Nulitate absoluta a deciziei de concediere pentru nemotivarea acesteia

- anularea deciziei de concediere nr. 5/02. 02. 2015;

- reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii si obligarea intimatei la plata unei despagubiri catre contestatoare, constand in plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva;

In motivarea actiunii, contestatoarea a invocat nulitatea deciziei de concediere aratand ca potrivit art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea; durata preavizului; lista tuturor locurilor disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, iar potrivit art. 78 Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege, este lovita de nulitate. Se mentioneaza de contestatoare ca aceste dispozitii isi gasesc aplicarea in toate deciziile de desfacere a contractului individual de munca, vointa legiuitorului fiind aceea de a proteja salariatul impotriva concedierilor nelegale si netemeinice.

Sustine contestatoarea ca decizia nu cuprinde niciun motiv pentru care angajatorul a luat masura concedierii sale (dificultati economice, transformari tehnologice etc. ) iar in continutul acesteia nu se face nicio referire cu privire la durata preavizului si nici relativ la lista locurilor disponibile in unitate si termenul in care ar fi putut opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant.

Pe fondul contestatiei, arata reclamanta ca a fost angajata intimatei din anul 2004, in functia de functionar administrativ, iar prin sentinta civila nr. 1181/F/22.09.2010 pronuntata de Tribunalul Comercial Arges, s-a deschis procedura generala a insolventei, fiind desemnat administrator judiciar Lichidari Info Consult SPRL. Cu toate ca organigrama societatii indica 2 posturi de functionari administratori, in luna aprilie 2014, a fost scos unul dintre posturi din organigrama si din statul nenominal de functii, postul desfiintat ramanand totusi cuprins in bugetul pentru anul 2014 la capitolul cheltuieli salariale, iar contestatoarea si-a desfasurat activitatea pana la finele anului, cand a primit preaviz de concediere .

Desfiintarea postului nu a fost precedata de un raport care sa justifice o asemenea masura, iar volumul de munca a fost si a ramas acelasi. In cadrul societatii, 2 persoane aveau calitatea de functionari administrativi, contestatoarea si S. G. E., iar la data desfiintarii postului niciuna nu aveau persoane in intretinere, aveau acelasi volum de munca, contestatoarea avea o vechime mai mare pe acest post, iar o singura persoana nu putea face fata volumului de munca existent, in crestere in anii 2013, 2014.

In alta ordine de idei, sustine contestatoarea ca intimata nu poate invoca motive economice, aceasta inregistrand profit in anii 2012, 2013, 2014, au fost marite salariile unor angajati, s-au achizitionat 2 autoturisme etc.

Pe cale de consecinta, s-a considerat ca nu sunt indeplinite conditiile impuse de disp. art. 65 alin. 2 Codul muncii,care stipuleaza ca desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, motiv pentru care solicita admiterea contestatiei, astfel cum a fost formulata.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei formulate, aratand ca, asa cum rezulta din decizia contestata, cat si din continutul contestatiei, in speta sunt incidente dispozitiile art. 65 Codul muncii, fiind o concediere individuala pentru motive care nu tin de persoana contestatoarei, situatie in care cenzura instantei este supusa exclusiv verificarii legalitatii masurii concedierii, iar nu si oportunitatea acesteia. Temeiul concedierii individuale a fost art. 65 Codul muncii, iar intimata a avut in vedere Hotararea A. nr. 21/30. 04. 2014 prin care s-a aprobat organigrama si statul de functii potrivit Raportului nr. 1170/24. 04. 2014 si a anexelor nr. 1 si 2 la hotarare, desfiintarea fiind determinata de aceasta hotarare A. impusa de lichidator judiciar in conditiile in care intimata se afla in derularea unui plan de reorganizare potrivit Legii nr. 85/2006, in fapt fiind vorba de o noua politica de conducere a societatii sub administrarea si functionarea exclusiva a lichidatorului judiciar.

