Anularea deciziei de incetare a contractului de munca

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului T. la data de 22.07.2015, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXX, reclamanta S. - B. A. S. a chemat in judecata parata SRL solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna anularea deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. 22 din 02.07.2015, intrucat la data de 27. 05. 2015 a fost emisa decizia de concediere nr. 20, contestata in cadrul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T., obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu drepturile salariile majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, intrucat nu i-a fost achitat salariul aferent lunilor martie, aprilie si mai ale anului 2015, obligarea paratei la plata concediului de odihna aferent perioadei in care a fost angajata societatii, respectiv 26. 04. xxxxxxxxxxxxxx15,obligarea paratei la plata daunelor morale pentru suferinta provocata, prin concediere si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.

In fapt, reclamanta a aratat ca incepand cu data de 20. 04. 2014 a fost angajata societatii conform contractului individual de munca nr. 17, un exemplar al acestuia nefiindu-i comunicat nici pana in prezent.

Reclamanta a solicitat a se retine ca si-a respectat toate obligatiile asumate fata de angajator, insa cu toate acestea in data de 27. 05. 2015 parata a emis decizia de incetarea a contractului individual de munca nr. 20, prin care s-a dispus concedierea sa in baza Codului Muncii, fara a i se aduce la cunostinta vreo nemultumire din partea angajatorului si fara sa existe o cercetare disciplinara in prealabil, conform ar. 63 alin. 1 din Codul Muncii.

Astfel, reclamanta a aratata ca in perioada 01.07.2015 a trimis catre societatea parata o adresa prin care a solicitata sa se prezinte in data de 10.07.2015 pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila.

La data de 04.07.2015 reclamanta a primit inca o decizie de incetarea a contractului individual de munca nr. 22 din data de 02.07.2015, decizie ce a fost emisa, dupa cd a fost concediata prin decizia nr. 20 din 27. 05. 2015, motiv pentru care reclamanta a aratat ca, in opinia sa, decizia nr. 22 din data de 02.07.2015 este nula, deoarece nu mai avea calitatea de angajat al societatii parate in data de 02.07.2015, conform deciziei nr. 20 din data de 27. 05. 2015.

De asemenea, reclamanta a aratata ca decizia de incetarea a contractului individual de munca nr. 22 din data de 02.07.2015, in opinia sa, a fost nula intrucat nu a fost emisa cu respectarea disp. art. 76 din Codul Muncii, nefiind motivata si nefiind indicat termenul de preaviz. Totodata, a aratat ca nu au fost respectate disp. art. 78 din Codul Muncii, art. 80 alin. 1 si alin. 3 din Codul Muncii.

In opinia reclamantei, concedierea sa a fost una abuziva, nefiindu-i acordate salariile aferente ultimelor luni lucrate, aspect dovedit cu statele de plata aferente acestor luni,si nu i-a fost acordat concediul de odihna, fiind incalcate disp. art. 144 alin. 1 din Codul Muncii si art. 146 alin. 4 din Codul Muncii.

Fata de cele ce preced, in baza art. 253 din Codul Muncii solicita obligarea paratei la plata daunelor morale.

Concluzionand, reclamanta a solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, anularea deciziei nr. 22/02.07.2015 de incetarea a contractului individual de munca ca fiind netemeinica si nelegala, obligarea paratei la plata unei despagubiri egala cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, obligarea paratei la plata daunelor morale si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecat ocazionate cu prezentul litigiu.

In probatiunea a solicitat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratei.

In drept, a invocat disp. art. 62 alin. 3 din Codul Muncii, art. 76-80 din Codul Muncii, art. 144, art. 146, art. 166, art. 253, art. 266, art. 272 din Codul Muncii.

Parata nu a formulat intampinare.

La termenul de judecata din data de 18. 02. 2015 reclamanta de depus copia conforma cu originalul a deciziei de concediere nr. 20 din data de 27. 05. 2015 si intampinarea formulata de parata din prezenta cauza in dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T., intr-o cauza avand aceleasi parti ( filele nr. 17-19), si la interpelarea instantei de judecata a invocat exceptia conexitati prezentei cauze cu dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T. .

Instanta a prorogat pronuntarea la un moment ulterior depunerii de catre reclamanta a extrasului de pe portalul instantelor de judecata cu privire la dosarul nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T. .

La termenul de judecata din data de 10.03.2016 reclamanta a depus state de plata aferente lunii iunie 2014 si lunii iulie 2014, certificat de concediile medicale, nr. xxxxxxx,, nr. xxxxxxx, CCMAG nr. xxxxxxx, CCMAG nr. xxxxxxx, un inscris cu privire la cercetarea disciplinara, invitatia emisa catre reclamanta, biletul de iesire din spital/scrisoare medicala, avand cod de prezentare xxxxxxx, biletul de iesire din spital/scrisoare medicala, avand cod de prezentare xxxxxxx, extras de pe portalul instantelor de judecata cu privire la dosarul nr. XXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului T. si controlul tematic efectuat de catre ITM T. in cadrul paratei si o cerere de suspendare a prezentei cauze pana la solutionarea definitiva a dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T. .

Instanta a comunicat paratei cererea de suspendare a prezentei cauz pana la solutionarea definitiva a dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului T. formulata de reclamanta, insa parata nu si-a exprimat pozitia procesuala asupra acesteia.

