Termenul in care angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare

Pe rol se afla solutionarea apelului formulat de paratul Orasul A., prin P., impotriva sentintei civile nr. 178/23. 02. 2016, pronuntata de catre Tribunalul C. S. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu reclamantul intimat P. T. S., avand ca obiect contestatie decizie de sanctionare.

Pentru a hotari astfel, tribunalul, analizand decizia de sanctionare contestata, a constatat ca sanctiunea disciplinara s-a aplicat contestatorului pentru savarsirea, de catre acesta, a abaterii disciplinare constand in "parasirea locului de munca, in timpul orelor de program, fara aprobarea Primarului Orasului A. ``, fapta ce contravine prevederilor art. 61 alin. 2 si art. 97 lit. b din Regulamentul de ordine interioara al aparatului de specialitate al Primarului Orasului A. . Aceasta abatere disciplinara s-a concretizat prin aceea ca, contestatorul a parasit, fara invoire, locul de munca, la data de 16.09.2015, fapta fiind constatata prin Procesul verbal de constatare nr. 6779/16.09.2015.

Instanta a constatat ca, respectandu-se dispozitiile art. 251 codul muncii, republicat, prin Adresa nr. 7467/08.10.2015, contestatorul a fost solicitat, la data de 09.10.2015, la sediul Primariei A., in vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile privind eventuala abatere disciplinara, din data de 16.09.2015. Contestatorul a dat curs acestei convocari si s-a prezentat in fata Comisiei de cercetare disciplinara prealabila, depunand si o "Nota scrisa``, in cuprinsul carei a formulat si sustinut toate apararile in favoarea sa. Cu ocazia audierii sale, contestatorul a declarat ca, in conformitate cu atributiile sale de serviciu nu este obligat sa respecte Regulamentul de ordine interioara al U. A. T. A., respectiv nu are obligatia de a detine un bilet de voie aprobat de catre seful unitatii, considerand ca, in viitor, se va adresa presedintelui de sedinta ales din luna respectiva al Consiliului Local A., pentru aprobarea biletului de voie personal.

S-a mai constatat ca, potrivit Procesului verbal nr. 7507/09.10.2015, Comisia a inlaturat apararile formulate de catre contestator, in cursul cercetarii disciplinare prealabile, motivele inlaturarii fiind cuprinse in art. 6 al Dispozitiei nr. 504/20. 01. 2015, astfel ca, retinand faptul ca acesta a parasit, fara invoire, locul de munca, la data de 16.09.2015, s-a propus luarea masurilor legale de sanctionare a contestatorului de catre Comisia Juridica a Consiliului Local Oras A. .

In acest context, instanta a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 247 codul muncii, republicat, angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare ori de cate ori constata ca salariatul a savarsit o abatere disciplinara. S-a mai retinut ca abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune, savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, sau ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. De asemenea, dispozitiile art. 250 codul muncii stipuleaza ca angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila, in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie a salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Totodata, potrivit dispozitiilor art. 252 alin. 1 si alin. 2 codul muncii, republicat, angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare, printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice, de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei, si sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie trebuie cuprinse, in mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuata cercetarea, temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica, termenul in care sanctiunea poate fi contestata si instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

In cauza, analizand cuprinsul Dispozitiei nr. 504/20.11.2015 si al Procesului-verbal nr. 7507/09.10.2015, instanta a constatat ca cercetarea disciplinara prealabila s-a finalizat la data de 09.10.2015, Comisia de cercetare disciplinara prealabila retinand faptul ca acesta a parasit, fara invoire, locul de munca, la data de 16.09.2015. Ca urmare Comisia, prin Procesul-verbal inregistrat cu nr. 7507/09.10.2015, a propus luarea masurilor legale de sanctionare a contestatorului de catre Comisia Juridica a Consiliului Local Oras A. . Cu toate acestea, aplicarea sanctiunii disciplinare, prin emiterea Dispozitiei nr. 504 s-a facut abia la data de 20. 01. 2015, termenul de prescriptie de 30 de zile calendaristice, calculat de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, si prevazut de dispozitiile art. 252 alin. 1 codul muncii, republicat, fiind astfel depasit.

In acelasi sens este si Decizia nr. 16/12.11.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. 4 cod procedura civila, prin care s-a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea art. 252 alin. 1 codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice, pentru aplicarea sanctiunii disciplinare, este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii. Ori, desi potrivit dispozitiilor art. 272 codul muncii, republicat, intimatul era obligat sa depuna dovezile in apararea sa, pana la prima zi de infatisare, acesta nu a facut nicio proba din care sa rezulte ca cercetarea disciplinara prealabila a contestatorului s-ar fi finalizat, prin intocmirea unui raport final al cercetarii disciplinare prealabile, care sa fie inregistrat la registratura unitatii ulterior datei de 09.10.2015.