De asemenea, s-a sustinut de catre intimata ca din continutul deciziei contestate si din notificarea nr. 3485/10.12.2014, rezulta indubitabil ca durata preavizului de care a beneficiat contestatoarea i-a fost precizata, 20 de zile lucratoare, potrivit CIM si CCM, desfiintarea postului in discutie fiind reala si serioasa, in sensul ca are caracter obiectiv, fiind reclamata de necesitatea reorganizarii activitatii expres mentionata in art. 65 CM; sub imperiul administrarii si supravegherii de catre lichidatorul judiciar in derularea planului de reorganizare in conditiile Legii nr. 85/2006, interesul legitim al angajatorului pentru concedierea contestatoarei a fost dictat de nevoia eficientizarii activitatii sale. Cu privire la neincluderea duratei preavizului in mod expres in continutul deciziei contestate, se arata ca pe perioada preavizului CIM, salariatul nu isi inceteaza activitatea, CIM incetand exclusiv din data stipulata in decizia de concediere respectiva.

Referitor la nulitatea deciziei pentru nerespectarea dispozitiilor art. 76 lit. d din Codul muncii, arata intimata ca acest text vizeaza exclusiv concedierile colective, ceea ce nu este cazul in speta de fata.

Pe fondul contestatiei, s-a solicitat a se avea in vedere ca fiind vorba de o concediere individuala intemeiata pe dispozitiile art. 65 Codul muncii, nu este conditionata de aspectele invocate de contestatoare, intimata aflandu-se in derularea activitatii sub imperiul Legii nr. 85/2006, fiind conditionata de orice masura impusa prin planul de reorganizare si deciziile lichidatorului judiciar. In aceste conditii, instanta este abilitata sa cenzureze numai legalitatea masurii concedierii, nu si oportunitatea acesteia, asupra careia singurul indreptatit sa aprecieze este angajatorul.

Sub aspectul probelor, s-a solicitat prin intampinare proba cu acte, fiind depuse la dosar inscrisuri (filele 52-66).

La data de 14. 04. 2015, contestatoarea a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat inlaturarea apararilor intimatei si admiterea cererii de chemare in judecata .

La termenul de judecata din data de 26. 05. 2015, instanta a admis pentru ambele parti proba cu acte si interogatoriu, fiind respinsa proba testimoniala si proba cu expertiza contabila, solicitata de contestatoare.

Contestatoarea a fost angajata intimatei in functia de functionar administrativ, conform inscrisurilor depuse la dosarul cauzei.

Prin notificarea nr. 3485/10.12.2014 emisa de intimata angajatoare,prin administrator judiciar, i s-a adus la cunostinta contestatoarei salariate ca, incepand cu data de 10.12.2014 beneficiaza de un preaviz de 20 de zile lucratoare, urmand ca dupa expirarea acestui termen, respectiv 14. 01. 2015 sa i se desfaca contractul individual de munca, in temeiul art. 65, art. 75 alin. 1 Codul muncii si art. 86 alin. 1 si 5 din Legea nr. 85/2006.

Notificarea a fost inmanata contestatoarei salariate la data de 12.12.2014.

La data de 2. 02. 2015 a fost emisa de catre intimata decizia nr. 5 (f. 8), prin care s-a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatoarei incepand cu data de 3. 02. 2015, in baza art. 86 alin. 1 si 5 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 65 din Legea nr. 53/2003-Codul muncii, concediere din initiativa angajatorului, pentru motive care nu tin de persoana salariatului.

In cuprinsul deciziei, s-a facut vorbire de notificarea de preaviz nr. 3485/10.12.2014, preaviz suspendat pentru incapacitate temporara de munca in perioada 13. 01. -31. 01. 2015(certificate de concediu medical).

Impotriva acestei decizii, contestatoarea a promovat prezenta contestatie, solicitand anularea acesteia, reintegrarea sa in functia detinuta anterior concedierii precum si obligarea intimatei la plata unei despagubiri catre contestatoare, constand in plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Sub aspectul legalitatii deciziei contestate, s-a sustinut de catre contestatoare ca aceasta a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 76 lit. a), b) si d) din Codul muncii, anume: nu au fost indicate motivele care determina concedierea, durata preavizului precum si lista tuturor locurilor disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant.

In legatura cu aceste aspecte, instanta retine ca potrivit art. 76 Codul muncii decizia de concediere trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, numai in cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

Instanta a constat ca decizia de concediere nr. 5/3. 02. 2015 nu indeplineste conditiile de legalitate prevazute de lege, si anume cele cuprinse in art. 76 lit. a) si b) Codul muncii.

