Conditii de admisibilitate pentru cererea de interventie accesorie

Nu se poate retine incidenta acestor dispozitii legale pentru a se putea analiza admisibilitatea cererii de interventie accesorie formulata de catre unul dintre creditorii societatii aflate in insolventa in sprijinul apararii lichidatorului judiciar propus spre inlocuire, intrucat lichidatorul judiciar nu este parte in litigiu, el fiind doar reprezentantul societatii falite, iar simpla calitate de creditor in cadrul procedurii de insolventa nu este suficienta pentru a se dovedi conditia interesului acestuia de a formula o astfel de cerere . Prin sentinta civila nr. 10756 din 15.12.2014, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a civila a dispus intrarea in faliment a debitoarei SC A. SRL prin procedura generala in temeiul dispozitiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Prin incheierea din 09.02.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a civila, in dosarul nr. xx333/3/2014/a16, in contradictoriu cu intimata SC A. SRL prin administrator judiciar B. S.P.R.L. si C. S.P.R.L. pentru SC A. SRL avand ca obiect procedura falimentului deschisa impotriva debitoarei SC A. SRL, judecatorul sindic a respins ca neintemeiate cererile de confirmare a lichidatorului judiciar C. SPRL desemnat de catre Adunarea Creditorilor in sedinta din 16 ianuarie 2015.

Impotriva acestei incheieri a declarat apel intimata Banca D. SA.

In cadrul judecatii in apel au formulat cereri de interventie accesorie in interesul intimatului lichidator B. SPRL, petentii E., F., G. si H.

Prin incheierea de sedinta din data de 12.06.2015, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila a respins cererile de interventie formulate de petenti ca inadmisibile.

Impotriva incheierii de sedinta din 12.06.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila au declarat recurs petentii E., F., G. si H.

Motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul recurentului E. si dezvoltarea lor.

In sustinerea recursului, recurentul a invocat o serie de critici de nelegalitate, care s-ar circumscrie, in opinia sa, motivelor de recurs prevazute de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum si art. 63 alin. (1) si (2) C. proc. civ.

Argumentele recurentului constau in urmatoarele :

Potrivit dispozitiilor art. 63 alin. (1) si (2) C. proc. civ. recurentul apreciaza ca cererea de interventie formulata este admisibila in principiu, fiind indeplinite cerintele prevazute de textul mentionat.

Potrivit trasaturilor juridice ale interventiei accesorii, se poate aprecia ca intervenientul accesoriu este un simplu aparator al uneia dintre parti, dimpotriva, intervenientul accesoriu are un interes propriu in a lua parte la rezolvarea litigiului si a sprijini una dintre parti in castigarea procesului.

Astfel, interesul recurentului in a sprijini lichidatorul judiciar este evident, decurgand din calitatea sa de creditor, promitent cumparator al debitoarei.

Recurentul, in continuare, reitereaza motivele aratate in sustinerea cererii de interventie, sustinand ca singurul interes al bancii de a numi un nou lichidator este legat de refuzul de a introduce unele actiuni in anulare impotriva promitentilor cumparatori.

Dintr-un alt punct de vedere, recurentul sustine ca nu poate fi primita motivarea instantei de apel legata de interesul lichidatorului care corespunde cu cel al Bancii, intrucat aceasta ar incalca principiul contradictorialitatii. De asemenea, cererea formulata de lichidator la data de 29 ianuarie 2015 nu poate fi interpretata in sensul unei cereri de inlocuire a sa, atat timp cat acesta nu a renuntat la mandatul acordat de judecatorul sindic .

Pentru toate aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea in tot a incheierii atacata, rejudecarea cererii de interventie si admiterea acesteia.

In ceea ce priveste motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul recurentului F., precum si al recurentilor G. si H. se constata ca au fost formulate si dezvoltate aceleasi motive de nelegalitate prezentate mai sus, instanta de recurs facand trimitere la sinteza sus evocata.

In cadrul termenului legal, intimata Banca D. SA a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Inalta Curte, examinand cererile de recurs constata ca desi in cauza recurentii au formulat trei cereri de recurs distincte, criticile au vizat aceleasi motive de nelegalitate, subsumate acelorasi argumente, situatie in care analiza va fi facuta prin considerente comune.

Cererile de recurs au fost intemeiate in drept pe dispozitiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., apreciind ca incheierea atacata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a dispozitiilor de drept material, in conditiile in care cererile de interventie accesorie indeplinesc conditiile de admisibilitate prevazute de art. 63 alin. (1) si (2) C. proc. civ.

Astfel, criticile aduse de recurenti prin motivele de recurs se bazeaza, in esenta, pe sustinerea ca lichidatorul judiciar provizoriu nu ar fi formulat cerere expresa de inlocuire a sa.

Analizand motivul de nelegalitate invocat se constata ca in dosarul avand ca obiect cererea de apel promovata de catre intimata Banca D. SA impotriva incheierii pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VII-a civila la 09.02.2015 in dosarul nr. xx333/3/2014 recurentii au formulat cereri de interventie accesorie in interesul lichidatorului judiciar provizoriu.

Cererile au fost respinse ca inadmisibile prin incheierea de sedinta din 12.06.2015, considerentele instantei vizand faptul ca interesul intervenientilor nu corespunde cu interesul lichidatorului judiciar, care nu s-a manifestat in sensul de a continua exercitarea atributiilor.

O prima concluzie pe care o impune analiza dispozitiilor referitoare la formularea si solutionarea cererilor de interventie accesorie cuprinse in codul de procedura civila art. 63-67 C. proc. civ. este aceea ca tertul a carui cerere de interventie accesorie nu a fost admisa in principiu nu poate formula critici impotriva incheierii de respingere a cererii, decat referitoare la solutia data cererii sale, sub aspectul interesului personal in promovarea interventiei accesorii, care in cazul recurentilor decurge din calitatea lor de creditori, promitenti cumparatori ai debitoarei.

Or, simpla calitate de creditori in cadrul procedurii de insolventa nu este suficienta pentru a se dovedi conditia interesului recurentilor de a formula o cerere de interventie accesorie.

Atat in cadrul cererii adresate in cadrul judecarii cauzei in fata curtii de apel, cat si prin memoriul de recurs cu care au investit instanta suprema, intervenientii nu au probat interesul in formularea cererii si necesitatea sprijinirii apararii lichidatorului judiciar propus spre inlocuire.

Se retine, totodata, ca potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., interventia accesorie trebuie sa sprijine apararea uneia dintre parti.

Or, astfel cum rezulta din actele dosarului, lichidatorul judiciar nu este parte in litigiu, el fiind doar reprezentantul intimatei falite. In consecinta, lichidatorul judiciar nefiind parte in dosar, nu se poate retine incidenta dispozitiilor art. 61 alin. (3) C. proc. civ. pentru a se putea analiza admisibilitatea cererilor de interventie accesorie.

Interesul intervenientilor nu este nici legitim, in considerarea dispozitiilor art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 potrivit carora detin calitate procesuala in contestarea Hotararii Adunarii Generale a Creditorilor doar creditorii care au votat impotriva hotararii si creditorii indreptatiti sa participe la procedura insolventei, situatie in care nu se regasesc recurentii.

Pentru aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursurile declarate de recurentii E., F. si G. si H., constatand ca incheierea atacata nu este susceptibila de critica pe aspectele de nelegalitate invocate.