In aceste conditii, s-a apreciat ca Dispozitia nr. 504/20.11.2015 a fost emisa fara a fi respectata procedura prevazuta de lege, motiv pentru care instanta a dispus anularea acesteia si a obligat intimatul la plata, catre contestator, a contravalorii procentului de 5%, din salariul de baza, in conditiile in care aceasta suma a fost retinuta.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, in suma de 30. 000 lei, pentru prejudiciul moral ce ar fi fost produs contestatorului, prin sanctionarea sa abuziva si nelegala, instanta a retinut ca, potrivit art. 253 codul muncii, republicat, angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa angajatorului, in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul . Din textul acestui articol se desprind conditiile raspunderii civile contractuale ale angajatorului, respectiv existenta raporturilor contractuale de munca dintre parti, existenta unui prejudiciu material sau moral suferit de angajat, prejudiciul sa fi fost produs din culpa angajatorului si ultima conditie aceea ca prejudiciul sa fi fost produs in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, aspecte ce au fost a fi analizate in continuare. Ori, in cauza, contestatorul nu a facut nicio dovada a faptului ca ar fi suferit, in mod efectiv si real, un astfel de prejudiciu care sa-l indreptateasca la acordarea de despagubiri materiale.

Astfel fiind, in cauza, in baza dispozitiilor art. 249 si art. 250 cod procedura civila, instanta a respins, ca nedovedit, capatul de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, in suma de 30. 000 lei, pentru prejudiciul moral ce ar fi fost produs contestatorului, prin sanctionarea sa abuziva si nelegala, intrucat contestatorul nu a dovedit, in mod efectiv si real, trauma psihica suferita sau faptul ca intimata ar fi prejudiciat imaginea sa publica, si, in plus, prin anularea Dispozitiei nr. 504/20.11.2015 si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii acesteia, se apreciaza ca asa zisul prejudiciu moral suferit, a fost deja reparat.

Avand in vedere cele expuse mai sus, in baza dispozitiilor art. 251, art. 252 alin. 1, alin. 2 codul muncii, republicat, art. 249 cod procedura civila, Tribunalul a admis, in parte, actiunea civila formulata de contestatorul P. T. S. impotriva intimatului Orasul A., prin P., si a dispus anularea Dispozitiei nr. 504/20.11.2015, emisa de intimat, obligand pe intimat la plata, catre contestator, a contravalorii procentului de 5%, din salariul de baza, in conditiile in care aceasta suma a fost retinuta. Instanta a respins cererea privind obligarea intimatului la plata daunelor morale.

In baza dispozitiilor art. 451 alin. 1 si alin. 2, art. 452, art. 453 alin. 1 cod procedura civila, instanta a obligat pe intimat la plata, catre contestator, a sumei de 650 lei, cu titlul de cheltuieli de judecata, constand in onorariul de avocat si cheltuieli de deplasare. Aceasta, in conditiile in care, luand in considerare activitatea desfasurata de avocat in raport cu complexitatea cauzei, s-a apreciat ca exista motiv de reducere a onorariului de avocat, de la suma de 1. 500 lei la suma de 500 lei, in conditiile in care acesta nu a redactat actiunea si s-a prezentat la ultimul termen de judecata .

Impotriva sentintei civile a declarat apel intimatul Orasul A., prin P. .

In apelul declarat, s-a aratat ca judecatorul fondului a eliminat pur si simplu prevederi din lege, respectiv teza a 2- a din art. 252 alin. 1 din Codul Muncii.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 470 Cod procedura civila.

Analizand sentinta apelata prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constata apelul neintemeiat pentru urmatoarele motive:

Dispozitia legala invocata de apelantul parat, respectiv teza a doua din art. 252 alin. 1 Codul muncii, ``dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii fapte``, prevede ca pentru a aplica sanctiunea, angajatorul are la dispozitie un termen obiectiv de 6 luni, ce curge de la data savarsirii faptei . In acest termen de 6 luni, angajatorul trebuie sa descopere fapta si sa aplice si sanctiunea. Din momentul in care s-a descoperit savarsirea faptei, angajatorul trebuie sa realizeze cercetarea disciplinara si sa aplice eventuala sanctiune in termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei prevazut de teza a doua a art. 252 al. 1 Codul muncii, dar sanctiunea trebuie aplicata in termen de 30 de zile de la data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii. Astfel, desi apelantul parat s-a incadrat in termenul de 6 luni de la data savarsirii faptei, nu a respectat termenul de 30 de zile prevazut de teza I a art. 252 al. 1 Codul muncii, termen de care apelantul face abstractie in motivarea apelului.

Pentru aceste motive, Curtea constata apelul neintemeiat urmand ca in temeiul art. 480 Cod procedura civila, sa respinga apelul.

In temeiul art. 453 Cod procedura civila, Curtea va obliga apelantul la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1264,12 lei conform documentelor depuse la dosarul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de paratul Orasul A., impotriva sentintei civile nr. 178/23. 02. 2016, pronuntata de catre Tribunalul C. S. in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Obliga apelantul la plata catre intimat a sumei de 1264,12 lei cheltuieli de judecata .

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din 14. 06. 2016.