Incetarea contractului individual de munca al contestatoarei nu a fost motivata, nefiind indicate motivele care au determinat concedierea, intemeiata pe art. 65 alin. 1 Codul muncii, temei de drept invocat in decizia contestata. In cadrul controlului legalitatii deciziei, instanta este chemata sa verifice daca angajatorul a inserat motivul concedierii (cum ar fi de exemplu desfiintarea postului ca urmare a restructurarii).

Potrivit art. 86 din Legea nr. 85/2006,(1) Contractele in derulare se considera mentinute la data deschiderii procedurii. Orice clauze contractuale de desfiintare a contractelor in derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule. In vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate sa denunte orice contract, inchirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atat timp cat aceste contracte nu vor fi fost executate in totalitate ori substantial de catre toate partile implicate. Administratorul judiciar/lichidatorul trebuie sa raspunda, in termen de 30 de zile, unei notificari a contractantului, prin care i se cere sa denunte contractul; in lipsa unui astfel de raspuns, administratorul judiciar/lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denuntat. Contractul se considera denuntat:

a) la data expirarii unui termen de 30 de zile de la receptionarea solicitarii cocontractantului de denuntare a contractului, daca administratorul judiciar/lichidatorul nu raspunde;

b) la data notificarii denuntarii de catre administratorul judiciar/lichidator.

(5) Un contract de munca sau de inchiriere, in calitate de locatar, va putea fi denuntat numai cu respectarea termenelor legale de preaviz.

(6) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva . Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare.

Reglementarea speciala cuprinsa la art. 86 din Legea nr. 85/2006, deroga de la dispozitiile de drept comun in materia concedierii doar in privinta parcurgerii procedurii concedierii, iar nu si in privinta celorlalte exigente de legalitate impuse de Codul muncii, precum continutul obligatoriu al deciziei de concediere emise de angajator .

In consecinta, in speta, intimata nu se poate prevala de dispozitiile art. 86 din Legea nr. 85/2006 pentru a justifica nerespectarea dispozitiilor art. 76 Codul muncii, care constituie sediul materiei in ce priveste continutul deciziei de concediere, independent de situatia economica a angajatorului.

In ceea ce priveste criticile referitoare la nerespectarea procedurii preavizarii concedierii, sustinerile contestatoarei sunt de asemenea, intemeiate.

Potrivit prevederilor art. 75 alin. 1 Codul muncii, persoanele concediate in temeiul prevederilor art. 65 beneficiaza de un drept de preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare. Asa cum rezulta din dispozitiile art. 76 alin. 1 lit. b) Codul muncii, din punct de vedere al conditiilor de legalitate prevazute sub sanctiunea nulitatii, singura conditie prevazuta de lege pentru valabilitatea deciziei sub aspectul termenului de preaviz este aceea a mentionarii in cuprinsul deciziei a duratei acestuia, conditie neindeplinita in speta. In decizie nu s-a mentionat durata preavizului de 20 zile lucratoare, conform art. 75 alin. 1 Codul muncii, facandu-se vorbire doar de notificarea de preaviz nr. 3485/10.12.2014, preaviz suspendat prin concediu pentru incapacitate temporara de munca .

Notificarea de preavizare la care recurg unii angajatori, cum a fost cazul si in speta, reprezinta doar o instiintare facuta salariatului despre intentia angajatorului de a-i desface intr-un viitor apropiat contractul de munca . Ceea ce intereseaza este ca angajatorul sa isi respecte obligatia de a acorda salariatului dreptul de preaviz, iar termenul de preaviz sa fie cel prevazut de lege.

Nu este stabilita prin lege vreo "procedura a preavizarii concedierii``, singurele prevederi in acest sens fiind ca salariatul ce urmeaza a fi concediat in temeiul art. 65 Codul muncii sa beneficieze de un drept de preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare, iar pentru valabilitatea deciziei de concediere cerinta prevazuta de lege sub aspectul termenului de preaviz este aceea a mentionarii in cuprinsul deciziei a duratei acestuia.

