Instanta a retinut ca procesul verbal de contraventie este un act administrativ de autoritate intocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autoritati administrative, investit cu autoritatea statala pentru constatarea si sanctionarea unor fapte care contravin ordinii sociale, dupa o procedura speciala prevazuta de lege, astfel ca se bucura de prezumtia de autenticitate si veridicitate, care insa este relativa si poate fi rasturnata prin probele propuse de catre contravenient.
Din actele dosarului, instanta a retinut ca petenta a fost sanctionata contraventional pecuniar pentru fapta de a nu avea evidentiate orele prestate suplimentar de catre salariati, in aparare nedezvoltandu-se prin cererea introductiva motive referitoare la aceasta fapta, foaia colectiva de prezenta pe lunile octombrie si noiembrie 2015, nu face prin ea insasi dovada orelor prestate suplimentar de catre angajati.
Instanta a inlaturat apararile petentei referitoare la faptul ca sanctiunea aplicata nu este proportionala cu gradul de pericol social al faptei, deoarece amenda aplicata reprezinta minimul prevazut de lege.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel petentul M. T. P. A. I. -E. SRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei pronuntate de instanta de fond in sensul admiterii plangerii contraventionale si anularea procesului-verbal, iar in subsidiar sa se dispuna inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.
In esenta a motivat ca prin hotararea criticata instanta de fond a respins plangerea contraventionala, apreciind ca "din actele dosarului, instanta retine ca petenta a fost sanctionata contraventional pecuniar pentru fapta de a nu avea evidentiate orele prestate suplimentar de catre salariati, in aparare dezvoltandu-se prin cererea introductiva motive referitoare la aceasta fapta, foaia colectiva de esenta pe lunile octombrie si noiembrie 2015, nu face prin ea insasi dovada orelor prestate suplimentar de catre angajati. ``
Instanta de fond retine o alta stare de fapt decat cea sanctionata de intimata, fapta ce nu este prevazuta si sanctionata de lege drept contraventie. Prin procesul verbal se sustine ca au fost incalcate prevederile din Codul muncii, in sensul neevidentierii in plata a numarului de ore prestate suplimentar de catre salariati, iar instanta de fond retine ca nu am avut evidentiate orele prestate suplimentar, fapt ce nu este sanctionat de Codul muncii.
Prin completarea la plangerea contraventionala depusa la dosarul cauzei in procedura de regularizare a aratat pe larg motivele de nelegalitate, insa instanta de fond s-a raportat doar la cererea introductiva, hotararea pronuntata fiind una nemotivata sub acest aspect.
In cuprinsul procesului verbal agentul constatator face urmatoarele mentiuni: "Din verificarea documentelor privind evidenta timpului de munca prezentate de catre reprezentantul societatii si a dovezilor de calculare a drepturilor salariale a rezultat faptul angajatorul nu respecta prevederile art. 120-124 din Codul muncii republicat in sensul neevidentierii in plata a numarului de ore prestate suplimentar de catre salariati. ``
Sustinerea ca a incalcat prevederile referitoare la plata orelor suplimentare este una nelegala dupa cum va arata in continuare.
Sustine ca salariatul C. C. G. este angajat in cadrul firmei din data de 20.10.2015 astfel la data controlului din 13.11.2015 acesta era angajat de 24 de zile .
In conformitate cu prevederile art. 123, alin. (1) din Codul muncii, republicat: "in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin, in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Din aceste prevederi legale rezulta ca obligatia angajatorului de plata a orelor suplimentare intervine numai in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122, alin. (1) din Codul muncii, respectiv 60 de zile .
Art. 122, alin. (1) din Codul muncii are urmatorul cuprins: "Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. ``
In cazul de fata nu au trecut cele 60 de zile pentru a putea vorbi de plata orelor suplimentare, salariatul nominalizat de catre organul de control lucrand doar 24 de zile .
