Concediere colectiva. Restructurarea si reorganizarea activitatii economice a societatii

Prin cererea formulata la data de 29. 06. 2015 si inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul T. C. a solicitat ca in contradictoriu cu parata S. C. E. O. S. A., sa se dispuna anularea deciziei Directorului General Executiv al Societatii C. E. O., S. A. inregistrata sub nr. 5593/28. 05. 2015 in Registru Special si sub nr. xxxxx/1663/28. 05. 2015 in Registru General prin care s-a dispus incepand cu data de 10. 06. 2015 incetarea contractului individual de munca nr. xxxxx/31. 05. 2012 pentru postul de conducator formatie lucru - Sector I- Raion Plostina la Unitatea de inchidere si Conservare Motru, post ce a fost desfiintat efectiv, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, cu consecinta repunerii in situatia anterioara, respectiv reincadrarea pe post si obligarea angajatorului de a-i acorda drepturile banesti aferente perioadei ulterioare emiterii deciziei, sume pe care le-a solicitat actualizate la zi la data platii efective, cat si obligarea intimatei la depunerea declaratiilor rectificative, la calcularea si virarea cotelor de contributii de asigurari sociale in functie de conditii speciale in procentaj de 100% pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx07.

Prin decizia contestata s-a dispus incepand cu data de 10. 06. 2015 incetarea contractului individual de munca nr. xxxxx/31. 05. 2012 pentru postul de conducator formatie lucru - Sector I- Raion Plostina la Unitatea de inchidere si Conservare Motru, post ce a fost desfiintat efectiv, pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.

In situatia neindeplinirii conditiilor de forma constand in lipsa unor elemente obligatorii prin neindicarea unor motive efective care conduc la masura dispusa, a apreciat reclamantul ca decizia nu imbraca forma legala, fiind lovita de nulitate absoluta, intrucat potrivit lit. a din art. 76 Codul Muncii decizia trebuie sa contina motivele care determina concedierea si este vorba atat de motivele de fapt cat si de motivele de drept . Ori motivarea din continutul deciziei contestate, este o chestiune mai mult de teorie, fara insa a se indica in ce constau presupusele dificultati ale societatii, cu date concrete, in ce constau masurile cu numarul si categoria persoanelor ce urmeaza a fi disponibilizate.

A sustinut reclamantul ca decizia este data cu incalcarea disp. art. 60, lit. g din Codul Muncii si art. 9 si 10 din Legea nr. 62/2011 si ca potrivit art. 60, al. 1, lit. g Codul Muncii: "Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa: g) Pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat``.

De asemenea si Legea 62/2011 instituie o masuri de protectie a organelor de conducere ale organizatiilor sindicale, prevazand ca membrilor organelor de conducere alese ale organizatiilor sindicale li se asigura protectia legii contra oricaror forme de conditionare constrangere sau limitare in exercitarea functiilor lor si ca sunt interzise modificarea si/sau desfacerea contractelor individuale de munca ale membrilor organizatiilor sindicale pentru motive care privesc apartenenta la sindicat si activitatea sindicala.

A solicitat a se observa asa cum a reiesit din considerentele si dispozitivul 2363/24. 06. 2014 a Judecatoriei Drobeta T. S., pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, ca este presedinte al Sindicatului Solidaritatea 92, sindicat al salariatilor CEO S. A. .

Ca atare, a aratat ca protectia liderilor sindicali este justificata de situatia lor obiectiv diferita fata de a celorlalti salariati, neputand fi timorati de masurile represive ce ar putea fi luate impotriva lor. A considerat ca, in contextul in care in CCM este prevazuta posibilitatea concedierii acestei categorii pentru motive care nu tin de persoana salariatului, se impune constatarea nulitatii absolute a unei astfel de clauze in raport de disp. art. 132 din Legea 62/201 potrivit caruia la incheierea contractelor colective de munca, prevederile legale referitoare drepturile angajatilor au un caracter minimal.

Prin intampinarea formulata in cauza la data de 12.08.2016 parata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea deciziei contestate ca temeinica si legala.

