In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, urmare a raportului de audit financiar si a procesului-verbal de constatare nr. 1329/11.11.2014, s-a emis decizia nr. 51/11.12.2014, prin care s-a dispus la pct. II.1 recuperarea creantelor in suma de 36.451,95 lei evidentiate in contabilitatea reclamantului, reprezentand prejudiciu ca urmare a dreptului la actiune privind recuperarea acestor creante restante, reprezentand venituri proprii ale unitatii scolare, in suma de 26.288,31 lei, pentru care au fost stabilite foloase necuvenite in suma de 10.163,64 lei.
Aceasta situatie de fapt a fost retinuta in procesul-verbal de Constatare a Camerei de Conturi judetene B_ ca abaterea nr. 8. Din verificari a rezultat ca la sfarsitul exercitiului financiar al anului 2008 provenind din contractul de asocieri participatiuni nr. 85/10.10.2005 incheiat cu _ reclamantul nu a exercitat dreptul la actiune in conditiile legii, pentru recuperarea veniturilor proprii, in cadrul termenului legal de prescriptie si in conditiile nefunctionarii corespunzatoare a controlului intern, realizandu-se un prejudiciu de 26.288,31 lei, la care au fost stabilite si foloase necuvenite in suma de 10.163,64 lei, conform anexei nr. 10 la procesul-verbal de constatare. In procesul-verbal sunt indicate dispozitiile legale incalcate: art. 1 alin. l si 2 lit. a si b, art. 23 alin. 2 lit. b, f, g, i, art. 67, art. 68 si art. 71 alin. l din Legea 273/2006 si art. 705-709 Cod procedura civila si se arata ca persoanele cu atributii carora le sunt imputabile deficientele constatate ca abatere sunt: R_ M__ - in calitate de director al liceului si ordonator tertiar de credite in perioada 01.01.x08; F_ N_ - director al liceului in perioada 24.07. x13, ordonator tertiar de credite; T__ L__ M_ - director al liceului in perioada 01.01.x12, ordonator tertiar de credite; P_ Radita - contabil sef in cadrul liceului in perioada 01.01.x13.
Reclamantul a precizat ca intre persoanele enumerate in procesul-verbal sub aspectul raspunderii directe sunt si C_ R_ si B__ D_, director si contabil sef al liceului, care nu au fost mentionate in cererea initiala si pentru care urmeaza a se promova o actiune distincta in atragerea raspunderii patrimoniale.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 255 Codul muncii, iar in dovedire s-au propus probele indicate in actiunea initiala, respectiv inscrisuri, interogatoriu si expertize tehnice.
Fiecare parat a formulat intampinare (filele 290-322 si 410-418 vol. I) prin care a invocat diverse exceptii de procedura si de fond, intre care si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, motivata prin raportare la prevederile art. 268 Codul muncii si art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011 si la data producerii pagubei.
Paratul F_ N_ a invocat, printre altele, si exceptia inadmisibilitatii actiunii, sustinand, in esenta, ca prin art. 283 din Legea nr. 1/2011 s-a prevazut o procedura speciala de recuperare si stabilire a prejudiciilor, diferita de cea reglementata de Codul muncii, in sensul ca potrivit legii speciale recuperarea pagubelor produse institutiilor de invatamant preuniversitar are loc prin intermediul deciziei de imputare - act unilateral al angajatorului.
Pe fondul cauzei toti paratii au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, parata R_ M__ solicitand si cheltuieli de judecata .
Reclamantul a depus raspunsuri la intampinari (filele 323-340 vol. I), prin care a sustinut ca data nasterii dreptului la actiune nu este identica cu momentul savarsirii faptelor cauzatoare de prejudicii.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii, a aratat ca dispozitiile art. 283 din Legea nr. 1/2011 nu prevad blocarea efectuarii oricarui demers in Justitie si ca paratul F_ N_ nu se mai afla in raporturi de munca cu institutia reclamanta la finele anului 2014.
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante a data de 23.05.2016 sub nr. x, reclamantul L_ T_ ``Gh. K. C_ a chemat in judecata pe paratele C_ R_ si B__ D_, solicitand obligarea paratei C_ R_ la plata sumei de 4.191,97 lei si a paratei B__ D_ la plata sumei de 3.462,93 lei, pentru aceleasi motive de fapt si de drept cu cele expuse in actiunea ce face obiectul dosarului nr. x.
Paratele au formulat intampinare (filele 25-28 si 36-37) prin care au invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia prescriptiei dreptului la actiune si au solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
Parata B__ D_ a solicitat si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .
Prin incheierea pronuntata la data de 15.11.2016 in dosarul nr. x s-a admis cererea de conexare formulata de reclamant si dosarul a fost conexat la dosarul nr. x.
Ca urmare a decesului paratei R_ M__, la termenul de judecata din 15.02.2017 au fost introdusi in cauza mostenitorii acesteia, respectiv C__ M_ R_ si R_ N_.
In sedinta publica din data de 06.03.2017 au fost discutate exceptiile mai sus mentionate, iar cu acea ocazie parata C_ R_ a solicitat, prin avocat, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata .
Analizand cu prioritate aceste exceptii, asa cum prevede art. 248 Cod procedura civila, instanta constata urmatoarele:
Art. 283 din Legea nr. 1/2011 a educatiei nationale, invocat de paratul F_ N_, prevede ca ``Raspunderea patrimoniala a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum si a celui de conducere, de indrumare si de control din invatamantul preuniversitar se stabileste potrivit legislatiei muncii. Decizia de imputare, precum si celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor se fac de conducerea unitatii sau a institutiei al carei salariat este cel in cauza, in afara de cazurile cand, prin lege, se dispune altfel.``
Contrar opiniei paratului, instanta constata ca mentionarea deciziei de imputare ca act pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor produse de salariatii din categoriile de personal enumerate de legiuitor nu inseamna ca unitatea sau institutia de invatamant preuniversitar nu poate formula impotriva acestora o actiune in raspundere patrimoniala.
Concluzia se intemeiaza pe faptul ca textul de lege citat se refera si la ``celelalte acte pentru recuperarea pagubelor si a prejudiciilor``, iar in conditiile in care se prevede in mod expres ca raspunderea patrimoniala se stabileste potrivit legislatiei muncii, rezulta ca actiunea in raspundere patrimoniala, reglementata de art. 254 si urmatoarele din Codul muncii, se incadreaza intre aceste acte .
Prin urmare, exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de paratul F_ N_, este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta constata ca este necesar sa se stabileasca, mai intai, care dintre normele de drept ce reglementeaza prescriptia sunt aplicabile in cauza.
Pentru aceasta se vor avea in vedere considerentele deciziei nr. 1 din 17 februarie 2014, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 5, art. 201 si art. 223 din Legea nr. 71/2011 si ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 si art. 2.513 din Codul civil, raportat la dispozitiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
In aceste considerente instanta suprema a retinut ca: ``Din punctul de vedere al aplicarii legii civile in timp, prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi reprezinta facta pendentia, ca situatii juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data aparitiei acesteia.`` `` a�� de principiu, modificarile aduse prin legea noua conditiilor ori regimului prescriptiei - fie ca legea noua ar institui ori suprima prescriptia, fie ca ar mari sau micsora durata termenelor de prescriptie, fie ca ar modifica inceputul acesteia, cauzele de suspendare, intrerupere, de repunere in termen ori conditiile invocarii in vederea producerii de efecte juridice - nu pot atasa unui fapt trecut alte consecinte juridice decat cele prevazute de legea atunci in vigoare. Acest lucru s-ar putea realiza doar daca legea noua ar retroactiva, fapt inadmisibil in actuala ordine constitutionala.``
In materia dreptului muncii, se constata ca exista reglementari diferite ale prescriptiei dreptului la actiune si anume:
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (forma anterioara republicarii in temeiul Legii nr. 40/2011), cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator .
In urma modificarii si completarii Legii nr. 53/2003 prin Legea nr. 40/2011 (publicata in Monitorul Oficial la data de 31 martie 2011), aceeasi dispozitie legala se regaseste in art. 268 alin. 1 lit. c.
Conform art. IV titlul XIII din Legea nr. 40/2011, aceasta a intrat in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial, deci la data de 30 aprilie 2011.
Legea nr. 62/2011 a dialogului social (publicata in Monitorul Oficial la data de 10 mai 2011 si intrata in vigoare la data de 13 mai 2011), prevede in art. 211 urmatoarele: ``Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate dupa cum urmeaza: a�� c) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.``
Prin art. 224 lit. b din Legea nr. 62/2011 s-a abrogat Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, care in art. 73 prevedea: ``Cererile pot fi formulate de cei ale caror drepturi au fost incalcate, dupa cum urmeaza: a�� d) plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor Plati nedatorate pot fi cerute de salariati in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.``
Analizand dispozitiile legale mai sus citate, instanta retine urmatoarele:
Art. 73 lit. d din Legea nr. 168/1999 reglementeaza prescriptia dreptului la actiune doar pentru situatia in care salariatii sunt cei care formuleaza cereri vizand plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate.