Este evident ca nu a savarsit contraventia retinuta de agentul constatator prin procesul verbal criticat, nefiind indeplinit termenul prevazut de lege pentru a evidentia plata orelor suplimentare.
In subsidiar a solicitat instantei inlocuirea sanctiunii cu amenda in cuantum de 500 lei cu sanctiunea avertismentului, aspect asupra caruia instanta de fond a apreciat ca este minimul prevazut de lege.
A apreciat ca instanta de fond nu a facut aplicarea in mod corespunzator a prevederilor art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001 care prevad ca: "Sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal``.
In conformitate cu prevederile art. 5-7 din OG nr. 2/2001, sanctiunea cu avertisment se poate dispune chiar daca actul de sanctionare nu prevede aceasta.
Amenda aplicata este disproportionata si excesiv de mare, in conditiile in care soldul de marfa din unitatea noastra este inferior amenzii aplicate.
Pe cale de consecinta, solicita admiterea apelului, modificarea sentintei pronuntate de instanta de fond in sensul admiterii plangerii contraventionale si anularea procesului-verbal, iar in subsidiar sa se dispuna inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.
La data de 24. 05. 2016 intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului promovat de . T. P. A. I. -E. SRL ca fiind nefondat si mentinerea Sentintei civile nr. 1178/14.03.2016 pronuntata de Judecatoria Drobeta T. S. cu privire la dispozitiile procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. xxxxxx/19.11.2015, ca fiind legala si temeinica.
A aratat ca in data de 13.11.2015, orele 22. 30 s-a efectuat un control in domeniul relatiilor de munca si al securitatii si sanatatii in munca la locul de munca "Restaurant`` apartinand societatii petente, fiind identificat in activitate numitul Colta C. G. care a precizat ca presteaza munca suplimentara peste programul normal de munca si nu beneficiaza de repausul saptamanal si nici de spor la salariu pentru munca suplimentara.
Din verificarea documentelor prezentate de angajator privind evidenta timpului de munca si a dovezilor de calculare a drepturilor salariale a rezultat ca angajatorul nu respecta prevederile art. 120-124 Codul Muncii, in sensul ca nu are evidentiate orele prestate suplimentar de catre salariati, fapt ce a condus la aplicarea amenzii contraventionale minime prevazute de art. 260 alin. 1 lit. i Codul Muncii.
De asemenea, din analizarea documentelor prezentate de angajator au rezultat neconcordante intre acestea si cele declarate de salariatul Colta C. G., rezultand astfel nerespectarea prevederilor art. 137 din Codul Muncii, respective faptul ca angajatorul nu acorda repaus saptamanal persoanei mentionate, fapta pe care legiuitorul a sanctionat-o potrivit art. 260 alin. 1 lit. j, insa pentru care organul de control a dat dovada de clementa, aplicand sanctiunea "Avertisment``.
A mai aratat ca apelanta petenta a reluat motivele invocate in plangerea contraventionala constatandu-se inca o data ca angajatorul nu a inteles sau nu a vrut sa inteleaga dispozitiile legale in materie, continuand interpretarea proprie a prevederilor art. 120-124 Codul Muncii sustinand in continuare ca important a fost numarul de zile lucrate de catre numitul C. C. G., fara a avea in vedere ca in perioada lucrata angajatorul nu a tinut evidenta corecta a orelor prestate suplimentar si a acordat repausul saptamanal potrivit dispozitiilor legale mentionate. Sanctiunea contraventionala a fost aplicata pentru faptul ca angajatorul nu a evidentiat corect timpul de munca si nu a respectat dispozitiile legale mentionate neavand nici o legatura numarul de zile lucrate de catre o persoana . Timpul de munca se evidentiaza zilnic potrivit programului stabilit, inclusiv orele prestate suplimentar, evidenta pe care angajatorul nu a facut-o corect. Astfel, avand in vedere cele precizate precum si documentele prezentate de angajator, rezulta in mod evident faptul ca petenta a incalcat prevederile art. 137 si art. 120-124 din Codul Muncii, fiind insa sanctionat contraventional doi pentru una din faptele constatate cu amenda minima stabilita de lege. Analizand documentele de evidentiere a timpului de munca si modul de acordare a repausului saptamanal rezulta faptul ca angajatorul cu intentie incerca sa eludeze legea pentru a evita plata orelor suplimentare precum si plata contributiile datorate catre bugetul de stat .