La data de 28. 04. 2016 reclamanta a depus concluzi scrise.

Analizand cererea si actele dosarului, instanta de judecata retine urmatoarele:

In speta, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 22/02.07.2015 prin care s-a dispus incetarea raporturilor de munca incepand cu data de 03.07.2015 in conditiile disp. art. 61 lit. a din Codul Muncii.

Analizand legalitatea deciziei de concediere, instanta observa ca decizia emisa nu respecta prevederile art. 252 alin. 2 din Codul muncii, anume descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea.

F. de aceste considerente de fapt si de drept, instanta va constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 22/02.07.2015 emisa de parata.

In baza art. 78 si 80 alin. 1 si 3 Codul muncii, instanta va dispune repunerea partilor in situatia anterioara in sensul obligarii paratei la plata catre reclamanta a unei despagubiri egale cu drepturile salariale majorate si a tuturor drepturilor salariale, indexate si actualizate, ce i se cuvin de la data emiterii deciziei de concediere si pana la reintegrarea efectiva.

In baza art. 80 alin. 3 Codul muncii, va constata incetat de drept contractul individual de munca nr. 17/26. 04. 2014, incheiat intre parti, de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

Conform prevederilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, "angajatorului ii revine obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca``, iar potrivit prevederilor art. 154 alin. 2 Codul muncii "pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani``.

Art. 161 alin. 1 Codul muncii, prevede ca "salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz``.

Dispozitiile art. 163 alin. 1 din Codul muncii prevad ca "plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit``.

Societatea parata nu a depus la dosarul cauzei statele de plata aferente lunilor martie - mai 2015 conform prevederilor art. 163 alin. 1 Codul muncii indicate mai sus, astfel, instanta constata ca primul petit privind plata drepturilor salariale aferente lunilor martie-mai 2015 este intemeiat, urmand a fi acordat.

Unitatea parata nu a facut dovada ca reclamanta a efectuat sau i-a fost compensat concediul de odihna aferent perioadei 26. 04. 2014 - 27. 05. 2015, astfel ca in baza art. 144 alin. 1 Codul muncii, va obliga parata la compensarea in bani a concediului de odihna cuvenit si neefectuat aferent acestei perioade .

Cu privire la petitul de acordare a daunelor morale, tribunalul il va respinge pentru urmatoarele considerente. Astfel, potrivit art. 253 alin. 1 Codul muncii ca "angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul``.

Angajarea raspunderii patrimoniale a angajatorului pentru prejudiciul, in speta moral, cauzat salariatilor sai implica intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: sa existe fapta ilicita a angajatorului (fie in mod direct a acestuia, atunci cand angajatorul este persoana fizica, fie, in cazul angajatorului persoana juridica, fapta ilicita sa fi fost savarsita de catre organele de conducere ale acestuia sau de catre oricare salariat, in calitate de prepus al persoanei juridice respective); salariatul sa fi suferit un prejudiciu material sau moral in timpul indeplinirii obligatiilor sale de serviciu sau in legatura cu serviciul . Prejudiciul pe care este obligat sa il acopere angajatorul cuprinde atat paguba efectiv produsa, cat si beneficiul nerealizat. Concluzia se impune deoarece art. 253 alin. 1 din Codul muncii prevede expres ca angajatorul vinovat raspunde patrimonial "in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale"; intre fapta ilicita a angajatorului si prejudiciul material suferit de catre salariat sa existe un raport de cauzalitate. Altfel spus, fapta (ilicita) a angajatorului sa fi fost cea care a produs prejudiciul respectiv.

Culpa angajatorului este prezumata in mod relativ. Dar, in concordanta cu normele de drept comun, angajatorul are posibilitatea de a proba ca nu si-a indeplinit obligatiile izvorate din contractul individual de munca din cauza unei imprejurari care nu i se poate imputa.

Analizand fiecare conditie in parte din cele mai sus enumerate pentru a fi angajata raspunderea patrimoniala a angajatorului, tribunalul constata ca acestea nu sunt intrunite ori dovedite.

Fata de aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul va admite in parte cererea de chemare in judecata, potrivit celor aratate.

Va respinge in rest cererea de chemare in judecata .

In baza art. 453 Cod de procedura civila, retinand culpa procesuala a paratei in promovarea litigiului, va obliga parata sa-i plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in suma de 900 lei reprezentand onorariu avocat, dovedite prin chitanta nr. 43/07.12.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Admite in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S. - B. A. S., CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procedural ales la C. . avocat B. A. C. din Timisoara,, , in contradictoriu cu parata SRL, inregistrata la Registrul Comertului sub nr. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx cu sediul in, jud. T. .

Dispune anularea deciziei de incetare a contractului de munca nr. 20/27. 05. 2015 emisa de parata.

Constata incetat de drept contractul individual de munca nr. 17/26. 04. 2014, incheiat intre parti, de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

Obliga parata sa plateasca reclamantei, cu titlu de despagubiri, o suma egala cu drepturile salariale indexate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta, incepand cu luna martie 2015 si pana la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.

Obliga parata la compensarea in bani a concediului de odihna cuvenit si neefectuat de catre reclamanta aferent perioadei de 26. 04. 2014 - 27. 05. 2015.

Obliga parata sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat in suma de 900 lei.

Respinge in rest actiunea .

Executorie.

Cu drept de apel depus la Tribunalul T. in termen de 10 zile de la comunicare .