C U R T E A,
examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei prezent la sedinta publica, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
19. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
20. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, avand urmatorul continut:
- Art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004: "Calitatea de primar si, respectiv, de presedinte al consiliului judetean inceteaza, de drept, inainte de expirarea duratei normale a mandatului in urmatoarele cazuri: [...] b) incompatibilitate;".
- Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010: "Persoana eliberata sau destituita din functie potrivit prevederilor alin. (1) sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decazuta din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu exceptia celor electorale, pe o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Daca persoana a ocupat o functie eligibila, nu mai poate ocupa aceeasi functie pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului. In cazul in care persoana nu mai ocupa o functie sau o demnitate publica la data constatarii starii de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdictia de 3 ani opereaza potrivit legii, de la data ramanerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de confirmare a existentei unui conflict de interese sau a unei stari de incompatibilitate."
21. Curtea retine ca, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, solutionand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) si art. 16, a constatat ca dispozitiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constitutionale in masura in care sintagma "aceeasi functie" se refera la toate functiile eligibile prevazute de art. 1 din aceeasi lege. Insa, in prezenta cauza, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din alta perspectiva, autorul exceptiei neinvocand neconstitutionalitatea sintagmei "aceeasi functie", cuprinsa de aceste norme, ci neconstitutionalitatea sanctiunii decaderii din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica.
22. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile de lege criticate contravin urmatoarelor dispozitii din Constitutie: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5), potrivit caruia "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie", art. 20 referitor la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 53 privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, art. 126 privind instantele judecatoresti si art. 129 privind folosirea cailor de atac. De asemenea, se sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin art. 6 paragraful 1, privind dreptul la un proces echitabil, din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
23. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, Curtea respingand, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a acestora, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2016. De asemenea, dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, prin Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 880 din 3 noiembrie 2016, sau prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, Curtea respingand, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate.
24. Cu privire la critica referitoare la incalcarea dreptului de a fi ales, prin Decizia nr. 562 din 12 iulie 2016, paragraful 13, Curtea, invocand jurisprudenta sa in materie, a retinut, in esenta, ca prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 instituie sanctiunea decaderii persoanei eliberate sau destituite din functie ca urmare a savarsirii abaterii disciplinare prevazute de lege sau fata de care s-a constatat existenta conflictului de interese ori starea de incompatibilitate din dreptul de a mai exercita o functie sau o demnitate publica ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010, o perioada de 3 ani de la data eliberarii, destituirii din functia ori demnitatea publica respectiva sau a incetarii de drept a mandatului. Aceasta interdictie de 3 ani priveste functiile sau demnitatile publice prevazute de Legea nr. 176/2010, cu exceptia celor electorale. Curtea a retinut ca, in contextul normativ de stabilire a unor interdictii in ceea ce priveste functiile si demnitatile publice, prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 instituie reguli specifice referitoare la ocuparea functiilor eligibile. Astfel, interdictia de a mai ocupa aceeasi functie eligibila pe o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului reprezinta o sanctiune cu natura juridica distincta, Curtea statuand ca reglementarea supusa controlului de constitutionalitate se integreaza scopului legii - asigurarea integritatii si transparentei in exercitarea functiilor si demnitatilor publice si prevenirea coruptiei institutionale, fara a incalca normele constitutionale privind dreptul de a fi ales. De asemenea, prin Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, paragraful 31, Curtea a retinut ca dreptul de a exercita in mod netulburat functia dobandita ca urmare a optiunii electorale nu este un drept absolut, fiind protejat de prevederile Constitutiei atat timp cat se realizeaza cu respectarea conditiilor prevazute de aceasta si de legi, iar consecintele legale pe care le antreneaza nerespectarea conditiilor de exercitare a unei functii nu pot fi considerate o restrangere a exercitiului acelei functii, astfel ca nu poate fi retinuta incalcarea prevederilor art. 37 din Constitutie .