In motivare a aratat ca, reclamantul T. C. a fost angajatul Societatii C. E. O. SA pe postul de conducator formatie de lucru - Sector l - Raion Plostina la Unitatea de Inchidere si Conservare Motru pana la data de 10. 06. 2015 .

Criticile deciziei de concediere au vizat si incalcarea dispozitiilor art. 60 lit. g Codul muncii si art. 9 si 10 din Legea nr. 62/2011, nelegalitatea criteriului de stabilire a ordinii de prioritate din cuprinsul deciziei care prevede ca termen data limita de pensionare 31.12.2017, neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 65 alin 2 Codul muncii privind desfiintarea locului de munca sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa precum si incalcarea dispozitiilor art. 68-70 Codul muncii privind informarea, consultarea salariatilor si procedura concedieri colective.

In ceea ce priveste motivul de nulitate absoluta invocat s-a solicitat inlaturarea criticilor reclamantului referitoare la neindeplinirea conditiilor de forma constand in lipsa unor elemente obligatorii prin neindicarea unor motive efective care conduc la incetarea raportului juridic prin concediere, avand in vedere ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea dispozitiilor art. 76 Codul muncii, atat in ceea ce priveste forma cat si continutul, fiind comunicata in scris salariatului si cuprinzand urmatoarele elemente: motivele care determina concedierea; durata preavizului; criteriile de stabilire a ordinii de prioritati.

In ceea ce priveste lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64 Codul Muncii, s-a mentionat ca in speta nu a fost cazul, toate locurile vacante fiind incluse in programul de concediere colectiva .

Prin sentinta nr. 519 de la 15 februarie 2016 Tribunalul Gorj a respins actiunea ca nefondata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

In fapt, reclamantul T. C. a fost angajatul Societatii C. E. O. SA pe postul de conducator formatie de lucru - Sector l - Raion Plostina la Unitatea de Inchidere si Conservare Motru iar prin decizia inregistrata sub nr. 5593/28. 05. 2015 in Registrul Special si sub nr. xxxxx/1663/28. 05. 2015 in Registrul General, S. C. E. O. S. A. a dispus concedierea reclamantului in baza dispozitiilor art. 65 alin. l Codul Muncii incepand cu data de 10. 06. 2015.

Contrar sustinerilor reclamantului, decizia contestata in cauza descrie modalitatea de desfiintare efectiva a postului ocupat de catre reclamant, pentru motive care nu tin de persoana salariatului, urmare a concedierii colective in cadrul unui program de reorganizare ce are drept consecinta desfiintarea unui numar de posturi si reducerea numarului de personal conform planului de disponibilizare.

Astfel, incepand cu data de 01. 06. 2015 au fost desfiintate o posturi din structura organizatorica inclusiv posturi vacante iar aceasta desfiintare este evidentiata in statul de functii si organigrama, este o desfiintare efectiva, reala si serioasa in scopul eficientizarii activitatii.

In decizie a fost precizata durata preavizului acordat reclamantului, de 20 de zile lucratoare conform instiintarii de preaviz inregistrata sub nr. 1842/27. 04. 2015, precum si criteriile de stabilire a ordinii de prioritati in conditiile art. 69 alin 2 lit. d din Codul Muncii.

Cat priveste incalcarea de catre parata a dispozitiilor art. 60 lit. g din Codul Muncii, in sensul ca reclamantul indeplinea functia de presedinte al Sindicatului Solidaritatea 92, sindicat al salariatilor din CEO SA, instanta a retinut ca nici aceasta critica nu a fost intemeiata, intrucat prin decizia nr. 814 din 24.11.2015, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 60 alin 1 lit g din Legea . Nr. 53/2003 - Codul Muncii, sunt neconstitutionale. Astfel, protejarea activitatii sindicale "nu poate veni in coliziune cu interesele angajatorului`` care este pus in situatia de a suporta o sarcina excesiva, de natura a-i afecta dreptul de proprietate, o astfel de protectie trebuind sa functioneze exclusiv in raport cu activitatea sindicala efectiv desfasurata, iar nu in ceea ce priveste activitatea de baza a angajatului, care este intr-o situatie juridica identica cu ceilalti angajati.