Sustinerile din apelul formulat sunt total neintemeiate si contrare cu starea de fapt, aspect ce a fost dovedit cu inscrisurile intocmite chiar de catre angajator . Analizand apelul formulat considera ca nu exista motive pentru a solicita anularea procesului verbal de sanctiune contestat, doar pentru faptul ca angajatorul apreciaza sau interpreteaza legea doar in favoare sa sau in functie de propriile necesitati, nefiind precizat nici un motiv prevazut de lege care conduca la o astfel de solutie.
Considera ca transformarea amenzii contraventionale aplicate in avertisment este de natura sa sanctioneze adecvat angajatorul pentru fapta constatata si sa realizeze scopul preventiv al sanctiunii contraventionale, o astfel de situatie neconducand decat la incurajarea angajatorilor de a folosi astfel de practici .
Scopul prevazut de norma generala OG nr. 2/2001, in situatia aplicarii avertismentului fata de contravenient nu este niciodata atins, fiind lipsit eficienta sanctionatorie, in cazul in care subiectul contraventional este persoana juridica.
Alternativa avertismentului urmareste in fapt responsabilitatea unei persoanei fizice, prin sensibilizarea conduitei si constiintei acesteia fata de fapta savarsita urmarile produse, aspecte care nu pot fi indeplinite in cazul persoanelor juridic datorita particularitatilor de organizare si de manifestare a acesteia in cadrul raporturilor juridice.
La momentul efectuarii controlului au fost constatate doua fapte contraventionale, organul de control aplicand doar pentru una dintre acestea amenda minima stabilita de lege iar pentru cea de-a doua aplicand sanctiunea avertisment,astfel nu se impune transformarea si a amenzii stabilite in avertisment.
Considera ca instanta de fond a analizat toate probele administrate in cauza, faptele savarsite de petenta fiind evidente, motiv pentru care solicitam respingerea apelului formulat ca fiind nefondat si mentinerea Sentintei civile nr. 1178/14.03.2016 pronuntata de Judecatoria Drobeta T. S., ca fiind legala si temeinica.
In drept isi intemeiaza intampinarea pe dispozitiile art. 471 alin. 5 din Legea nr. 314/2013 privind Codul de Procedura Civila.
La data de 06. 06. 2016 apelanta reclamanta a depus raspuns la intampinare.
In temeiul art. 201, alin. (2) din Codul de procedura civila, prin care invedereaza instantei de judecata ca intampinarea formulata de parata este neintemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin intampinare, intimata a sustinut neintemeiat ca "nu exista motive pentru a solicita anularea procesului verbal de sanctiune contestat, doar pentru faptul ca angajatorul apreciaza sau interpreteaza legea doar in favoarea sa sau in functie de propriile necesitati, nefiind precizat nici un motiv prevazut de lege care sa conduca la o astfel de solutie``.
Prin plangerea contraventionala si motivele de apel am indicat in mod exact temeiurile de fapt incidente in cauza, noi respectand intocmai aceste prevederi legale.
Instanta de fond retine o alta stare de fapt decat cea sanctionata de intimata, fapta ce nu este prevazuta si sanctionata de lege drept contraventie. Prin procesul verbal se sustine ca au fost incalcate prevederile din Codul muncii, in sensul neevidentierii in plata a numarului de ore prestate suplimentar de catre salariati, iar instanta de fond retine ca nu am avut evidentiate orele prestate suplimentar!!, fapt ce nu este sanctionat de Codul muncii.
