Demisie fara preaviz ca urmare a neplatii drepturilor salariale

Prin sentinta civila nr. 3004 din 05.10.2015 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis in parte actiunea formulata de catre reclamanta C. A. M., in contradictoriu cu parata S. C. K. C. S. R. L. CLUJ-N. si s-a constatat ca activitatea reclamantei in cadrul societatii parate s-a desfasurat in conditiile existentei unui contract individual de munca, incepand cu data de 13 noiembrie 2013 si a fost obligata parata sa efectueze inregistrarile cuvenite in registrul general de evidenta a salariatilor si sa plateasca reclamantei suma de 2. 740 lei reprezentand drepturile salariale restante aferente perioadei ianuarie 2014 - martie 2014, actualizata cu indicele de inflatie, precum si dobanda legala asupra sumei, de la data scadentei si pana la achitarea integrala. S-a respins cererea privind plata sumei de 1. 500 lei cu titlu de daune interese.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul individual de munca nr. 11/06. 01. 2014 (f. 7), reclamanta fiind incadrata in functia de consilier juridic, cu incepere din 07. 01. 2014, avand un salariu de baza lunar brut de 1671 lei.

Prin cererea datata 10.03.2014 (f. 11) reclamanta a solicitat incetarea raporturilor de munca in conformitate cu prevederile art. 81 alin. 8 Codul muncii, solicitand totodata plata drepturilor salariale pentru munca desfasurata atat in perioada anterioara incheierii contractului individual de munca, precum si pentru perioada ulterioara. La data de 17.03.2014, reclamanta a cerut din nou incetarea contractului individual de munca in baza art. 81 pct. 8 din Codul Muncii, fara preaviz, prin cererea nr. 36 (f. 12), de aceasta data solicitand doar plata drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie - 10 martie 2014.

Potrivit prevederilor art. 16 alin. 1 din Codul Muncii, contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului, forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.

Conform prevederilor art. 16 alin. 2 si 3 din Codul Muncii, anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul general de evidenta a salariatilor care se transmite inspectoratului teritorial de munca, angajatorul fiind obligat sa inmaneze salariatului un exemplar din acesta.

Uzand cu rea-credinta de pozitia de forta pe care o are in fata salariatului, angajatorul procedeaza in unele situatii la intarzierea incheierii in forma scrisa a contractului de munca, evitand astfel plata unor obligatii catre bugetul asigurarilor de stat . Intr-o atare situatie, nu poate fi retinuta culpa salariatului, care prin semnarea ulterioara a contractului de munca ar certifica astfel data raportului de munca, in contextul unui interes real manifestat pentru obtinerea locului de munca, iar apoi pentru incasarea drepturilor salariale.

In cauza dedusa judecatii, parata a invocat prevederile art. 29 din Codul Muncii, invederand ca anterior incheierii contractului individual de munca a procedat la verificarea aptitudinilor profesionale si personale ale reclamantei, procedura denumita proba de lucru.

In fapt, prevederile legale invocate de parata se refera la o verificare a unor aptitudini ale potentialului salariat, sub forma examenului, concursului ori interviului, procedura neimplicand prestarea efectiva a activitatii specifice postului.

Perioada de proba la care a mai facut referire parata in sustinerea pozitiei procesuale, reprezinta, de asemenea o modalitate de verificare a cunostintelor, insa implica prestarea activitatii specifice, dar mai ales existenta unui contract individual de munca valabil incheiat.

Probatoriul administrat in cauza atesta sustinerile reclamantei potrivit carora a desfasurat activitate in perioada 13.11.2013 - 06. 01. 2014 fara a avea contract individual de munca, in regim de norma intreaga, 8 ore pe zi, incheierea in forma scrisa a contractului fiindu-i in mod constant promisa de conducerea societatii.

Martorii audiati in cauza Vascan C. O. (f. 96), C. A. I. (f. 97) si M. T. P. (f. 98), au confirmat ca au fost colegi de serviciu cu reclamanta si ca aceasta si-a inceput activitatea in cadrul societatii parate in calitatea de jurist, in cursul lunii noiembrie 2013, desfasurand activitate specifica functiei in program normal de lucru, cu norma de 8 ore pe zi.

Sub aspectul drepturilor salariale restante, instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 159 din Codul muncii, salariatul are dreptul la un salariu exprimat in bani pentru munca prestata.

Conform prevederilor art. 39 lit. a din Codul muncii angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa, prevazuta de art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, de acordare a tuturor drepturilor banesti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contractul colectiv de munca aplicabil si contractul individual de munca .

De asemenea, neindeplinirea obligatiei angajatorului de a achita drepturile banesti salariatului ii da dreptul celui din urma sa obtina obligarea pe cale judecatoreasca a angajatorului la plata drepturilor salariale ce i se cuvin, inclusiv la actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si dobanda legala.