Decizia de concediere a fost criticata totodata si pentru faptul ca nu cuprinde criteriile de stabilire a ordinii de prioritate asa cum au fost precizate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate .

Insa, examinand decizia contestata s-a observat ca in articolul 4 al deciziei au fost enumerate aceste criterii, care se regasesc in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii C. E. O. SA, convenite intre administratie si organizatiile sindicale semnatare, unul dintre aceste criterii referindu-se la incetarea contractelor individuale de munca ale tuturor salariatilor care indeplinesc conditiile pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta, pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare, pensiei anticipate pana la data de 31.12.2017, situatie care l-a privit pe reclamant.

Referitor la faptul ca valabilitatea contractului colectiv de munca ar fi fost prelungita pana la data de 31.12.2017, desi a fost incheiat pe o perioada de 24 de luni, s-a apreciat ca aceasta sustinere este lipsita de relevanta intrucat reclamantul nu justifica nici un interes, avand in vedere ca pensionarea acestuia intervine cu mult inainte respectiv la 31.08.2015, adica in perioada valabilitatii contractului.

Cauza este reala daca are un caracter obiectiv, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa dea expresie unor motive de ordin subiectiv ale angajatorului si nu ascunde realitatea . Cauza este serioasa cand se impune din necesitati evidente privind imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea .

Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat ca masura concedierii a avut la baza o cauza reala si serioasa, caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca ocupat de salariat rezultand in urma aplicarii planului de disponibilizare din Organigrama UIC Motru aplicabila pana la 31. 05. 2015 si Organigrama UIC Motru aplicabila de la 01. 06. 2015.

Astfel, prin statul de functii aplicabil pana la 31. 05. 2015 parata S. C. E. O. SA-Suc. Divizia Miniera Tg-J. Unitatea de Inchidere si Conservare Motru avea in structura 8 posturi conducator formatie de lucru in timp ce prin statul de functii aplicabil de la 01. 06. 2015 a fost aprobat doar un numar de 3 astfel de posturi, un numar de 5 posturi fiind desfiintate conform criteriilor avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere .

Desfiintarea locului de munca, este efectiva, daca locul de munca, este suprimat din schema de personal si nu se mai regaseste in organigrama acestuia ori in statul de functii. Ori, asa cum s-a aratat mai sus, din compararea celor doua state de personal depuse la dosar de intimata, a rezultat fara nici un echivoc, faptul ca din totalul de 8 posturi, precum cel ocupat de reclamant, au fost suprimate 5 posturi.

Criteriile avute in vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost stabilite prin "Planul de disponibilizare si prin Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivelul Societatii C. E. O. S. A., cu modificarile si completarile ulterioare, inclusiv cel aplicabil reclamantului respectiv "incetarea contractelor de munca ale salariatilor care indeplinesc conditii de pensie pentru limita de varsta si stagiu minim de cotizare, pensie pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare si pensie anticipata pana la data de 31.12.2017" si au fost convenite, intre administratie si organizatiile sindicale semnatare.

Or, reclamantul s-a regasit in situatia prevazuta de art. 70 lit. f) acesta indeplinind conditiile pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare la data de 31.08.2015, aspect recunoscut chiar de catre reclamant.

Planul de disponibilizare a fost pus in aplicare cu respectarea etapelor prevazute in mod imperativ de dispozitiile art. 68-72 Codul muncii.

Prin urmare, s-a constatat respectarea prevederilor legale cu privire la concedierea colectiva, in sensul ca etapele prevazute in art. 68-72 din Codul muncii au fost respectate atat cu privire la notificarea sindicatelor cat si prin comunicarea acestor notificari catre AJOFM Gorj precum si catre ITM Gorj.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul T. C. criticand solutia primei instante pentru nelegalitate.

