Raspunderea materiala a salariatului. Promovarea unei actiuni in instanta

In motivare s-a aratat ca nu se poate retine raspunderea patrimoniala, deoarece reclamantul si-a indeplinit atributiile de serviciu intocmai si la timp, timpul de lucru este de 8 ore, a luat toate masurile necesare prevenirii taierilor ilegale de arbori, fiind indeplinite conditiile art. 6 din OUG nr. 85/2006

Decizia a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 169 Codul muncii.

Suma pretinsa nu este certa, lichida si exigibila si nici nu este constatata printr-o hotarare judecatoreasca, cu atat mai mult cu cat a fost contestata de reclamant prin refuzul de a semna angajamentul de plata .

In drept, s-au invocat prevederile art. 169, art. 268 din Codul muncii, republicat, ale OUG nr. 85/2006 si Ordinului nr. 769/2006.

Prin intampinarea depusa la dosar de parat in termenul prevazut de art. 201 C. procedura civ. (f. 19) s-a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca in urma unui control asupra fondului forestier aflat in paza paratului, s-a constatat lipsa nejustificata a unui numar de 56 arbori/delict cu un volum de 63,362 mc si o valoare a pagubei imputabile reclamantului in suma de 7. 208,78 lei.

Controlul s-a efectuat in baza OUG nr. 85/2006 si a Metodologiei privind limitarea raspunderii patrimoniale a personalului de paza a padurilor, reglementata de Ordinul nr. 769/2006. S-a dispus si limitarea raspunderii patrimoniale, iar ulterior paratul a incercat sa rezolve amiabil diferendul.

S-a incercat sa se ajunga la un punct comun cu reclamantul, insa acesta, chiar si dupa ce s-a aprobat cererea sa de limitare a raspunderii patrimoniale, a refuzat, prin intermediul angajamentului de plata, sa repare paguba produsa.

Paratul, in baza art. 253 alin. 2 din Codul muncii, a avut intentia de a recupera prejudiciul fara interventia instantelor judecatoresti. Actele la care face referire reclamantul (inclusiv angajamentele de plata) au fost redactate pentru preintampinarea unui litigiu.

Observand ca reclamantul nu are intentia sa achite prejudiciul constatat prin actul de control si ca urmare a emiterii deciziei nr. 15/2015 de limitare a raspunderii patrimoniale, paratul prin intermediul sefului de ocol silvic a emis decizia nr. 2/2016.

Aceasta decizie implica faptul ca O. S. Bistrita B. va demara procedurile judiciare de recuperare a prejudiciului, raportat la prevederile art. 253 alin. 2 partea finala si art. 257 din Codul muncii. Anumite neajunsuri in formularea deciziei nu inseamna automat ca aceasta ar trebui inteleasa ca fiind o decizie cu caracter executoriu, iar automat sumele datorate de reclamant vor fi retinute din salariu .

Decizia are semnificatia faptului ca, observand lipsa posibilitatii de intelegere amiabila intre parti, se va trece la procedura judiciara.

S-a precizat ca decizia s-a emis in baza art. 5 alin. 3 din Metodologia privind limitarea raspunderii patrimoniale a personalului de paza a padurilor.

In drept s-au invocat dispozitiile art. 253 alin. 2, art. 257 din Codul muncii, art. 5 alin. 3 din Metodologia privind limitarea raspunderii patrimoniale.

Analizand actele si lucrarile dosarului tribunalul retine faptul ca reclamantul este angajatul paratului pe postul de padurar, desfasurandu-si activitatea in cantonul nr. 9 Pietroasa de Jos.

In urma unui control efectuat la data de 10 septembrie 2015 s-a stabilit ca reclamantul a produs o paguba in cuantum de 7208,78 lei, reprezentand contravaloarea a 56 de arbori taiati ilegal, pentru care s-a retinut ca reclamantul nu a prezentat nicio justificare.

In baza cererii reclamantului si in temeiul referatului intocmit de responsabilul compartimentului Paza si Protectie (f. 27, 28), prin decizia nr. 15/2015 s-a aprobat limitarea raspunderii patrimoniale (f. 29).

La data de 21 decembrie 2015 reclamantul a refuzat semnarea unui angajament de plata (f. 22), motiv pentru care, asa cum se arata in intampinarea formulata, paratul a procedat la emiterea deciziei nr. 2/2016, atacata in prezentul cadrul procesual.

Prin aceasta decizie, intocmita in baza referatului nr. 408/18. 02. 2016 a responsabilului compartimentului Paza si Protectie (f. 23) prin care se releva refuzul reclamantului de asumare a angajamentului de plata, s-a dispus recuperarea pagubei constatate in baza controlului efectuat, stabilindu-se ca recuperarea sa se faca potrivit art. 257 din Codul muncii, prin retinere lunara din salariu .

Aceasta decizie constituie un veritabil act de imputare, ce incalca dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, republicat, ce prevad raspunderea patrimoniala a salariatului, conform normelor si principiilor raspunderii contractuale.

In privinta personalului contractual o asemenea dispozitie, prin care se decide imputarea unor sume stabilite de angajator cu titlu de prejudiciu, in cadrul controlului intern, este lovita de nulitate absoluta, deoarece potrivit dispozitiilor art. 169 alin. 1 din Codul muncii, republicat, nicio retinere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege, iar conform art. 169 alin. 2 din Codul muncii, republicat, retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.

Asadar, dupa Codului muncii (martie 2003) raspunderea salariatilor pentru pagube materiale produse angajatorului poate fi stabilita numai prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala, conform art. 254 si urmatoarele din Codul muncii, republicat, iar nu prin emiterea unei dispozitii de imputare.

Institutia deciziei de imputare ca temei al retinerilor salariale a ramas reglementata in privinta functionarilor publici, conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicata, situatie in care este aplicabila desigur norma speciala si nu cea generala din Codul muncii.

Decizia atacata este un act unilateral al angajatorului, un act de imputare, in continutul sau angajatorul exprimandu-si manifest vointa de a retine din salariul reclamantului sume de bani, stabilite prin actul intern de control .

Prevederile art. 169 din Codul muncii, republicat, au caracter prohibitiv, astfel ca in ceea ce priveste personalul contractual, din care face parte si reclamantul, retinerile salariale cu titlu de daune sunt posibile numai daca sunt constatate prin hotarare judecatoreasca definitiva.

Avand in vedere ca in prezent raspunderea materiala a salariatului poate fi stabilita numai prin promovarea unei actiuni in raspundere patrimoniala si nu pe calea emiterii unei decizii de imputare, tribunalul in baza art. 169 din Codul muncii, republicat, va admite actiunea formulata si in consecinta va constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 2/2106.

In temeiul art. 453 C. procedura civ., paratul, ca parte care a pierdut procesul, va fi obligat sa plateasca reclamantului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, justificat cu chitanta din 9 mai 2016 depusa in original la dosar.

In baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicata, s-a solicitat votul consultativ al asistentilor judiciari, care au exprimat aceeasi opinie .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea civila formulata de reclamantul P. I., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat in Bistrita B.,, judetul Bistrita-Nasaud in contradictoriu cu paratul O. S. Bistrita B., cu sediul in Bistrita B. nr. 39, judetul Bistrita-Nasaud si in consecinta:

- constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 2/2016 emisa de seful Ocolului S. Bistrita B. .

Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.

Cu drept de apel in termen de 10 de zile de la comunicare .

Apelul se depune la Tribunalul Bistrita-Nasaud

Pronuntata in sedinta publica din data de 1 iunie 2016.