Desfasurarea cronologica a evenimentelor si aspectele legate de plata salariilor, astfel cum au fost relatate de catre reclamanta, au fost confirmate de actele depuse in probatiune, precum si de martorii audiati in cauza. Redactarea unui prim act de demisie la 10.03.2014, cu solicitarea drepturilor salariale pentru perioada 13.11.2013 - 10.03.2014, urmata de plata sumei de 1. 920 lei pe un ordin de plata, iar apoi de redactarea unei noi demisii cu pretentii salariale reduse, indica faptul ca manifestarea de vointa a salariatei a fost partial satisfacuta, respectiv, i-au fost achitate drepturile salariale pentru perioada 13.11.2013 - 06. 01. 2014.

Din depozitiile martorilor rezulta ca urmare a prezentarii demisiei in forma initiala, reclamantei i s-a cerut refacerea acesteia concomitent cu plata salariilor pentru perioada lucrata anterior incheierii contractului individual de munca . Astfel se explica prezentarea noii demisii, cu solicitarea platii salariilor pentru perioada 07. 01. 2014 - 10.03.2014.

Potrivit art. 272 Codul muncii, sarcina probei in materia litigiilor de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

In prezenta cauza, parata, desi legal citata, nu a depus dovezi care sa ateste plata catre reclamanta a sumelor de bani pretinse prin cererea de chemare in judecata, respectiv pentru perioada 07. 01. 2014 - 10.03.2014.

In ce priveste dobanda pretinsa, potrivit art. 1531 alin. 1 si alin. 2 din noul Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit urmare a neexecutarii, acesta cuprinzand pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta a fost lipsit. Totodata, dispozitiile art. 1535 alin. 1 stipuleaza ca in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadentei si pana la momentul platii, in cuantumul prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.

Prin dispozitiile art. 1489 alin. 1 din noul Cod civil se reglementeaza dobanzile sumelor de bani si prevad ca dobanda este cea convenita de parti sau, in lipsa, cea stabilita de lege. Dobanda se va calcula de la scadenta pentru salariul neachitat intrucat suma aferenta acesteia este executorie la acest moment.

Astfel, instanta de fond a apreciat ca intemeiata si cererea de actualizare a sumelor cu rata inflatiei in vederea repararii integrale a pagubei suferite, avand in vedere si ca prin potrivit Deciziei nr. 2/2014 pronuntata de catre Inalta Curtea de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii, actualizarea unei sume de bani cu indicele de inflatie reprezinta doar o reparatie partiala a prejudiciului cauzat prin intarziere si nu exclude dreptul creditorului de a i se plati dobanda legala.

Pentru toate aceste motive, instanta de fond a admis in parte actiunea reclamantei si a constatat ca activitatea reclamantei in cadrul societatii parate s-a desfasurat in conditiile existentei unui contract individual de munca, incepand cu data de 13 noiembrie 2013, motiv pentru care a obligat parata sa efectueze inregistrarile cuvenite in registrul general de evidenta a salariatilor.

De asemenea, a fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 2. 740 lei reprezentand drepturile salariale restante aferente perioadei ianuarie 2014 - martie 2014, actualizata cu indicele de inflatie, precum si dobanda legala asupra sumei, de la data scadentei si pana la achitarea integrala.

In ce priveste cererea privind plata sumei de 1. 500 lei cu titlul de daunele interese, instanta de fond a respins-o, retinand ca repararea prejudiciului sub forma daunelor interese, astfel cum este reglementata la art. 166 alin. 4 Codul muncii, se refera la actualizarea sumei cu rata inflatiei, precum si la plata dobanzii legale, obligatie deja stabilita in sarcina paratei, cuantumul urmand a fi stabilit in functie de momentul achitarii integrale a debitului.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel apelanta S. C. K. C. S. R. L. prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea in parte a hotararii atacate ca fiind nelegala si netemeinica si respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata .

In motivarea apelului, parata a aratat ca prin hotararea apelata instanta de fond a retinut ca reclamanta intimata a desfasurat efectiv activitate in cadrul societatii incepand din luna noiembrie 2013, in functia de jurist, cu norma de 8 ore pe zi pana in luna martie 2014, precum si ca, redactarea unui prim act de demisie in martie 2014 si ulterior redactarea unei noi demisii cu pretentii salariale reduse, indica faptul ca manifestarea de vointa a salariatei a fost partial satisfacuta.