S-a sustinut ca:

- Decizia de concediere a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor imperative ale art. 60 lit. g din Codul muncii si a celor reglementate de art. 9 si 10 din Legea 62/2011, fiind lipsite de relevanta juridica solutiile pronuntate de Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea acestor prevederi intrucat deciziile acesteia nu se aplica situatiilor prezente ci numai celor viitoare.

- Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra capatului de cerere privind constatarea faptului ca reclamantul si-a desfasurat activitatea in conditii speciale de munca cu un spor de 100%, iar nu de 80% sau 70% asa cum a mentionat intimata, pentru perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxx07.

- Exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimata este nefondata intrucat solicitarea reclamantului se refera exclusiv la modul de calcul al varstei de pensionare, in contextul recunoasterii conditiilor de munca in care acesta si-a desfasurat activitatea si nicidecum "la plata vreunei sume de bani``.

In intampinarea depusa la data de 29 aprilie 2016 S. C. E. O. SA aceasta a reiterat apararile formulate in prima instanta solicitand respingerea apelului.

Analizand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate instanta le constata nefondate pentru urmatoarele considerente:

Art. 147 alin. 1 din Constitutie stabileste, in privinta legilor si ordonantelor in vigoare, constatate ca fiind neconstitutionale, ca acestea isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept, iar potrivit alin. 4 al aceluiasi articol, deciziile Curtii Constitutionale, de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei sunt in general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

Aceste prevederi constitutionale sunt reluate, la nivel legal, prin art. 31 alin. 1 si 3 din Legea 47/1992.

Decizia de constatare a neconstitutionalitatii face parte din ordinea juridica normativa, prin efectul acesteia, prevederea declarata neconstitutionala incetandu-si aplicarea pentru viitor.

Fata de aceste reglementari, constitutionale si legale se impune a se face distinctia intre natura juridica a efectelor deciziilor Curtii Constitutionale si modalitatea in care se produc in timp aceste efecte .

In primul caz, consecintele declararii caracterului neconstitutional sunt similare celor produse de abrogare, in sensul ca actul normativ inceteaza sa mai aiba existenta juridica si deci sa mai constituie temei al pretentiilor in justitie.

In al doilea caz, fiind in prezenta lipsirii de efecte a unui act care contravine legii fundamentale trebuie avut in vedere modul in care se repercuteaza efectele deciziilor Curtii Constitutionale asupra ordinii juridice, astfel cum este ea surprinsa la momentul adoptarii deciziei.

Din perspectiva dreptului tranzitoriu, art. 147 alin. 4 din Constitutie, conform caruia decizia Curtii Constitutionale este general obligatorie, atat pentru autoritati si institutii, cat si pentru particulari si produce efecte numai pentru viitor, reprezinta o norma imperativa de ordine publica, de aplicare generala si imediata.

Un rationament contrar nu poate fi acceptat intrucat aceasta ar insemna ca un act neconstitutional sa continue sa produca efecte juridice, ca si cand nu ar fi aparut nici un element nou in ordinea juridica.

Imprejurarea ca deciziile Curtii Constitutionale produc efecte numai pentru viitor da expresie unui alt principiu constitutional, acela al neretroactivitatii ceea ce conduce la concluzia ca prin aceste decizii nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv castigate sau situatiilor juridice deja constituite.

Cu totul alta este situatia pentru cauzele aflate pe rolul instantelor la momentul publicarii in Monitorul oficial a deciziilor Curtii Constitutionale prin care se declara neconstitutionale anumite prevederi determinante pentru speta respectiva, Aceste cauze nu sunt finalizate, nu au condus deci la dobandirea sau constituirea definitiva a unor drepturi sau situatii juridice.

Prin urmare, acestor cauze pendinte (aflate in curs de solutionare) nu li se v or aplica normele declarate neconstitutionale, intrucat acestea si-au pierdut forta juridica.

Rationamentul juridic mai sus expus este confirmat si de jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie (Decizia 12/19 septembrie 2011- Recurs in interesul legii si Decizia 19/2016- Complet pentru dezlegarea unor probleme de drept).

