Prin cererea inregistrata la 14.05.2013 pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila, reclamanta SC A. SRL a chemat in judecata pe parata SC B. SRL, solicitand sa se constate denuntarea unilaterala de catre reclamanta, in calitate de promitent-cumparator, a antecontractului de vanzare-cumparare nr. 1431966/IR-02201/PF02S0H00A3B1/27.11.2007, autentificat de BNP C. sub nr. 2956/27.11.2007, avand ca obiect apartamentul H-0-1, sectorul 1, Bucuresti si a antecontractului de vanzare-cumparare nr. 1431966/IR-02201/PF02S0H00A311/27.11.2007, autentificat de BNP C. sub nr. 2957/27.11.2007, avand ca obiect apartamentul H-1-1, sectorul 1, Bucuresti, in conformitate cu prevederile pct. 5.5.1. din antecontractele sus-mentionate, pentru nerespectarea termenului de predare stabilit la sfarsitul trimestrului III al anului 2009; obligarea paratei la restituirea sumei de 84.725,77 euro, achitata cu titlu de avans pentru antecontractul de vanzare-cumparare 1431966/IR- 02201/PF02S0H00A3B1/27.11.2007 si a sumei de 79.658,31 euro, achitata cu titlu de avans pentru antecontractul de vanzare-cumparare nr. 1431966/IR-02201/PF02S0H00A311 din 27.11.2007, precum si obligarea la plata dobanzii legale, prevazute la pct. 5.5.1. din antecontracte, in suma de 33.161,67 euro, respectiv 31.178,26 euro si a sumei de 3.622,40 lei, reprezentand taxe notariale pentru incheierea in forma autentica a celor doua antecontracte de vanzare-cumparare.
La data de 03.07.2013, parata a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare a bunurilor imobile ce au facut obiectul antecontractelor de vanzare-cumparare sus-mentionate si obligarea reclamantei-parate la plata sumei de 611.508,78 euro (echivalent a 2.721.276 lei la cursul valutar al BNR din data de 01.07.2013), reprezentand rest de pret.
Prin sentinta civila nr. 7348 din 20.12.2013, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila a respins ca neintemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de reclamanta-parata, a constatat puterea de lucru judecat a celor retinute de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala prin sentinta comerciala nr. 8864/05.07.2011, pronuntata in dosarul nr. x/3/2010, cu privire la respectarea termenului de finalizare si de initiere a demersului de predare a celor doua apartamente ce fac obiectul prezentului dosar, a respins ca nefondata cererea principala, astfel cum a fost precizata, a admis cererea reconventionala si a dispus ca hotararea pronuntata sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare a bunurilor imobile ce au format obiectul antecontractelor de vanzare-cumparare autentificate de BNP C. sub nr. 2956/27.11.2007 si nr. 2957/27.11.2007, respectiv apartamentul H-1-1, situat in incinta complexului rezidential din Bucuresti, sectorul 1, locurile de parcare nr. 9 si 10, boxa nr. 16 si cotele indivize ale zonelor comune si terenului aferente apartamentului, astfel cum acestea sunt identificate in art. 1 din antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2956/27.11.2007 de BNP C. si apartamentul H-0-1, situat in incinta complexului rezidential din Bucuresti, sectorul 1, locurile de parcare nr. 7 si 8, camera de depozitare 15 si cotele indivize ale zonelor comune si terenului aferente apartamentului, astfel cum acestea sunt identificate in art. 1 din antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2957/27.11.2007 de BNP C.; a obligat reclamanta-parata sa plateasca paratei-reclamante echivalentul in lei, la data platii efective, in functie de cursul oficial leu-euro stabilit de BNR, al sumei totale de 611.508,78 euro, reprezentand rest de pret aferent imobilelor sus-mentionate, a respins ca neintemeiata cererea reclamantei-parate de obligare a paratei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata si a obligat reclamanta-parata sa plateasca paratei-reclamante suma totala de 74.456,76 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata .
Recursul are ca obiect decizia nr. 1238 din 11.12.2014, prin care Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta-parata impotriva sus-mentionatei sentinte.