Intrucat in art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011 nu se mai face referire la salariati, se deduce ca aceasta norma de drept este aplicabila tuturor celor ale caror drepturi au fost incalcate si care solicita plata despagubirilor pentru pagubele cauzate si restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate, deci si angajatorilor.
In consecinta, se retine ca, pana la _ Legii nr. 62/2011, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in raspundere patrimoniala a salariatilor fata de angajator este de 3 ani, calculat de la data nasterii dreptului la actiune, asa cum prevede art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Avand in vedere ca acest text de lege nu mentioneaza care este data nasterii dreptului la actiune, instanta constata ca, in cazul actiunii in raspundere pentru pagubele cauzate prin fapte ilicite devine aplicabil art. 8 din Decretul nr. 167/1958, conform caruia ``prescriptia dreptului la actiunea in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel ce raspunde de ea.``
Asa fiind, termenul in cadrul caruia poate fi stabilita raspunderea patrimoniala a salariatului nu este unul obiectiv, ci unul subiectiv, el incepand sa curga nu de la data producerii pagubei, ci de la data la care reprezentantul legal al angajatorului a luat cunostinta ca s-a produs prejudiciul.
Ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 62/2011, termenul de prescriptie a dreptului la actiunea in raspundere patrimoniala se calculeaza incepand de la data producerii pagubei.
Tinand seama de cele expuse, instanta va analiza incidenta normelor privind prescriptia prin raportare la situatia de fapt retinuta in descrierea abaterii ce se sustine ca a cauzat prejudiciul pretins prin actiune .
Astfel, se observa ca, in procesul-verbal de constatare al Camerei de Conturi judetene B_ incheiat la data de 11.11.2014 (filele 5 si 7 vol. II), la abaterea nr. 8 se arata lit. a ca institutia verificata nu a procedat la luarea masurilor legale pentru incasarea in termenul legal de prescriptie a veniturilor proprii, abaterea referindu-se la creante aflate in soldul contului 411 ,,Clienti`` la data de 31.12.2013. Din verificarea datelor si documentelor puse la dispozitie a rezultat faptul ca soldul la data de 31.12.2013, in suma de 26.288,31 lei reprezinta, in fapt, venituri neincasate la sfarsitul exercitiului financiar al anului 2008, provenind din contractul de asociere in participatiune nr. 85/10.10.2005 incheiat de Grupul scolar Gh. K C_ (reclamantul) cu _, contract avand ca obiect punerea la dispozitia asociatului _ a dreptului de folosinta al terenului agricol in suprafata de 43,33 ha, contract care si-a incetat efectele la data de 31.12.2007. Ca urmare a celor aratate s-a constatat ca, la nivelul institutiei nu au fost luate toate masurile legale pentru incasarea veniturilor proprii, in termenul legal de prescriptie, potrivit contractului de asociere in participatiune 85/10.10.2005, constatandu-se astfel, la data controlului, debite prescrise in suma totala de 26.288,31, care constituie prejudiciu in patrimoniul reclamantului.
La lit. e) a abaterii nr. 8 se mai arata ca aceasta abatere a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu in patrimoniul reclamantului in suma de 36.451,95 lei, din care suma de 26.288,31 lei reprezinta creante restante - venituri proprii ale unitatii scolare, pentru care au fost stabilite foloase necuvenite in suma de 10.163,64 lei (anexa nr. 10 la procesul-verbal de constatare), avand totodata consecinta asupra intocmirii situatiilor financiare pentru perioada 2011-2013, care nu reflecta situatia reala a elementelor de activ si de pasiv si nu ofera o imagine fidela a pozitiei financiare a reclamantului.
Vazand anexa nr. 10 la procesul-verbal de constatare (fila 265 vol. I) instanta retine ca suma de 10.163,64 lei nu reprezinta foloase necuvenite, ci foloase nerealizate la data de 31.10.2014, aferente veniturilor prescrise la data de 31.12.2010, rezultate din contractul de asociere in participatiune nr. 85/10.10.2005. Aceste foloase nerealizate constituie dobanda calculata pe perioada 01.01.x13, la care se adauga majorari de intarziere calculate pentru perioada 22.10.x14.
Din cuprinsul contractului mentionat (filele 261-263 vol. I) reiese ca a fost incheiat pe 10 ani, incepand cu data de 01.10.2005, cu scopul de a se obtine produse a caror valoare urma sa se imparta intre partile contractante. Conform art. 9 din contract, rezultatele obtinute din profit trebuiau achitate pana la 30.09.2006 (deci pana la expirarea unui an contractual), neplata la termen atragand dupa sine penalitati de intarziere de 0,1% pe zi.
