Comunicarea deciziei de sanctionare disciplinara. Termenul de punere in executare

Prin Sentinta civila nr. 93 din 02. 02. 2016 a Tribunalului M., pronuntata in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a respins actiunea civila formulata de reclamantul B. O. -I. in contradictoriu cu parata S. Nationala de T. F. de Calatori "C. Calatori� SA � Sucursala Regionala de T. F. de Calatori B. .

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca sanctiunea nulitati absolute a deciziei de sanctionare disciplinara poate interveni pentru incalcarea conditiilor de validitate stabilite de lege, raportata la data emiterii deciziei, insa o eventuala punere in executare tardiva a deciziei de sanctionare este ulterioara datei emiterii acesteia si nu constituie o cauza legala de nulitate.

Pe de alta parte, instanta a retinut ca decizia contestata corespunde exigentelor de validitate impuse de dispozitiile imperative ale art. 247-252 din Codul muncii, neputand fi invocata din oficiu nicio cauza de nulitate absoluta.

Referitor la pretentiile de restituire a drepturilor salariale retinute in baza deciziei de sanctionare contestate, instanta a retinut ca prevederile Codului muncii nu reglementeaza in mod expres un termen de prescriptie a executarii deciziei de sanctionare, iar potrivit art. 252 alin. 1 coroborat cu art. 252 alin. 3 din Codul muncii, decizia de sanctionare disciplinara produce efecte doar de la data comunicarii sale salariatului.

Tribunalul a constatat ca decizia litigioasa de sanctionare disciplinara a fost comunicata salariatului reclamant la data de 2.03.2015 si a fost pusa in executare inaintea expirarii termenului de 6 luni, la data de 1.09.2015.

Prin urmare, s-a constatat ca retinerile salariale efectuate de parata, prin punerea in executare a deciziei de sanctionare disciplinara, nu au un caracter nelegal, nefiind abuzive.

Impotriva acestei hotarari reclamantul B. O. I. a declarat apel, solicitand schimbarea sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii sale.

In motivarea caii de atac promovate reclamantul a aratat ca punerea in executare a deciziei s-a facut incepand cu intocmirea pontajului pe luna septembrie, respectiv cu depasirea termenului de 6 luni.

Apelantul a mai aratat ca angajatorul nu a respectat prevederile art. 252 alin. 1 din Codul muncii, aplicand sanctiunea mult peste termenul prevazut de acest text legal.

Intimata parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea hotararii Tribunalului M. ca legala si temeinica, precizand ca sanctiunea a fost pusa in aplicare incepand cu luna septembrie 2015.

Cu privire la termenul prevazut de art. 252 alin. 1 din Codul muncii, intimata a aratat ca apelantul nu a atacat decizia de sanctionare, iar termenul reglementat de acest text legal nu are in vedere executarea sanctiunii.

Apelantul a formulat un raspuns la intampinare, prin care precizat ca pontajul pentru luna septembrie s-a facut in octombrie si a reiterat argumentele cuprinse in memoriul de apel.

In dovedire, la dosarul cauzei s-au depus urmatoarele inscrisuri: fluturasi de salarii pentru lunile august-decembrie 2015 (filele 9-13).

Analizand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si in limitele efectului devolutiv al caii de atac, reglementat de art. 476 - 478 din Codul de procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

In fapt, prin Decizia nr. BV 1/251/4. 02. 2015, parata a aplicat reclamantului sanctiunea disciplinara a reducerii salariului de baza cu 10% pe o durata de trei luni, conform art. 248 alin. 1 din lit. c din Codul muncii, retinand ca in data de 11. 01. 2015, reclamantul, in calitate de sef tren deservea Trenul IR 1646 pe distanta Tg. M. - Bucuresti Nord si avea in sectorul de activitate organe de control care au constat, dupa revizia legitimatiilor de calatorie efectuata de seful de tren, trei calatori cu legitimatii de calatorie eliberate in tren pe distanta S. - Campina, in realitate calatorii urcandu-se din statia B. pentru statia Ploiesti Vest.

S-a retinut incalcarea prevederilor Regulamentul intern - cap. VI art. 21 alin. 1 lit. a si d si fisei postului - pct. 76.

Decizia cuprinde mentiunea referitoare la posibilitatea contestarii acesteia in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii, la Tribunalul M. si a fost comunicata reclamantului la data de 2.03.2015 si pusa in executare la data de 01.09.2015, conform fluturasilor de salarii aflati la filele 10-12 in dosar.

Analizand decizia contestata, Curtea constata ca aceasta corespunde exigentelor de validitate impuse de dispozitiile imperative ale art. 247-252 din Codul muncii, nefiind incidenta nicio cauza de nulitate a acesteia, astfel ca Tribunalul in mod legal a respins cererea reclamantului privind anularea acestei decizii.

In ceea ce priveste critica apelantului referitoare la interpretarea termenelor prevazute de art. 252 alin. 1 din Codul muncii, Curtea constata ca nu pot fi primite argumentele acestuia in sensul ca termenele de 30 de zile si de 6 luni ar avea in vedere inclusiv executarea sanctiunii aplicate.

Textul legal in discutie reglementeaza termenul de aplicare a sanctiunii prin emiterea unei decizii scrise, iar nu imprejurarea ca in acel interval sanctiunea trebuie si executata. O astfel de interpretare este contrara dispozitiilor legale mentionate, neexistand nici un argument pentru care sa fie asimilat termenul de aplicare a sanctiuni cu cel de executare a ei, fiind doua notiuni distincte.

Din analiza deciziei de sanctionare rezulta ca angajatorul a respectat dispozitiile art. 252 alin. 1 din Codul muncii aplicand sanctiunea cu respectarea termenelor reglementate de textul legal mentionat, prin emiterea deciziei la data de 04. 02. 2015. Oricum, nerespectarea acestor termene ar fi putut fi invocata numai cu ocazia contestarii deciziei in termenul prevazut de art. 252 alin. 5 din Codul muncii, cale de atac de care reclamantul nu a inteles sa uzeze.

Fata de cele retinute anterior, Curtea constata ca apelul declarat de reclamant este nefondat, urmand ca in baza dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedura civila sa-l respinga, cu consecinta pastrarii hotararii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. O. I., domiciliat in comuna Rusii Munti,, judetul M. impotriva Sentintei civile nr. 93 din 02. 02. 2016, pronuntate de Tribunalul M., in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 28 aprilie 2016.