In motivarea recursului, recurenta-reclamanta a aratat ca decizia atacata a fost data cu incalcarea autoritatii de lucru judecat si cu aplicarea gresita a normelor de drept material; au fost invocate, astfel, motivele de recurs prevazute de art. 488 alin. (1) pct. 7 si 8 C. proc. civ.
Subsumat motivului de casare prevazut de art. 488 pct. 7 C. proc. civ., a sustinut ca ambele instante de fond au adoptat aceeasi solutie juridica in legatura cu efectul negativ al autoritatii de lucru judecat, cu privire la cererea reconventionala, retinand in mod gresit ca nu exista identitate de cauza, ci doar de parti si obiect, cu motivarea ca parata-reclamanta a indeplinit intreaga procedura si a complinit toate lipsurile retinute prin hotararile pronuntate in dosarul nr. x/3/2010 si a executat toate obligatiile izvorand din antecontracte, in speta fiind invocata o situatie de fapt diferita fata de dosarul sus-mentionat.
In acest context, recurenta a aratat ca situatia de fapt noua nu este de natura sa modifice temeiul juridic al dreptului pretins, respectiv sa constituie o cauza noua, diferita de aceea din dosarul nr. x/3/2010 si sa inlature efectul negativ al autoritatii de lucru judecat izvorand din sentinta comerciala nr. 8864/2011 si din decizia civila nr. 1238/2014, pronuntate in dosarul nr. x/3/2010.
In dezvoltarea motivului de recurs prevazut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a sustinut ca decizia atacata este pronuntata cu aplicarea gresita a prevederilor art. 982 C. civ. si cu interpretarea si aplicarea gresita a prevederilor art. 5 din antecontracte, care reglementeaza termenul de predare.
In continuare, a evocat dispozitiile art. 982 C. civ. si prevederile art. 5 din antecontractele incheiate de parti si a subliniat ca in mod eronat a retinut instanta de apel ca acestea nu prevad un termen de predare, ci doar un termen de finalizare si un termen de semnare si a negat scadenta acestuia la sfarsitul trimestrului III al anului 2009, interpretand si aplicand gresit atat legea, cat si conventia partilor.
O alta critica formulata de recurenta vizeaza aplicarea gresita a prevederilor contractuale si a normelor de drept material in ceea ce priveste denuntarea unilaterala a antecontractelor.
In concret, a aratat ca nici prima instanta nu s-a pronuntat in legatura cu notificarea pe care i-a transmis-o intimatei la 17.04.2013, prin care, in conformitate cu prevederile art. 5.5.1, au fost denuntate unilateral cele doua antecontracte, iar curtea de apel a facut o demonstratie matematica pentru a dovedi ca sus-mentionata notificare nu respecta termenul de 10 zile in care putea fi comunicata, potrivit art. 5.5.1.
Astfel, a subliniat ca instanta de apel a ignorat perioada de gratie, cunoscuta de ambele parti ca urmare a transmiterii respectivei notificari, in functie de care trebuiau calculate perioadele succesive, aplicand in mod eronat in calculele sale perioada maxima de trei luni.
celuiasi motiv de recurs (prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.), a aratat ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit normele de drept material privind indeplinirea obligatiilor intimatei.
Sub acest aspect, recurenta a aratat ca prima instanta a retinut indeplinirea obligatiilor paratei, respectiv indeplinirea obligatiei de finalizare la 13.04.2009, ca efect al puterii de lucru judecat izvorand din sentinta comerciala nr. 8864/2011.
Astfel, arata ca tribunalul a retinut ca parata a convocat-o la 25.04.2013, pentru a participa la data de 08.05.2013 la predarea apartamentelor si a notificat-o la 27.05.2013 pentru a se prezenta la data de 31.05.2013 in fata notarului public, pentru incheierea in forma autentica a contractelor de vanzare-cumparare, aceeasi situatie de fapt fiind retinuta si in considerentele deciziei recurate.
A apreciat recurenta ca, in conditiile in care sunt admise motivele de recurs aratate in precedent, denuntarea unilaterala a celor doua antecontracte de vanzare-cumparare este valida si produce efecte, astfel ca procedura urmata de intimata dupa data de 17.04.2013, in baza prevederilor art. 5.9., nu mai produce efecte .
