Imprescriptibilitate drept material la actiune. Incadrare in grupe de munca

S-a respins actiunea formulata de reclamantul B. I.,avand CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in C.,, Jud. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. D. A., cu sediul in C., . K3,, jud. D. in contradictoriu cu parata, cu sediul in C., . 80, Jud. D., urmare a prescrierii dreptului material la actiune .

Asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de instanta din oficiu, exceptie care urmeaza a fi analizata cu prioritate in raport de disp. art. 248 Cpciv, s-au retinut urmatoarele :

In solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune determinanta este stabilirea naturii juridice a actiunii, avand in vedere raportul juridic care sta la baza demersului judiciar al reclamantului respectiv, daca intre parti exista un raport juridic civil si astfel s-a formulat o actiune civila, careia ii sunt aplicabile dispozitiile legii civile privind imprescriptibilitatea, sau intre parti exista un raport de munca,fiind vorba despre o actiune privind solutionarea unui conflict de munca si ii sunt aplicabile dispozitiile din Codul muncii cu privire la prescriptie .

Instanta a constatat ca actiunea de fata se incadreaza in categoria conflictelor de munca, definite la art. 266 din Codul muncii, potrivit carora "jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod``.

Raportul juridic pe care se bazeaza cererea reclamantului formulata impotriva fostului angajator este un raport juridic de munca, el vizand executarea unui contract individual de munca, deoarece incadrarea unei activitati, unei functii sau unui loc de munca in grupe de munca nu poate avea loc in afara unui raport juridic de munca .

Astfel, devin aplicabile dispozitiile speciale privind jurisdictia muncii, prioritare fata de regulile generale din dreptul civil.

In acest sens sunt dispozitiile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, potrivit carora "dispozitiile prezentului cod (Codul muncii - nn. ) se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile``.

In raport de aceste prevederi, instanta a constatat ca, in ceea ce priveste termenele de prescriptie,Codul muncii contine dispozitii derogatorii de la dreptul comun, reglementand termene speciale in care pot fi promovate actiunile in justitie, termene prevazute de art. 268 Codul muncii, republicat.

Din examinarea dispozitiilor art. 268 din Codul muncii, rezulta ca legiuitorul a instituit termene de prescriptie speciale pentru anumite categorii de actiuni care se incadreaza in categoria conflictelor de munca, enumerate la alin. 1 al art. 268.

Pentru faptul ca actiunea promovata in cauza nu se incadreaza in cele enumerate limitativ de alin. 1 al art. 268, devin incidente dispozitiile din alin. 2 care stabilesc regula generala cu privire la prescriptia in materia conflictelor de munca, aceea ca in toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului.

Prin urmare, in materia jurisdictiei muncii, legiuitorul a stabilit faptul ca nu exista cereri imprescriptibile.

Ratiunea instituirii termenelor pentru promovarea actiunilor in cazul raporturilor de munca este restabilirea in termen rezonabil a drepturilor incalcate.

Cu privire la data de la care termenul de prescriptie curge, s-a retinut ca, in raport de mentiunile din carnetul de munca rezulta ca raporturile de munca dintre reclamant si unitatea angajatoare parata au incetat la data de 15.07.1993, data la care acesta a intrat in posesia carnetului de munca, avand astfel cunostinta de mentiunile din acesta, inclusiv de absenta mentiunilor referitoare la grupa de munca .

S-a constatat astfel ca actiunea a fost formulata cu mult peste termenul legal de prescriptie, motiv pentru care instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata, cu consecinta respingerii actiunii in constatare privind incadrarea activitatii reclamantului in grupa a II a de munca .

Cererea subsidiara privind obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte a fost respinsa, ca o consecinta a respingerii capatului principal de cerere referitor la incadrarea activitatii reclamantului in grupa de munca .

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul B. I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului, reclamantul a sustinut ca a fost, in mod gresit, admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, deoarece actiunile in constatare sunt imprescriptibile.

In acest sens, apelantul considera ca trebuie facuta distinctie intre dreptul material la actiune, care este prescriptibil si dreptul la actiune in sens procesual care ar fi imprescriptibil.