In consecinta, tribunalul a retinut nelegalitatea deciziei contestate in cauza si intrucat nerespectarea formei deciziei de concediere se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, contestatoarea este scutita de sarcina probarii unei vatamari, aceasta fiind evidenta dar si prezumata de lege.

Pentru aceste motive, instanta a anulat decizia de concediere contestata, si a dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior concedierii fiind obligata intimata la plata catre contestatoare a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsa intre momentul desfacerii contractului de munca si pana la reintegrarea efectiva.

Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat apel intimata, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art. 466 si urm. NCPC, raportat la urmatoarele considerente:

- prima instanta a pronuntat o solutie nelegala, retinand nulitatea absoluta a deciziei de concediere, raportat la neindeplinirea dispozitiilor art. 76 lit. a) si b) Codul muncii si anume a duratei preavizului si a motivarii in fapt si in drept a acestei decizii, in mod eronat, in primul rand pentru faptul ca preavizul de 20 de zile a fost deja acordat si comunicat intimatei-contestatoare dupa perioada incapacitatii de munca, situatie fata de care nu ar mai subzista aceasta cauza de nulitate, atata vreme cat intimata contestatoare nu a fost prejudiciata in vreun fel; in cuprinsul aceleiasi critici se invoca faptul ca practica judiciara este constanta in sensul ca simpla neindicare a duratei preavizului in conditiile in care angajatorul face dovada ca preavizul a fost acordat nu este contrara legii;

- prima instanta nu a tinut cont de faptul ca societatea aflandu-se in procedura insolventei sunt incidente dispozitiile art. 86 alin. 1 prima teza, respectiv alin. 5 si 6 din Legea nr. 85/2006, si ca atare in mod nejustificat s-a considerat ca nu este motivata decizia prin prisma dispozitiilor art. 65 alin. 2 din Codul muncii, atata vreme cat administratorul judiciar prin derogare de la prevederile din Codul muncii poate sa dispuna desfacerea contractului de munca ale personalului debitoarei care se va face de urgenta, fara a fi necesara parcurgerea prevazuta pentru aceasta desfacere, singura conditie prevazuta de lege fiind aceea de a acorda persoanei concediate preavizul legal, conditie indeplinita in speta dedusa judecatii.

S-a formulat intampinare de catre intimata-contestatoare B. M., prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca fiind legala, precizandu-se ca in mod corect s-a retinut de catre prima instanta ca nu s-au respectat dispozitiile obligatorii prevazute in art. 76 lit. a) si b) din Codul muncii, situatie care conduce raportat la art. 78 din Codul muncii la sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de concediere, pe considerentul ca in continutul acestei decizii nu se face nicio mentiune cu privire la durata preavizului si acordarea sau nu a acestuia si de asemenea, decizia nu este motivata in fapt si in drept, desi in continutul acesteia se face referire ca s-a desfacut contractul de munca, raportat la dispozitiile art. 65 din Codul muncii, iar in ceea ce priveste invocarea de catre apelanta-intimata a dispozitiilor art. 86 din Legea nr. 85/2006, pe de o parte se precizeaza ca nu acesta este temeiul de drept invocat in decizia de concediere, iar pe de alta parte, chiar si in aceasta situatie angajatorul este obligat sa respecte mentiunile obligatorii din decizia de concediere, aceasta pentru a proteja salariatul impotriva concedierilor nelegale si abuzive.

S-a raspuns la intampinarea formulata de catre intimata-contestatoare prin care practic s-au reluat toate criticile din apel, solicitandu-se admiterea apelului, asa cum a fost formulat, cu consecinta respingerii contestatiei si mentinerii deciziei emisa de catre intimata, pe considerentul ca indeplineste toate conditiile prevazute de lege.

S-au depus concluzii scrise de catre intimata B. M. prin care s-au reluat sustinerile din intampinare si de asemenea s-au depus concluzii scrise si din partea apelantei.

Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta apelata prin prisma motivelor de apel, invocate de catre apelanta-intimata, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Prima instanta a pronuntat o solutie legala, atunci cand a dispus constatarea nulitatii absolute a deciziei de concediere emisa de catre apelanta-intimata, retinand in mod corect ca aceasta decizie este lovita de nulitate absoluta, atata vreme cat in continutul acesteia nu se arata durata preavizului si de asemenea decizie nu este motivata nici in fapt si nici in drept, raportat la dispozitiile art. 76 lit. a) si b) din Codul muncii.