In procesul-verbal de constatare al Camerei de Conturi judetene B_ s-a precizat ca acest contract si-a incetat efectele la data de 31.12.2007, fapt care conduce la concluzia ca rezultatele obtinute din profitul pe anul 2007 trebuiau achitate pana la sfarsitul anului 2008.
Totodata, in procesul-verbal s-a mentionat raspunsul la nota de relatii solicitata paratei T__ L__ M_, director in perioada 01.01.x12 (anexa 24).
Analizand acest inscris (filele 227-228 vol. I), instanta retine ca parata T__ L__ M_, in calitate de reprezentanta a reclamantului, a cunoscut faptul ca suma de 26.288,31 lei reprezinta soldul datoriei _ la 31.12.2008 si a inceput procedurile de recuperare a debitului in luna februarie 2009, dar ele nu au fost finalizate.
In aceasta situatie, fata de termenul general de prescriptie prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, se constata ca dreptul la actiune al reclamantului pentru recuperarea de la _ a veniturilor cuvenite din profitul pe anul 2007 s-a prescris cel mai tarziu la 31.12.2011.
Prin urmare, prejudiciul suferit de reclamant prin neincasarea veniturilor din contractul de asociere in participatiune a devenit cert la data de 31.12.2011, iar reprezentantul reclamantului a avut posibilitatea sa ia cunostinta despre acest fapt .
Instanta retine astfel ca, indiferent daca se aplica prevederile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii ori ale art. 211 lit. c din Legea nr. 62/2011, reclamantul, in calitate de angajator, trebuia sa formuleze actiunea in raspundere patrimoniala pentru recuperarea acestui prejudiciu de la salariatii considerati vinovati de producerea lui pana la 31.12.2014.
Cum insa cererile conexe au fost introduse la data de 08.04.2015, respectiv 23.05.2016, se constata ca dreptul la actiune pentru recuperarea prejudiciului in suma de 26.288,31 lei, existent la data de 31.12.2008, este prescris.
Pe cale de consecinta, este prescris si dreptul la actiune pentru recuperarea foloaselor nerealizate, aferente acestei sume, deoarece art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 si art. 2503 alin. 1 din Noul Cod civil prevad ca ``Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.``
Pentru considerentele expuse, instanta va respinge actiunile conexe ca fiind prescrise, situatie in care nu mai este necesara analizarea celorlalte sustineri si aparari formulate de parti.
Ca parte care a pierdut procesul, reclamantul va fi obligat, potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, sa plateasca cheltuielile de judecata efectuate si solicitate de parati, constand in onorariile achitate avocatilor, dovedite cu chitan?ele depuse la dosar (filele 298-300).
Astfel, reclamantul va plati urmatoarele cheltuieli de judecata: 500 lei paratei B__ D_, 600 lei paratei C_ R_ si 2000 lei lui C__ M_ R_ (mo?tenitoarea paratei R_ M__).
Aceeasi opinie a fost exprimata si de asistentii judiciari care au facut parte din completul de judecata, cu vot consultativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Respinge ca nefondata exceptia inadmisibilitatii actiunii precizate formulate de reclamantul L_ T_ ``Gh. K. C_``, cu sediul in B_, ?oseaua Ramnicu Sarat, nr. 127, Judetul B_, C__ x, impotriva paratului F_ N_, CNP x, domiciliat in B_, _. 119, Judetul B_.
Respinge ca prescrise actiunile conexe formulate de acelasi reclamant impotriva paratilor F_ N_, R_ M__ (decedata) prin mostenitori C__ M_-R_, domiciliata in Bucuresti, sector 6, _, _, etaj 4, ap. 20, CNP x si R_ N_, domiciliat in B_, __, jude? B_, CNP x, T__ L__ M_, CNP x, domiciliata in B_, Calea G_, nr. 56, __, _, Judetul B_, P_ Radi?a, CNP x, domiciliata in B_, __ G_, nr. 11, _, _, C_ R_, cu domiciliul in B_, _. 7, _, Judetul B_ si B__ D_, CNP x, cu domiciliul in B_, _. 5, _, _, Judetul B_.
Obliga pe reclamant sa plateasca urmatoarele cheltuieli de judecata: 500 lei paratei B__ D_, 600 lei paratei C_ R_ si 2000 lei lui C__ M_ R_ (mo?tenitoarea paratei R_ M__).
Cu apel in 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Tribunalul B_.