea pretentiilor reclamantilor pentru acordarea de despagubiri pentru unicul motiv ca acestia nu au suferit la fel de mult ca fratii lor mai mari din cauza varstei lor fragede a constituit o discriminare .
39. Rezulta ca a fost incalcat art. 14 din Conventie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
40. Art. 41 din Conventie prevede:
"Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila."

A. Prejudiciu
41. Reclamantii nu au formulat pretentii privind prejudiciul material sau cheltuielile de judecata . Cu privire la prejudiciul moral, acestia au sustinut ca au indurat o mare suferinta si tulburare ca urmare a decesului surorii lor. Reclamantii au lasat la latitudinea Curtii stabilirea cuantumului despagubirii.
42. Guvernul a sustinut ca aceasta pretentie ar trebui respinsa pe motiv ca nu s-a incalcat niciun drept al reclamantilor si ca, in orice caz, pretentia a fost formulata in abstracto si ca este nefondata.
43. Avand in vedere inscrisurile depuse si constatarile sale in prezenta cauza, pronuntandu-se in mod echitabil, Curtea considera ca este rezonabil sa se acorde fiecarui reclamant suma de 3.000 EUR pentru prejudiciul moral.
B. Dobanzi moratorii
44. Curtea considera necesar ca rata dobanzilor moratorii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal, practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
C U R T E A:

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca a fost incalcat art. 14 din Conventie coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
3. hotaraste:
a) ca statul parat trebuie sa plateasca fiecarui reclamant, in termen de trei luni, suma de 3.000 EUR (trei mii de euro), care trebuie convertita in moneda nationala a statului parat la rata de schimb aplicabila la data platii, pentru prejudiciul moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
b) ca, de la expirarea termenului mentionat si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplicabila pe parcursul acestei perioade si majorata cu trei puncte procentuale.
Redactata in limba engleza, apoi comunicata in scris, la 29 ianuarie 2019, in temeiul art. 77 A�2 si A�3 din Regulamentul Curtii.