Sub acest aspect, instanta de control judiciar retine ca desi apelanta-intimata sustine ca societatea se afla in insolventa, aspect intr-adevar confirmat de inscrisurile depuse in cauza si ca s-ar aplica dispozitiile art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, care permit administratorului judiciar desfacerea contractului individual de munca de urgenta, cu conditia acordarii preavizului, din continutul deciziei de desfacere a contractului de munca, aflat la fila 8 din dosarul instantei de fond, rezulta ca s-a dispus incepand cu 2.03.2015 aceasta incetare a respectivului contract, conform dispozitiilor art. 65 din Codul muncii.

Ca atare, intrucat angajatorul a inteles sa concedieze salariata in temeiul acestui text legal aratat mai sus, in mod legal instanta de fond a analizat conditiile concedierii pe acest temei, limitand verificarea sub acest aspect si constatand ca sustinerile apelantei de a schimba temeiul de drept in timpul judecatii al deciziei de concediere pe normele legale ale insolventei, incalca interdictia prevazuta de dispozitiile art. 79 din Codul muncii.

Ceea este relevant in speta dedusa judecatii, este aceea ca intr-adevar, potrivit dispozitiilor art. 75 alin. 1 Codul muncii persoanele concediate in temeiul prevederilor art. 65 din acelasi cod, beneficiaza de un drept de preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 zile lucratoare, insa aceasta durata trebuie mentionata in cuprinsul acestei dispozitii de desfacere a contractului de munca, iar in lipsa acestei mentiuni decizia de concediere este lovita de nulitate absoluta.

In mod concret, instanta de fond ca si cea de control judiciar trebuie sa verifice masura concedierii intimatei-contestatoare numai sub aspectul daca au fost sau nu indeplinite conditiile prevazute de art. 65 din Codul muncii, potrivit cu care incetarea contractului individual de munca se dispune in ipoteza in care desfiintarea locului de munca are o cauza reala si serioasa si de asemenea aceasta masura trebuie sa fie efectiva, insa aceasta imprejurare trebuie prevazuta in mod strict in continutul deciziei, in sensul ca angajatorul trebuia sa motiveze in fapt si in drept indeplinirea sau nu a textului special de lege.

Chiar si daca s-ar sustine in mod ipotetic ca desfacerea contractului de munca ar fi avut loc potrivit tezei art. 86 din Legea nr. 85/2006, abrogata in prezent si preluata de dispozitiile Legii nr. 85/2014, si anume existenta unei situatii speciale in care se afla angajatorul, respectiv aceea a insolventei, justifica simplificarea procedurii concedierii renuntandu-se la unele masuri premergatoare incetarii contractului individual de munca, insa angajatorul are obligatia sa respecte toate drepturile salariatului pentru ca masura sa nu aiba un caracter abuziv si arbitral si anume sa emita decizia de concediere cu respectarea conditiilor prevazute de lege si a mentiunilor obligatorii prevazute in art. 76 lit. a) si b) din Codul muncii.

Retinand deci ca nu exista motive de nelegalitate ale sentintei apelate, Curtea in baza dispozitiilor art. 480 NCPC va respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimata si raportat la dispozitiile art. 453 NCPC va obliga pe apelanta-intimata sa plateasca intimatei-contestatoare suma de 800 lei cheltuieli de judecata .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-intimata S. C. A. SI E. A P. SI SERVICIULUI DE UTILITATI P. ARGES S. A., CUI RO xxxxxxxx si numar de inregistrare la O. R. C. JXXXXXXXXXXX, cu sediul in, prin lichidator judiciar Lichidari Info Consult SPRL cu sediul in Campulung Muscel, . 21, . A, apt. 10, judetul Arges, si prin administrator special I. L., cu sediul in comuna B.,, impotriva sentintei nr. 1961/6.10.2015, pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimata fiind contestatoarea B. M., CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliata in Pitesti, . 2, . A, apt. 1, judetul Arges.

Obliga apelanta-intimata sa plateasca intimatei-contestatoare suma de 800 lei cheltuieli de judecata .

Definitiva.