Prin completarea la plangerea contraventionala depusa la dosarul cauzei in procedura de regularizare am aratat pe larg motivele de nelegalitate, insa instanta de fond s-a raportat doar la cererea introductiva, hotararea pronuntata fiind una nemotivata sub acest aspect.
In conformitate cu prevederile art. 123, alin. (1) din Codul muncii, republicat: "In cazul 77 care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (I) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia``.
Deci, nu au trecut cele 60 de zile pentru a putea vorbi de plata orelor suplimentare, salariatul nominalizat de catre organul de control lucrand la societate de 24 de zile! Este evident ca nu s-a savarsit contraventia retinuta de agentul constatator prin procesul verbal criticat.
Examinand apelul formulat, prin prisma dispozitiilor art. 479 Cod procedura civila, tribunalul retine urmatoarele:
Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor nr. xxxxxx/19.11.2015, apelanta a fost sanctionata cu amenda de 1500 lei pentru contraventia de la art. 120-124 din Codul muncii in sensul incalcarii obligatiei de a evidentia in plata numarul orelor prestate suplimentar de salariati si cu avertisment pentru neacordarea repausului suplimentar art. 137 din codul muncii.
In data de 13.11.2015, orele 22. 30 s-a efectuat un control in domeniul relatiilor de munca si al securitatii si sanatatii in munca la locul de munca "Restaurant`` apartinand societatii apelante, fiind identificat in activitate numitul Colta C. G. care a precizat ca presteaza munca suplimentara peste programul normal de munca si nu beneficiaza de repausul saptamanal si nici de spor la salariu pentru munca suplimentara.
De asemenea, din analizarea documentelor prezentate de angajator au rezultat neconcordante intre acestea si cele declarate de salariatul Colta C. G., rezultand astfel nerespectarea prevederilor art. 137 din Codul Muncii, respectiv faptul ca angajatorul nu acorda repaus saptamanal persoanei mentionate, fapta pe care legiuitorul a sanctionat-o potrivit art. 260 alin. 1 lit. j, insa pentru care organul de control a dat dovada de clementa, aplicand sanctiunea "Avertisment``.
Potrivit art. 120 din Codul muncii`` (1) munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art. 112, este considerata munca suplimentara.
Conform art. 122 al. (1) munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. (2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru.
ART. 123 (1) prevede ca in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
Sanctiunea aplicata pentru incalcarea art. 120-124, se regaseste la art. 260 litera i) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1. 500 lei la 3. 000 lei.
Agentul constatator in mod intemeiat a constatat incalcarea dispozitiilor art. 120-124 din Codul muncii intrucat urmarirea modului in care se efectueaza compensarea sau plata orelor suplimentare nu poate fi efectuata in lipsa evidentierii in plata a numarului de ore efectuate suplimentar.
Lipsa evidentierii are drept consecinta nerecunoasterea efectuarii acesteia cu incalcarea drepturilor corelative ale salariatilor.
Tribunalul constata astfel ca in mod intemeiat s-a constatat incidenta sanctiunea si aplicata amenda. Consecutiv acestei contraventii in mod temeinic s-a aplicat avertisment pentru neacordarea repausului. Art. 122 al. 1 codul muncii prevede un termen de 60 de zile inauntrul caruia se compenseaza munca suplimentara, iar nu un termen inauntrul caruia contravenienta este exonerata de raspundere .
De asemenea, tribunalul constata ca nu se impune inlocuirea amenzii cu avertisment pentru fata de la art. 120-124 codul muncii dat fiind gradul de pericol social al faptei pentru normala desfasurare a raporturilor de dreptul muncii.
Pentru motivele expuse se va dispune respingerea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta M. T. P. A. I. -E. SRL, cu sediul in Drobet turnu S.,, camera 7, jud. M., impotriva sentintei nr. 1178/14.03.2016, pronuntata de Judecatoria Strehaia, in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Munca M., cu sediul in Dr. Tr. S., . 3, judetul M. .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica de la 28 Iunie 2016, la sediul Tribunalul M. .