25. Referitor la critica privind incalcarea accesului liber la justitie, prin dispozitiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragrafele 21-26, Curtea a constatat ca dispozitiile de lege criticate stabilesc reguli privind incetarea mandatului de primar, in cazul constatarii starii de incompatibilitate. Astfel, in caz de incompatibilitate, mandatul primarului inceteaza inainte de termen, in temeiul legii, respectiv al art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 si al art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001. In cazul incetarii inainte de termen a mandatului de primar, prefectul emite un ordin prin care constata aceasta imprejurare, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 393/2004. In acelasi sens, prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 215/2001 stabilesc ca prefectul, prin ordin, ia act de incetarea mandatului de primar. Coreland prevederile art. 26 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 176/2010 cu ansamblul reglementarilor in materie, cuprinse in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali si Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, legiuitorul a stabilit obligatia Agentiei Nationale de Integritate de a comunica prefectului raportul de evaluare prin care s-a retinut starea de incompatibilitate a primarului.
26. Pe de alta parte, Curtea a retinut ca dispozitiile art. 69 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 si ale art. 91 alin. (5) din Legea nr. 161/2003, asigurand respectarea liberului acces la justitie, dau posibilitatea primarului de a contesta ordinul prefectului in fata instantei de contencios administrativ. In aceste conditii, Curtea a constatat ca normele de lege criticate atribuie prefectului rolul de a "constata", respectiv de "a lua act" de incetarea mandatului de primar, in caz de incompatibilitate. Asadar, in acest caz, prefectul indeplineste, in temeiul legii, o formalitate necesara in vederea asigurarii functionarii autoritatii administratiei publice, in conditii de impartialitate, fara a fi pusa in discutie crearea unui raport de subordonare intre primar si prefect. Curtea a constatat ca ordinul emis de prefect, in temeiul acestei atributii legale, este un act administrativ de autoritate, cu caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi subiective, in sensul ca se ia act de o situatie juridica preexistenta, clarificandu-se si definitivandu-se astfel raporturi juridice stabilite anterior, prin alte acte juridice.
27. Referitor la pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 126 din Constitutie, privind instantele judecatoresti, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragraful 27, ca, in vederea eliminarii arbitrarului si posibilitatii exercitarii unei puteri discretionare, abuzive a prefectului in aceasta materie, prevederile art. 69 alin. (4) si (5) din Legea nr. 215/2001 asigura controlul judecatoresc al ordinului prefectului, in deplina concordanta cu art. 126 alin. (6) din Constitutie si art. 11 din Carta europeana a autonomiei locale.
28. In ceea ce priveste dispozitiile art. 1 alin. (5) din Constitutie, privind calitatea legii, respectiv claritatea si previzibilitatea acesteia, prin Decizia nr. 175 din 29 martie 2016, paragrafele 30 si 31, Curtea a retinut ca, prin Hotararea din 24 mai 2007, pronuntata in Cauza Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei, paragraful 35, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca insemnatatea notiunii de previzibilitate depinde in mare masura de contextul prevederii legale, de domeniul pe care il acopera, precum si de numarul si calitatea destinatarilor sai. Instanta europeana a mai retinut ca, dat fiind principiul generalitatii legilor, continutul acestora nu poate prezenta o precizie absoluta. In acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a remarcat ca "una din tehnicile tip de reglementare consta in recurgerea mai degraba la categorii generale decat la liste exhaustive si ca numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai putin vagi pentru a evita o rigiditate excesiva si a se putea adapta la schimbarile de situatie". Ca atare, tinand cont de acestea, Curtea a constatat ca cele trei acte normative, respectiv Legea nr. 161/2003, Legea nr. 176/2010 si Legea nr. 393/2004, cuprind norme clare, precise si previzibile, iar aplicarea lor coroborata ofera suficiente repere pentru ca destinatarul acestora - in cazul de fata primarul - sa inteleaga sensul lor, putand sa isi adapteze conduita acestora.
29. Referitor la pretinsa incalcare a principiului proportionalitatii, prevazut de art. 53 din Constitutie, prin Decizia nr. 339 din 11 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 18 august 2017, paragraful 23, Curtea a retinut ca stabilirea cazului de incompatibilitate nu constituie, in realitate, o restrangere a exercitiului unor drepturi sau libertati, ci o garantie de natura sa confere o autoritate morala de necontestat persoanelor care indeplinesc functii publice, prin asigurarea impartialitatii, protejarea interesului social si evitarea conflictului de interese (a se vedea in acest sens Decizia nr. 304 din 13 iunie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 449 din 22 iulie 2013). Ca atare, nu ne aflam in ipoteza prevazuta de art. 53 din Legea fundamentala si, prin urmare, norma constitutionala invocata nu are incidenta in cauza.