In final, a subliniat ca motivele de recurs vizeaza solutia instantei de apel, in ansamblul sau, inclusiv in ceea ce priveste pretentiile pecuniare constand in restituirea avansurilor si obligarea la plata dobanzii si ca nu a formulat motive speciale privind cele doua capete de cerere principale deoarece solutionarea lor depinde de admiterea motivelor de recurs dezvoltate subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., timbrarea recursului vizand inclusiv pretentiile banesti formulate prin cererea principala.
La 27.04.2015, intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, iar la 12.05.2015 recurenta a formulat raspuns la intampinare.
Inalta Curte, in temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului.
Prin incheierea din 09.06.2015, Inalta Curte a dispus comunicarea catre parti a raportului, iar prin incheierea din 20.10.2015 a admis in principiu recursul si a fixat termen pentru solutionarea acestuia pe fond la 19.01.2016, cand, pentru legala indeplinire a procedurii de citare a recurentei, prin administrator judiciar, a amanat judecarea cauzei la 08.03.2016.
Inalta Curte, verificand in cadrul controlului de legalitate decizia atacata, in raport cu motivele invocate, a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 7 si 8 C. proc. civ., casarea unei hotarari se poate cere cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat si cand aceasta a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material .
Cu privire la motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se impun cateva precizari referitoare la normele care reglementeaza autoritatea de lucru judecat.
Atat Codul civil de la 1864, in vigoare la data perfectarii antecontractelor de vanzare-cumparare in discutie, cat si Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, in vigoare la data promovarii prezentului litigiu prevad interdictia dublei judecati intre aceleasi parti, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect .
Astfel, potrivit art. 1201 C. civ. de la 1864, ``este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate``, iar potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 ``nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect .``
Manifestarea procesuala a autoritatii de lucru judecat sub forma exceptiei procesuale (art. 432 C. proc. civ.) presupune deci tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Actele dosarului releva ca intre reclamanta si parata a existat un litigiu in legatura cu antecontractele de vanzare-cumparare autentificate de BNP C. sub nr. 2956/27.11.2007 si sub nr. 2957/27.11.2007, ce a facut obiectul dosarului nr. x/3/2010 inregistrat initial pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala si finalizat prin sentinta comerciala nr. 8864/05.07.2011 si decizia civila nr. 239/18.05.2012 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VI-a civila, in sensul respingerii ca neintemeiate, atat a cererii prin care reclamanta SC A. SRL a chemat in judecata pe parata SC B. SRL, solicitand rezolutiunea sus-mentionatelor antecontracte si restituirea sumelor achitate in baza acestora, cat si a cererii reconventionale prin care parata-reclamanta a solicitat pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare si obligarea reclamantei-parate la plata costurilor suportate in legatura cu imobilele ce fac obiectul antecontractelor precizate si a restului de pret.
In speta, SC A. SRL a sustinut ca gresit i-a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de ea cu privire la cererea reconventionala, prin raportare la hotararea sus-mentionata, subliniind ca, in mod eronat, a retinut curtea de apel ca nu exista identitate de cauza, ci doar de parti si obiect, cu motivarea ca parata-reclamanta a indeplinit intreaga procedura si a complinit toate lipsurile retinute prin hotararile pronuntate in dosarul nr. x/3/2010 si a executat toate obligatiile izvorand din antecontracte, in speta fiind invocata o situatie de fapt diferita fata de dosarul sus-mentionat.
Sub acest aspect, relevante sunt cele retinute de instantele de judecata prin hotararile pronuntate in dosarul nr. x/3/2010 cu privire la cererea reconventionala formulata de SC B. SRL.