Constatarea neconstitutionalitatii unui text de lege ca urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate profita in primul rand autorului exceptiei. De aceea se va aplica in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti in care a fost dispusa sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate respectiva pana la publicarea in Monitorul Oficial. Mai mult, legiuitorul consacra posibilitatea revizuirii hotararilor definitive pronuntate in aceste cauze, atat in materie civila, cat si in materie penala.

Din jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 223 din 13 martie 2012) se desprinde clar ideea ca o decizie de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate se aplica numai in cauzele aflate pe rolul instantelor judecatoresti la momentul publicarii acesteia, cauze in care respectivele dispozitii sunt aplicabile, precum si in cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate pana la data sus mentionata (altele decat cea in care a fost pronuntata decizia Curtii Constitutionale) solutionate definitiv prin hotarare judecatoreasca; in aceasta ultima ipoteza decizia constituie temei al revizuirii.

Raportat deci la momentul publicarii in Monitorul Oficial a deciziei Curtii Constitutionale prin care este admisa o exceptie de neconstitutionalitate se disting mai multe situatii printre care si cea a cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti in care sunt aplicabile dispozitii ce au fost declarate neconstitutionale, fara a se incalca principiul neretroactivitatii. Este cazul in speta.

Astfel, contestatia impotriva deciziei de concediere formulata de T. C. a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj la data de 29 mai 2015, fiind inca in curs de judecata la aceasta instanta, la momentul publicarii in Monitorul Oficial nr. 950 din 22 decembrie 2015 a Deciziei 814 pronuntata la data de 24 noiembrie 2015 prin care au fost declarate neconstitutionale dispozitiile art. 60 alin. 1 lit. g din Legea 53/2003 - Codul Muncii.

Prin Decizia nr. 814 de la 24 noiembrie 2015, Curtea Constitutionala constatand neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 60 alin. 1 lit. g din Legea 53/2003 Codul muncii a retinut ca "dispozitiile de lege criticate, prin interzicerea de a concedia persoanele care ocupa functii eligibile intr-un organism sindical, in cazurile in care concedierea nu are legatura cu activitatea sindicala, contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 privind egalitatea in fata legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privata si ale art. 45 privind activitatea economica.

Prin prisma acestor ratiuni, si raportat la circumstantele spetei (care exclud o concediere legata de activitatea sindicala a contestatorului), in mod corect Tribunalul a constatat ca decizia de concediere a fost legala, aceasta incadrandu-se in planul masurilor de concediere colectiva determinata de ampla restructurare si reorganizare a activitatii economice a unitatii.

In privinta nepronuntarii instantei de fond asupra capatului de cerere legat de recunoasterea conditiilor speciale de munca in procent de 100%, Curtea considera ca apelantul are la indemana un alt mijloc procesual decat calea de atac a apelului.

In acest sens, dispozitiile art. 444 alin. 1 si 446 din Codul de procedura civila statueaza urmatoarele: "Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in caile extraordinare de atac sau in fond dupa casare sau retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare.

Incheierile pronuntate in temeiul art. 442 si 443, precum si hotararile pronuntate potrivit art. 444 sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile in legatura cu care s-a solicitat dupa caz, indreptarea, lamurirea sau inlaturarea dispozitiilor contradictorii ori completarea``.

Ca atare, respectand prevederile legale mai sus citate, apelantul reclamant poate solicita completarea hotararii primei in stante cu privire la acest petit.

Ultima critica este lipsita de interes intrucat respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune profita apelantului-reclamant. De altfel, prin aparatorul sau ales, la termenul de judecata de la 7 decembrie 2015, cand a fost discutata aceasta exceptie, reclamantul a solicitat expres respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune (fila 268-dosar fond).

Asa fiind, in conformitate cu prevederile art. 480 si urmatoarele Cod pr. civila, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant T. C., cu domiciliul in Motru,, , , impotriva sentintei civile nr. 519/15. 02. 2016. 2016, pronuntata de Tribunalul Gorj, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata parata S. C. E. O. SA, cu sediul in Tg. J.,, nr. 5, Jud. Gorj.

Decizie definitiva.