A mentionat apelantul ca, in cuprinsul motivarii solutiei date, prima instanta a folosit sintagma "prescrierea dreptului material la actiune", fapt din care s-ar deduce ca ar da o gresita calificare juridica a actiunii, care nu este o actiune in realizare de drepturi, ci are natura juridica de actiune in constatarea existentei unui drept, respectiv a drepturilor corelative desfasurarii activitatii in conditiile corespunzatoare grupei a II-a de munca .

A mai aratat ca, prin actiune, nu s-a solicitat obligarea la plata vreunei contraprestatii pentru desfasurarea activitatii in conditiile grupei a II-a de munca, astfel ca actiunea nu este in constituire de drepturi, deoarece dreptul in sine este recunoscut prin dispozitiile exprese ale actelor normative aplicabile (Ordinul nr. 50/1990 si celelalte acte normative prin care a fost completat si modificat), actiunea fiind, in opinia sa, in constatarea existentei acestor drepturi .

Fata motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, asa cum a fost formulat.

In drept, si-a intemeiat prezentul apel pe prevederile art. 480 NCPC.

Intimata parata a formulat intampinare.

In faza apelului, Curtea, constatand ca prin actiunea de fata se urmareste constatarea dreptului la incadrarea in grupele superioare de munca, in contradictoriu cu fostul angajator si ca aceasta actiune a fost solutionata la prima instanta pe exceptia prescriptiei prevazute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, a dispus in sedinta publica din 15.12.2015 suspendarea judecatii, in temeiul art. 520 alin. 4 C., pana la solutionarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a sesizarilor cu nr. XXXXXXXXXXX si nr. XXXXXXXXXXX pentru dezlegarea unor chestiuni de drept .

In sedinta publica din 21. 06. 2016, Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol, constatand incidente disp. art. 521 alin. 3 teza I C. .

Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate, in limitele efectului devolutiv prevazute de art. 477-478 C., Curtea apreciaza ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Solutionarea cauzei pe exceptia prescriptiei dreptului material la actiune este eronata, asupra imprescriptibilitatii actiunilor de natura celor cu care reclamanta a investit instanta de judecata pronuntandu-se Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia HP nr. 13/16. 05. 2016.

Astfel, se retine ca, pentru dezlegarea problemei de drept ce a facut obiectul judecatii in prima instanta, respectiv aceea a prescriptiei dreptului material la actiune in cauzele avand ca obiect constatarea dreptului la incadrarea in grupe de munca conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990, Curtea de Apel C. a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie, solicitand sa fie pronuntata o hotarare prin care sa se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept in discutie.

Prin Decizia nr. 13 din 16 mai 2016, pronuntata in dosarul XXXXXXXXXXX, ICCJ a admis sesizarile formulate in dosarele nr. xxxxx/63/2014 si xxxxx/63/2014 si a stabilit ca in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 Cod procedura civila, art. 111 Cod de procedura civila din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. 2 din Codul muncii, actiunile in constatarea dreptului la incadrarea in grupe de munca conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990 intra in categoria actiunilor in constatare de drept comun si sunt imprescriptibile.

Potrivit art. 521 alin 3 cod procedura civila, dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante, asa incat prin efectul deciziei instantei supreme se constata ca in mod gresit tribunalul a calificat actiunea cu care a fost investit ca un litigiu de munca si a facut aplicarea dispozitiilor art. 268 codul muncii. Actiunea in constatare de drept comun are caracter imprescriptibil, nefiind aplicabile nici dispozitiile art. 268 codul muncii, fata de caracterul actiunii, nici cele ale Decretului 167/1958, aplicabil prescriptiilor incepute inainte de noului cod civil.

Constatand ca tribunalul a solutionat gresit actiunea in temeiul unei exceptii, se impune admiterea apelului.

Potrivit art. 480 alin. 3 cod procedura civila, fiind solicitata de apelant reluarea judecatii de la prima instanta, se va anula sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare pe fond la tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de reclamantul B. I., cu domiciliul ales la cab. Avocat D. A. din C., . 2,, , impotriva sentintei civile nr. 4817/01.10.2015, pronuntata de Tribunalul D. - Sectia de Conflicte de Munca si Asigurari Sociale in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimata parata, cu sediul in C., . 80, jud. D. .

Anuleaza sentinta atacata si trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Decizie definitiva.

Pronuntata in sedinta publica de la 21 Iunie 2016.