Astfel, atat prima instanta, cat si instanta de control judiciar investite cu solutionarea cauzei ce a facut obiectul dosarului nr. x/3/2010 au apreciat ca se impune respingerea cererii reconventionale, intrucat nu a fost respectata procedura prevazuta la pct. 5.6 al art. 5 din antecontracte si nu s-au remediat neconformitatile constatate, curtea de apel conchizand ca trebuie urmata procedura de predare a imobilelor si numai dupa acest moment instanta poate sa decida pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Instanta de apel a retinut prin decizia recurata ca, ulterior solutionarii dosarului nr. x/3/20101, SC B. SRL a parcurs procedura reglementata de pct. 5.6 al art. 5 din antecontractele de vanzare-cumparare, in sensul ca a convocat SC A. SRL la 25.04.2013, pentru a participa la data de 08.05.2013 la predarea apartamentelor si a notificat-o la 27.05.2013 pentru a se prezenta la data de 31.05.2013 in fata notarului public pentru semnarea contractelor de vanzare-cumparare in forma autentica; constatand ca SC A. SRL nu a dat curs notificarilor, conform prevederilor pct. 5.9 lit. iii) al art. 5 din antecontractele de vanzare- cumparare, SC B. SRL a considerat ca procesul-verbal de predare a fost semnat fara nicio obiectie si a solicitat instantei sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Potrivit sustinerilor recurentei, situatia de fapt noua nu este de natura sa modifice temeiul juridic al dreptului pretins, respectiv sa constituie o cauza noua, diferita de cea din dosarul nr. x/3/2010 si sa inlature efectul negativ al autoritatii de lucru judecat izvorand din sentinta comerciala nr. 8864/2011 si din decizia civila nr. 1238/2014, pronuntate in dosarul nr. x/3/2010.
In dezacord cu recurenta, Inalta Curte subliniaza ca autoritatea de lucru judecat nu poate fi opusa unei cereri daca faptele pe care se fondeaza si cele pe baza careia a fost pronuntata hotararea precedenta sunt diferite.
Aceasta, intrucat cauza rezida in fundamentul juridic al actiunii si se materializeaza practic in situatia de fapt calificata juridic.
Altfel spus, identitatea de cauza implica existenta unei identitati de fapte si de reguli de drept aplicabile acestor fapte .
Cum, in speta, ulterior solutionarii dosarului nr. x/3/2010, SC B. SRL a parcurs procedura reglementata de art. 5 din antecontractele de vanzare-cumparare, schimbandu-se astfel situatia de fapt, Inalta Curte constata ca in mod legal a apreciat curtea de apel ca este corecta solutia primei instante de respingere a exceptiei autoritatii de lucru judecat, intrucat nu este indeplinita conditia identitatii de cauza.
Prin urmare, motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. este nefondat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, intemeiat in drept pe ipoteza reglementata de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Inalta Curte constata ca subsumat acestuia recurenta a inteles sa critice decizia atacata prin prisma faptului ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit normele materiale si prevederile contractuale vizand termenul de predare, denuntarea unilaterala si indeplinirea obligatiilor intimatei.
Inalta Curte constata, insa, ca in ceea ce priveste aspectele vizand termenul de predare si indeplinirea obligatiei de finalizare a lucrarilor, in dosarul nr. x/3/2010 s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, ca SC B. SRL a respectat termenul de finalizare si predare a imobilelor ce fac obiectul antecontractelor de vanzare-cumparare in litigiu.
Asa fiind, in mod legal instanta de apel a valorificat efectul pozitiv al lucrului judecat, care se impune in al doilea proces si are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a fi contrazisa.
Altfel spus, in ipoteza efectului pozitiv al lucrului judecat, prezumtia impusa de dezlegarea problemei litigioase asigura, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor judecatoresti.
Prin urmare, chestiunea dezlegata irevocabil prin hotararile pronuntate in dosarul nr. x/3/2010, care au statuat ca SC B. SRL a respectat termenul de finalizare si predare a imobilelor ce fac obiectul antecontractelor de vanzare-cumparare in litigiu se impune ca un ``dat`` in temeiul efectului pozitiv al puterii de lucru judecat pe acest aspect.
In plus, recurenta nu prezinta o veritabila critica de nelegalitate care sa poata fi circumscrisa cazului prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
In concluzie, Inalta Curte constata ca nici aceste critici nu sunt apte sa conduca la casarea deciziei recurate.