30. Referitor la sustinerile autorului exceptiei de neconstitutionalitate, potrivit carora nu exista un control deplin care sa poata fi exercitat de catre instanta judecatoreasca asupra situatiei de fapt, Curtea retine ca acestea sunt neintemeiate, deoarece, asa cum a statuat in jurisprudenta sa, stabilirea in concret a starii de incompatibilitate a alesului local revine instantei judecatoresti, care, cu prilejul solutionarii actiunii formulate impotriva raportului de evaluare intocmit de Agentia Nationala de Integritate, analizeaza particularitatile fiecarei spete, in lumina dispozitiilor legale cu incidenta in materie, astfel incat solutia dispusa sa corespunda scopului legii de asigurare a impartialitatii, de protejare a interesului social si evitare a conflictului de interese. In acest sens sunt Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, si Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017.
31. Intrucat nu au intervenit elemente noi, de natura a schimba jurisprudenta Curtii Constitutionale, atat solutia, cat si considerentele cuprinse in decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
32. Pentru aceleasi argumente, Curtea constata ca nu sunt incalcate nici celelalte dispozitii din Constitutie invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
33. In plus, Curtea retine ca, in acelasi dosar in care a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate ce formeaza obiectul Dosarului nr. 1.765D/2017, Tribunalul Botosani - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, "in sensul de a lamuri ce fel de control poate efectua instanta de contencios administrativ asupra ordinului prefectului prin care se constata incetarea de drept, inainte de termen, a mandatului de primar." Respingand, ca inadmisibila, sesizarea, prin Decizia nr. 69 din 9 octombrie 2017, paragraful 52, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a retinut ca sanctiunea prevazuta de art. 25 din Legea nr. 176/2010 "opereaza automat atunci cand sunt intrunite conditiile prevazute de lege, fara a fi necesar un act de autoritate prin care sa se constate intervenita decaderea. Norma legala are ca efect interdictia pentru persoana vizata de a ocupa o functie dintre cele mentionate in textul legii, aceasta interdictie putand sa ii fie opusa, in temeiul simplei declarari a starii de incompatibilitate, ori de cate ori persoana respectiva isi manifesta intentia de a accede la o functie de aceasta natura, fara a mai fi necesar ca prefectul sa se fi pronuntat cu privire la acest aspect. Faptul ca in ordinul prin care prefectul constata ca a incetat de drept mandatul de primar sunt enuntate aceste consecinte juridice este lipsit de relevanta, decaderea decurgand oricum din lege, independent de pozitia prefectului cu privire la aceasta sanctiune, iar instanta de judecata nu ar putea inlatura aceste consecinte pe criterii de oportunitate, intrucat ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, substituindu-se puterii legislative". Totodata, s-a retinut ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului invocata de autorul exceptiei nu se refera la situatii comparabile cu cea din speta. De asemenea, la paragraful 55 al acestei decizii, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a retinut ca, "in speta, este vorba de incetarea mandatului de primar ca urmare a constatarii unei situatii nelegale imputabile persoanei (starea de incompatibilitate) si de interdictia de a mai ocupa functii eligibile pe o perioada de trei ani", fiind "nerelevant faptul ca incetarea de drept a mandatului si decaderea din dreptul de a mai ocupa functii eligibile se aplica in mod automat pentru toate situatiile de incompatibilitate, optiunea legiuitorului situandu-se in marja de apreciere a statului, acesta fiind in drept sa considere ca, ori de cate ori au fost incalcate normele privind incompatibilitatea, persoana vinovata nu mai poate fi investita cu exercitiul autoritatii publice o perioada limitata de timp". In acelasi sens s-a invocat Hotararea din 21 octombrie 2014, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Cauza Naidin impotriva Romaniei, prin care s-a apreciat ca o interdictie de ocupare a unei functii publice aplicata in mod automat tuturor persoanelor cu privire la care s-a constatat ca au avut calitatea de lucratori sau colaboratori ai fostei securitati este conforma cu Conventia, inclusiv sub aspectul proportionalitatii.
34. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Geanin-Loredan Buraga in Dosarul nr. 250/40/2017 al Tribunalului Botosani - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal si constata ca dispozitiile art. 15 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali si ale art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.