Caz fortuit. Conditii

Nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 47 Codul penal referitoare la cazul fortuit, daca inculpatul, care nu a respectat regulile de circulatie pe drumurile publice in vederea evitarii oricarui pericol, avand pregatirea si experienta necesara, putea si trebuia sa prevada rezultatul socialmente periculos,

si anume producerea unui accident de circulatie, conditia imprevizibilitatii absolute a imprejurarii care a determinat producerea rezultatului nefiind indeplinita.

***

Prin sentinta penala nr. 699 din 23 decembrie 2004, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.C. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta in art. 184 alin. (2) si (4) Codul penal , iar pe inculpatul B.I., pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta in art. 178 alin. (2) din acelasi cod.

Instanta a retinut ca, in noaptea de 28 septembrie 2002, in timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice, datorita nerespectarii prevederilor art. 9 si art. 16 din Decretul nr. 328/1966 si ale art. 49 lit. n) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului 328/1966, inculpatul N.C. a trecut cu autoturismul peste corpul victimei N.I., cazuta pe carosabil, dupa ce fusese proiectata de autoturismul condus de inculpatul B.I.

Instanta a mai retinut ca, la aceeasi data, inculpatul B.I., conducand autoturismul pe drumurile publice si nerespectand prevederile art. 9 si art. 16 din Decretul nr. 328/1966 si ale art. 49 lit. n) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului 328/1966, a accidentat mortal pe N.I. si a produs leziuni grave ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de ingrijiri medicale partii vatamate M.E., in timp ce acestia traversau drumul pe marcaj pietonal.

Initial victimele au fost izbite de autoturismul condus de inculpatul B.I. si au fost proiectate pe carosabil, M.E. cazand in zona acostamentului, iar N.I. in zona axului drumului. Dupa ce inculpatul B.I. a oprit autoturismul si s-a deplasat impreuna cu martorii care il insoteau pentru a constata urmarile si a asigura zona accidentului, in sens contrar au aparut doua autoturisme, cel de-al doilea fiind condus de inculpatul N.C. Primul autoturism a reusit sa ocoleasca victima, insa inculpatul N.C. nu a observat-o si a trecut peste ea. In aceste conditii, N.I. fiind accidentat de ambele masini a decedat, iar M.E. a suferit leziuni grave.

Fata de concluziile raportului de expertiza medico-legala, din care a rezultat ca leziunile suferite de N.I. din impactul cu autoturismul condus de inculpatul N.C. nu au contribuit la producerea decesului, prima instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice pentru fapta inculpatului N.C. din infractiunea prevazuta in art. 178 alin. (2) Codul penal in infractiunea prevazuta in art. 184 alin. (2) si (4) din acelasi cod.

Prin decizia penala nr. 132 din 21 martie 2005, Curtea de Apel Ploiesti a admis apelul inculpatului N.C. si a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate acestuia.

Recursul declarat de inculpat, prin care a invocat, intre altele, cazul de casare prevazut in art. 385 ind. 9 alin. (1) pct. 171 Codul de procedura penala , aratand ca in mod gresit instanta de apel nu a aplicat prevederile art. 47 Codul penal referitoare la cazul fortuit, este nefondat.

Prin coroborarea declaratiilor inculpatului B.I. cu declaratiilor martorilor, procesul-verbal de constatare intocmit de organele de politie, fotografiile judiciare de la locul accidentului si raportul de expertiza medico-legala, s-a stabilit contributia concreta a inculpatului N.C., fiind dovedita vinovatia acestuia sub forma culpei simple in producerea accidentului auto, prin nerespectarea unor reguli de circulatie rutiera, avand drept consecinta vatamarea corporala a victimei N.I., prin leziunile produse la nivelul picioarelor, care nu au avut un potential tanatogenerator.

Inculpatul N.C., agent principal de politie, in calitate de conducator auto, cu pregatirea si experienta necesara, avea nu numai obligatia, dar si posibilitatea de a proceda cu maxima diligenta in deplasarea pe drumurile publice pe timp de noapte in apropierea unui marcaj pietonal, in scopul evitarii oricarui pericol .

In cauza, inculpatul N.C. nu a respectat regulile rutiere de deplasare cu autoturismul pe timp de noapte, in sensul ca nu a dat dovada de diligenta prin luarea tuturor masurilor in vederea evitarii oricarui pericol .

Asa cum rezulta din probele administrate in cauza, fapta inculpatului N.C., care nu a luat toate masurile necesare pentru o deplasare in siguranta pe drumurile publice in scopul evitarii oricarui pericol, incalcand prevederile legale retinute si a accidentat victima prin trecerea cu autoturismul peste picioarele acesteia, producandu-i leziuni ce nu au avut caracter tanatogenerator, insa care in situatia supravietuirii ar fi necesitat 90-100 zile de ingrijiri medicale, constituie infractiunea de vatamare corporala din culpa.

In speta, nu sunt incidente prevederile art. 47 Codul penal referitoare la cazul fortuit, intrucat inculpatul, avand pregatirea si experienta necesara, putea si trebuia sa prevada rezultatul socialmente periculos, si anume producerea unui accident de circulatie, atunci cand nu a luat toate masurile de siguranta in trafic.

Conditia imprevizibilitatii absolute a imprejurarii care a determinat producerea rezultatului nu este indeplinita, intrucat prezenta victimei pe carosabil a fost semnalizata de inculpatul B.I., imprejurare care a condus la ocolirea acesteia de catre un alt autoturism, in timp ce inculpatul nu a putut evita accidentul, ca urmare a nerespectarii obligatiilor pentru evitarea oricarui pericol .

In consecinta, recursul inculpatului a fost respins.

Nota: Prevederile art. 9 si art. 16 din Decretul nr. 328/1966 se regasesc in art. 35 si art. 48 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, iar prevederile art. 49 lit. n) din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966, in art. 158 lit. m) din H. G. nr. 85/2003.