In sfarsit, celelalte critici subsumate de recurenta motivului de casare prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la imprejurarea ca prima instanta nu s-a pronuntat in legatura cu notificarea pe care i-a transmis-o intimatei la 17.04.2013, prin care, in conformitate cu prevederile art. 5.5.1 din contract, au fost denuntate unilateral cele doua antecontracte, iar curtea de apel a facut o demonstratie matematica pentru a dovedi ca sus-mentionata notificare nu respecta termenul de 10 zile in care putea fi comunicata potrivit art. 5.5.1 din contract, nu configureaza niciun temei de nelegalitate, in mod concret, distinct de faptul ca se refera la aprecierea probelor, care se subsumeaza netemeiniciei hotararii, astfel ca nu pot forma obiectul controlului de legalitate pe calea recursului.
Astfel, Inalta Curte subliniaza ca aceste critici nu se circumscriu ipotezei reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., in lipsa indicarii normei de drept material incalcate sau gresit aplicate ele relevand, in realitate, nemultumirea recurentei fata de modul de administrare sau interpretare a probelor ori fata de modul de solutionare a litigiului in raport cu situatia de fapt .
Separat de aspectele mentionate mai sus, trebuie subliniat ca din succesiunea actelor dosarului reiese ca recurenta a reluat criticile formulate in faza procesuala anterioara si asupra carora instanta de apel deja s-a pronuntat.
Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanta de apel, recurenta tinde sa obtina o noua verificare a sustinerilor sale, cu toate ca legea recunoaste doar dublul grad de jurisdictie si caile extraordinare de atac, iar nu si al treilea grad devolutiv.
Or, prin decizia atacata s-a raspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanta de apel le-a expus in conturarea solutiei adoptate.
Fata de considerentele sus-aratate, decizia atacata se dovedeste a fi legala, asa incat, in temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte a respins ca nefondat recursul.
Venituri care nu intra in categoria �veniturilor din alte surse� si care sunt supuse platii contributiei de asigurari sociale de sanatate Pronuntaţă de: Decizia civila nr. 506/20.09.2018 a Curtii de Apel Galati
Prescriptia dreptului material la actiune. Intreruperea cursului prescriptiei prin plata facturilor emise de creditor. Rezolutiunea unilaterala a contractului. Efecte asupra recunoasterii si intreruperii cursului prescriptiei materiale a dreptului la actiune. Aspectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 121/12.03.2020
Rolul activ al judecatorului. Respectarea de catre instanta a principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 177/17.03.2020
Actiune in revendicare. Efectele hotararii judecatoresti fata de terti Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Decizia civila nr. 181/19.03.2020
Concurs de numire in functie. Nepromovarea concursului si lipsa actului de numire in functie. Actiune in constatare a existentei raportului de serviciu. Autoritate de lucru judecat Pronuntaţă de: Curtea de Apel Iasi, Sectia Contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 34/12 ianuarie 2021
CEDO: Marius Alexandru si Marinela Stefan impotriva Romaniei. Dreptul la viata. Ancheta efectiva Pronuntaţă de: Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Incheiere de respingere a ordonantei de plata. Autoritate de lucru judecat. Conditii si efecte Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia a II-a civila, decizia nr. 929 din 3 iunie 2020
Stingerea litigiului prin tranzactie. Conditii si efecte Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia a II-a civila, decizia nr. 1042 din 17 iunie 2020
Cereri de chemare in judecata avand aceeasi cauza, acelasi obiect si aceleasi parti. Respingerea primei actiuni ca inadmisibila. Analizarea exceptiei autoritatii de lucru judecat Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 1693 din 17 septembrie 2020
Accesiune reala imobiliara artificiala. Actiuni in constatare formulate, succesiv, cu privire la aceeasi suprafata de teren Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia a II-a civila, decizia nr. 1883 din 7 octombrie 2020
Constitutionalitatea Legii darii in plata Sursa: Irina Maria Diculescu
Introducerea partii responsabile civilmente in procesul penal dupa finalizarea procedurii de camera preliminara - neconstitutionalitate Sursa: Av. Andrei Gheorghe Gherasim
Recuperare creante in domeniul transporturilor. Temei legal si Proceduri Sursa: Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim
Recuperarea creantelor prin procedura Ordonantei de plata Sursa: Radu Georgescu
Obiectul, exercitarea si conditiile de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale. Art. 14 - 15 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro
Cazurile care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. Art. 16 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro
Autoritatea hotararii penale in procesul civil si efectele hotararii civile in procesul penal. Art. 28 - NCPP Sursa: EuroAvocatura.ro