In continuarea cererii de apel, parata a reiterat aspectele privind starea de fapt, de natura sa determine respingerea actiunii reclamantei. Astfel, la data de 06. 01. 2014 a incheiat cu reclamanta C. A. M. contractul individual de munca pe durata nedeterminata inregistrat sub nr. 11 pentru functia de consilier juridic. Activitatea reclamantei a inceput conform contractului la data de 07. 01. 2014 si a continuat pana la formularea demisiei de catre aceasta la data de 17.03.2014. D. la data de 06. 01. 2014, adica in momentul incheierii contractului individual de munca a fost stabilit continutul contractului si inclusiv cuantumul salariului brut in suma de 1. 671 de lei.

Deoarece reclamanta a prestat munca in folosul societatii in perioada ianuarie - martie 2014, statul de plata salarii intocmit in luna martie 2014 atesta faptul ca reclamanta C. A. M. mai avea de primit suma de 2. 610 lei, reprezentand salariul aferent muncii prestate de la incheierea contractului de munca pana la formularea demisiei.

Potrivit dispozitiei de plata nr. 7 din data 17 martie 2014, parata sustine ca a achitat reclamantei suma de 1. 920 de lei reprezentand o parte din salariul cuvenit pentru munca prestata in lunile ianuarie si februarie 2014.

In final, parata a precizat ca anterior datei de 07. 01. 2014 a avut loc o verificare prealabila a aptitudinilor acesteia, perioada instituita exclusiv in beneficiul doamnei C. A. M., fiind menita sa ii faciliteze acomodarea la locul de munca, ce nu poate fi asimilata perioadei contractuale.

Intimata C. A. M. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nelegal si netemeinic, cu consecinta mentinerii hotararii pronuntate de catre prima instanta (f. 9).

In sustinerea pozitiei procesuale reclamanta arata ca in pofida faptului ca a insistat in repetate randuri ca societatea angajatoare sa procedeze la intocmirea in scris a contractului de munca individual de munca, organele de conducere ale paratei au amanat acest moment, invocand diverse motive.

Prin probatoriu depus, prima instanta a retinut faptul ca sustinerile reclamantei sunt atestate de inscrisurile depuse in probatoriu, dar si de declaratiile martorilor, audiati in cauza Vascan C. O., C. A. I. si Meles T. P. care au confirmat ca au fost colegi de serviciu si ca a inceput activitatea in cadrul societatii parate in calitatea de jurist, in cursul lunii noiembrie 2013, desfasurand activitate specifica functiei, in program normal de lucru, cu norma de 8 ore pe zi.

De asemenea, reclamanta arata ca prima instanta a retinut incidenta art. 39 lit. a si art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, iar neindeplinirea obligatiei angajatorului de a achita drepturile banesti salariatului ii da dreptul celui din urma sa obtina obligarea pe cale judecatoreasca a angajatorului la plata drepturilor salariate ce i se cuvin, inclusiv la actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si dobanda legala. Desfasurarea cronologica a evenimentelor si aspectele legate de plata salariilor, astfel cum au fost relatate de catre reclamanta, sunt confirmate de actele depuse in probatiune, precum si de martorii audiati in cauza. Redactarea unui prim act de demisie la 10.03.201. 4, cu solicitarea drepturilor salariate pentru perioada 13.11.xxxxxxxxxxxxxxx14, urmata de plata, sumei de 1. 920 lei pe un ordin de plata, iar apoi de redactarea unei noi demisii cu pretentii salariate reduse, indica faptul ca manifestarea de vointa a salariatei a fost partial satisfacuta, respectiv, i-au fost achitate drepturile salariate pentru perioada 13.11.xxxxxxxxxxxxxxx14.

Pe de alta parte, reclamanta a sustinut ca toate sustinerile pe care le-a avut in fata primei instante au fost dovedite prin proba cu inscrisuri si martori, societatea parata nedepunand probe care sa ii dovedeasca sustinerile, formuland doar afirmatii nedovedite sub nici un aspect. Prin intampinarea formulata s-au propus doi martori de catre societatea parata, respectiv Vascan O. si M. T. P. care au confirmat starea de fapt prezentata.

A mai aratat reclamanta ca desi, in temeiul art. 448 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. o astfel de hotarare este executorie de drept, parata nu si-a indeplinit pana in acest moment obligatiile, creandu-i un prejudiciu, deoarece nu s-au achitat la bugetul de stat contributiile, nu a dovada incetarii CAM si nici adeverinta de vechime.

In final, reclamanta a precizat ca prin apelul formulat parata a recunoscut ca a prestat munca de consilier juridic pentru aceasta, insa afirma ca s-ar fi aflat in perioada verificarii aptitudinilor, afirmatie ce nu se sustine prin faptul ca a desfasurat munca efectiva 8 ore pe zi, astfel incat sunt intrunite conditiile art. 30 alin. 4 din Codul muncii, respectiv perioada de proba .

Analizand apelul formulat, Curtea retine urmatoarele:

Sentinta civila nr. 3. 004 din 05.10.2015 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX este legala si temeinica, nefiind incident vreun motiv de anulare sau modificare a acesteia.

