In motivarea cererii reclamantul a aratat ca, in perioada invocata, parata nu i-a achitat drepturile salariale solicitate, iar contractul sau individual de munca a incetat din initiativa angajatorului la data de 14. 05. 2014.
In dovedirea cererii lui reclamantul a solicitat proba cu inscrisuri,martori si expertiza contabila.
In drept cererea este intemeiata pe dispozitiile Codului Muncii.
Potrivit art. 270 din Codul muncii prezenta cerere este scutita de taxa de timbru.
Legal citata parata A. Iasilor-P. P. N. -M. Bistrita a depus intampinare prin care a invocat exceptia prescrierii dreptului material la actiune, referitor la acordarea drepturilor solicitate, invocand faptul ca acestor drepturi li se aplica termenul de 3 ani reglementat de art. 268 alin. 1 lit c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei parata invedereaza ca reclamantul nu a beneficiat de concediu de odihna si nici nu a solicitat compensarea acestuia in bani, astfel ca aceasta nu detine documente care sa ateste ca i-au fost achitate aceste drepturi . Referitor la plata zilelor de repaus parata precizeaza ca programul de lucru al reclamantul nu a inclus si sarbatorile legale, iar cat priveste obligarea la plata salariilor compensatorii parata afirma ca nu exista temei legal pentru aceasta solicitare.
Din actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, instanta este obligata sa se pronunte cu prioritate fata de exceptiile ridicate in cauza si in ordinea stabilita de acest text de lege.
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune al reclamantului, exceptie ridicata de parata A. Iasilor-P. P. N. -M. Bistrita, aceasta urmeaza a fi admisa ca fondata avand in vedere disp. Art. art. 268 alin. 1 lit c din Codul muncii rap. la data inregistrarii cererii de chemare in judecata, respectiv 12. 01. 2016, astfel ca instanta constata prescris dreptul reclamantului de a solicita drepturi salariale pentru perioada 01. 06. xxxxxxxxxxxxx13.
Pe fondul cauzei tribunalul retine:
La dosarul cauzei,filele 10-13,este depus contractul individual de munca, incheiat si inregistrat sub nr. 566, din care rezulta ca reclamantul incepand cu data de 01. 05. 2010 a fost angajatul paratei in functia de paraclisier la M. Bistrita beneficiind de un salariu de baza lunar in cuantum de 600 lei, durata timpului de lucru de 8 ore/zi, 40 de ore /saptamana si de 20 de zile concediu de odihna anual.
Referitor la orele suplimentare in contractul individual de munca se precizeaza ca acestea nu se vor efectua cu exceptia cazurilor de forta majora.
La termenul de judecata din 29 martie 2016 reclamantul intrebat fiind a aratat ca raporturile de munca au incetat la data de 01.11.2014, fiind dat afara in luna mai 2014.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, filele 50-85, reprezentand documente contabile,state de plata, din perioada decembrie 2010-aprilie 2014 rezulta ca parata a achitat reclamatului sume reprezentand salariu .
Potrivit art. 16 al. 1 C muncii, contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, forma scrisa fiind obligatorie pentru incheierea valabila a contractului. Din aceste dispozitii legale se desprinde concluzia ca forma scrisa a contractului individual de munca este o conditie ad validitatem. Art. 16 al. 1 trebuie coroborat cu prevederile art. 57 C muncii care la alin. 1 prevede ca nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a contractului individual de munca (inclusiv forma scris ceruta in mod obligatoriu de art. 16), atrage nulitatea acestuia. Ca atare, din coroborarea acestor dispozitii legale se desprinde concluzia ca un prevederile unui contract individual de munca neintocmite in forma scrisa, exista, insa este lovita de nulitate absoluta care isi produce efectele din momentul constatari acesteia, nu si pentru trecut (art. 57 al. 2 C muncii).
Instanta retine astfel ca lipsa mentiunilor referitoare la plata zilelor de repaus si plata salariilor compensatorii din contractul individual de munca al reclamantului coroborat cu faptul ca parata nu a achitat periodic si sistematic reclamantului astfel de sume de bani reprezentand plata zilelor de repaus, instanta il apreciaza ca neintemeiat, urmand a-l respinge motivat de faptul ca nu a fost respectata procedura de efectuare si acordare a acesta, respectiv art. 121 alin 1 din Codul Muncii stipuleaza faptul ca salariatii pot efectua munca suplimentara numai la solicitarea expresa a angajatorului, iar reclamantul nu a facut dovada ca angajatorul i-a solicitat prestarea de munca in zilele de repaus .
Totodata in documentele depuse de parata la filele 50-85 nu se evidentiaza faptul ca reclamantul a prestat munca suplimentara,respectiv munca in zilele de repaus .
Tribunalul apreciaza insa ca intemeiat capatul de cerere privind obligarea paratei la plata drepturilor banesti reprezentand contravaloarea indemnizatiei de concediu de odihna pentru perioada 12. 01. xxxxxxxxxxxxx14 avand in vedere disp. art. 146 alin. 4 din Codul Muncii raportat la art. 168 din Codul Muncii cat si pozitia paratei care recunoaste ca nu a acordat concediu de odihna reclamantului si nici nu a compensat in bani concediul de odihna neefectuat la data incetarii raporturilor de munca dintre parti.
In raport de toate considerentele mai sus enuntate instanta apreciaza ca intemeiata in parte cererea formulata de reclamantul U. C. impotriva paratei A. Iasilor-P. P. N. -M. Bistrita, urmand a o admite in parte si pe cale de consecinta va obliga parata catre reclamant la plata drepturilor banesti reprezentand contravaloarea indemnizatiei de concediu de odihna pentru perioada 12. 01. xxxxxxxxxxxxx14si va respinge ca nefondate pretentiile referitoare la plata zilelor de repaus si plata salariilor compensatorii.
In temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor judecatoresti opinia asistentilor judiciari este concordanta cu solutia si considerentele expuse in motivarea prezentei hotarari.
Vazand si dispozitiile art. 215 din Legea 62/2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Admite ca intemeiata exceptia prescrierii dreptului material la actiune,invocata de parata si pe cale de consecinta constata prescris dreptul la actiune al reclamantului pentru perioada anterioara datei de 12. 01. 2013
Admite ca intemeiata in parte cererea formulata de reclamantul U. C., domiciliat in Fetesti,, jud. Ialomita, CNP xxxxxxxxxxxxx, impotriva paratei A. Iasilor-P. P. N. -M. Bistrita, cu sediul in P. N., . 13,jud. N. .
Obliga parata catre reclamant la plata drepturilor banesti reprezentand contravaloarea indemnizatiei de concediu de odihna pentru perioada 12. 01. xxxxxxxxxxxxx14.
Respinge ca nefondate celelalte pretentii.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea pentru exercitarea apelului se depune la Tribunalul Ialomita.