Conform inscrisului de la filele 7-10 dosar fond, intre parti a fost incheiat contractul individual de munca nr. 11/06. 01. 2014 pe durata nedeterminata, incepand din data de 07.01.2014, intimata ocupand postul de consilier juridic si avand un salariu de baza lunar brut de 1671 lei.

Prin cererea datata 10.03.2014 (f. 11), intimata a solicitat incetarea raporturilor de munca fara preaviz sustinand ca apelanta nu si-a indeplinit obligatia de plata a salariului. A solicitat si plata drepturilor salariale pentru munca desfasurata in perioada anterioara incheierii contractului individual de munca si pentru perioada ulterioara.

La data de 17.03.2014, reclamanta reiterat cererea de incetare a contractului individual de munca in baza art. 81 pct. 8 din Codul Muncii, fara preaviz (f. 12 dosar fond), solicitand plata drepturilor salariale aferente perioadei ianuarie - 10 martie 2014.

Instanta de fond a facut in mod corect aplicarea prevederilor art. 16 si art. 29 din Codul muncii.

Apelanta a invocat prevederile art. 29 din Codul Muncii, invederand ca anterior incheierii contractului individual de munca a procedat la verificarea aptitudinilor profesionale si personale ale reclamantei, procedura denumita proba de lucru. Or, si pe perioada de proba, angajatul se afla in executarea contractului individual de munca, incheierea actului, in prealabil, fiind obligatorie.

Din probele administrate rezulta ca actiunea reclamantei intimate este intemeiata si astfel, aceasta a fost in mod legal si temeinic admisa. Astfel, rezulta in mod cert ca reclamanta intimata a desfasurat activitate in perioada 13.11.2013 - 06. 01. 2014 fara a avea contract individual de munca, in regim de norma intreaga, 8 ore pe zi, incheierea in forma scrisa a contractului fiindu-i in mod constant promisa de conducerea societatii. Martorii audiati, respectiv Vascan C. O. (f. 96), C. A. I. (f. 97) si M. T. P. (f. 98), au confirmat ca au fost colegi de serviciu cu reclamanta intimata si ca aceasta si-a inceput activitatea in cadrul societatii parate in calitatea de jurist, in cursul lunii noiembrie 2013, desfasurand activitate specifica functiei in program normal de lucru, cu norma de 8 ore pe zi.

In privinta drepturilor salariale restante, instanta de fond a retinut in mod temeinic ca potrivit dispozitiilor art. 159 din Codul muncii, salariatul are dreptul la un salariu exprimat in bani pentru munca prestata iar conform prevederilor art. 39 lit. a) din Codul muncii, angajatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa, angajatorului revenindu-i obligatia corelativa, prevazuta de art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, de acordare a tuturor drepturilor banesti cuvenite salariatului, drepturi care decurg din lege, contractul colectiv de munca aplicabil si contractul individual de munca .

In economia probatoriului administrat, in mod temeinic s-a retinut de catre instanta de fond ca primul act de demisie la 10.03.2014, cuprinzand solicitarea drepturilor salariale pentru perioada 13.11.2013 - 10.03.2014 si apoi plata sumei de 1. 920 lei cu ordin de plata, urmat de depunerea unei noi demisii care cuprinde pretentii salariale diminuate dovedesc faptul ca solicitarea reclamantei intimate a fost partial satisfacuta, asadar i-au fost achitate drepturile salariale pentru perioada 13.11.2013 - 06. 01. 2014.

Din probele administrate rezulta ca dupa prezentarea primei demisii, reclamantei i s-a cerut refacerea acesteia concomitent cu plata salariilor pentru perioada lucrata anterior incheierii contractului individual de munca .

Desi conform art. 272 din Codul muncii, sarcina probei in materia litigiilor de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare apelanta parata nu a dovedit plata catre reclamanta a sumelor de bani solicitate pentru perioada 07. 01. 2014 - 10.03.2014.

Conform art. 1531 alin. 1 si alin. 2 din noul Cod civil, creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutarii, acesta cuprinzand pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta a fost lipsit iar daca suma de bani datorata nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la data scadentei si pana la momentul platii, in cuantumul prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.

Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 al. 1 C. pr. civ., instanta va respinge ca nefondat apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 3. 004 din 05.10.2015 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o va pastra in intregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta S. C. K. C. S. R. L., cu sediul in Cluj-N., . 40, jud. Cluj, inregistrat la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXXX, CUI RO xxxxxxxx, impotriva sentintei civile nr. 3. 004 din 05.10.2015 a Tribunalului Cluj, pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, pe care o mentine.

Decizia este definitiva.

Data si pronuntata in sedinta publica din 06. 05. 2016.