Anularea in apel in tot a hotararii de prima instanta. Rejudecarea fondului

In situatia in care a intervenit un caz de anulare a sentintei primei instante, instanta de apel este obligata sa faca aplicarea dispozitiilor art. 480 alin. (3) C.proc.civ., cu consecinta judecarii procesului prin evocarea fondului si nu sa solutioneze cauza in limitele fixate prin cererea de apel, in aplicarea art. 477 alin.(1) C.proc.civ., care prevede ca instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotararea care a fost atacata. Aplicarea acestor din urma dispozitii se face atunci cand nu exista un motiv de anulare a hotararii primei instante, care sa impuna procedura de urmat prevazuta de art. 480 alin. (3) C.proc.civ.

Prin decizia nr.170 din data de 25.03.2015, Curtea de Apel Bacau, Sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. impotriva sentintei civile nr. 403 din 24.03.2014 pronuntata de Tribunalul Bacau in contradictoriu cu paratii Inspectoratul Scolar Judetean Z., Scoala C., Ministerul Educatiei, Cercetarii Tineretului si Sportului si Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 403/2014 pronuntata de Tribunalului Bacau a fost respinsa exceptia autoritatii lucrului judecat; a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului pentru capetele 2 si 3 de cerere; au fost respinse capetele 2 si 3 de cerere formulate fata de paratul Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, ca fiind introduse impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva; a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratii Inspectoratul Scolar Judetean Z., Scoala C. si Ministerul Educatiei, Cercetarii Tineretului si Sportului, ca neintemeiata.

Apelul formulat de reclamanta a fost admis prin decizia civila nr. 458 din 12.12.2014, avandu-se in vedere solutionarea cauzei de prima instanta fara citarea paratului Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, citare obligatorie conform dispozitiilor art. 27 alin.(3) si (4) din O.U.G. nr. 137/2000.

Prin decizia civila nr.170 din 25.03.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bacau s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei primei instante, iar prin incheierea de sedinta din 24.04.2015 s-a indreptat eroarea materiala strecurata in dispozitivul acestei decizii, in sensul ca in loc de ``Respinge apelul ca nefondat`` se va scrie corect ``Respinge actiunea ca nefondata``.

Impotriva deciziilor civile nr. 458/2014 si nr.170/2015, precum si incheierii de indreptare a erorii materiale din data de 24.04.2015, pronuntate de Curtea de Apel Bacau a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru urmatoarele motive:

1. Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.

Prin decizia civila nr. 458/2015 se retine ca prin cererea de apel s-a criticat judecarea cauzei fara citarea Consiliului pentru Combaterea Discriminarii, cu incalcarea art. 27 alin. (3) si (4) din O.U.G. nr. 137/2000, insa instanta de apel a respins cererea sa de introducere in cauza a Consiliului fata de imprejurarea ca in cadrul apelului nu pot fi chemate in judecata alte parti decat cele fata de care a inteles reclamanta sa se judece in contradictoriu la instanta de fond si pentru ca in apel nu se poate largi cadrul procesual. Prin dispozitia data prin aceasta decizie se incalca puterea de lucru judecat a propriei decizii luate la un termen anterior, cand s-a respins cererea sa in acelasi sens.

Desi a solicitat expres la termenul din 08.12.2014 admiterea apelului si retrimiterea cauzei spre solutionare si rejudecare pe fond la Tribunalul Bacau intrucat judecata nu a avut loc la fondul cauzei in contradictoriu cu Consiliul pentru Combaterea Discriminarii, instanta de apel a retinut ca trimiterea spre rejudecare nu poate fi dispusa din oficiu, ci numai daca partile o cer.

2. Art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ. prevede ca se poate cere casarea unei hotarari cand nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Prin decizia civila nr. 170/2015 i se respinge actiunea fara a se respecta art. 1, art. 2, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 20, art. 22 si urm. din C.proc.civ. si fara a se apleca instanta asupra normelor de drept interne si internationale, nejudecandu-se cauza in fond si pronuntandu-se in baza altor sentinte anterioare, fara vreo legatura cu cauza civila, in despagubiri, deoarece capatul sau de cerere principal din prezenta cauza este in sensul obligarii paratilor la plata daunelor morale si materiale catre sine si catre copilul sau, in valoare de 50.000 euro (225.000 lei), actualizate cu dobanda de referinta a BNR, cu subsidiar alte capete de cerere .

Instanta de apel, prin ambele decizii pronuntate, preia in intregime motivarea sentintei apelate, nestatuand in fapt si in drept, printr-o noua judecata asupra fondului, cu incalcarea efectului devolutiv al apelului stipulat de art. 476 alin. (1) C.proc.civ. si omitand a se pronunta asupra exceptiei pe care a invocat-o in apel, prin care a solicitat admiterea exceptiei nesolutionarii pe fondul cauzei, nefacand totodata nicio referire asupra cererii sale din apel privind mentinerea dispozitivului sentintei civile nr. 403/D/2014 sub aspectul modului de solutionare a exceptiei.

Daca prin decizia civila nr. 458/2014 se anuleaza in tot sentinta apelata, prin decizia nr. 170/2015 nu mai trebuia reiterata, chiar cu adaugiri care erau total straine de natura pricinii, motivarea instantei de fond .

Preluand motive contradictorii si numai straine de natura cauzei din sentinta apelata, instanta de apel incalca art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului - dreptul la un recurs efectiv - dupa ce a fost lipsita de primul grad de jurisdictie, si art. 6 din Conventie prin netrimiterea spre rejudecare a cauzei primei instante, desi era obligata sa faca acest lucru potrivit art. 477 alin.(1) C.proc.civ., care prevede ca instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotararea care a fost atacata. S-a anulat in totalitate sentinta apelata, desi a solicitat anularea sentintei apelate cu mentinerea mentiunii in ceea ce priveste respinge exceptiei autoritatii de lucru judecat.

Fara a se pronunta si fara a admite exceptia nesolutionarii pe fondul cauzei, instanta de apel nu putea retine cauza spre judecarea pe fond, cu atat mai mult cu cat fondul cauzei nu se judecase cu citarea obligatorie a unei parti. Devolutiunea opereaza cu privire la intreaga cauza atunci cand se tinde la anularea hotararii, iar odata cu introducerea in cauza a C.N.C.D., cauza trebuia obligatoriu trimisa spre rejudecare primei instante. De vreme ce invocase in apelul sau ca C.N.C.D. trebuia obligatoriu citat conform Ordonantei nr. 137/2000, republicata, inclusiv de catre instanta de fond, acesta constituia un motiv de ordine publica care impunea retrimiterea cauzei spre rejudecare.

Retinand cauza spre rejudecare, cu introducerea in cauza a C.N.C.D. direct in apel, instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 478 alin. (1) C.proc.civ., la care chiar aceasta facuse referire cand i-a respins cererea de introducere in cauza a acestei institutii, direct in apel.

Instanta de apel, desi a citat si C.N.C.D. ca intimat in apel, prin decizia civila nr.170/2015 nu a facut nicio referire la faptul ca acesta a fost citat si nici la sustinerile acestuia, cu referire in mod expres la adresa din 28.01.2015, care cuprinde sustineri eronate si nelegale - ``pentru ca o fapta sa fie calificata ca fiind fapta de discriminare trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: 1) existenta unui tratament preferentiat (...); 2) existenta unui criteriu de discriminare (...); 3) tratamentul diferentiat sa aiba drept scop sau efect restrangerea, inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate a unui drept recunoscut de lege; 4) tratamentul diferentiat sa nu fie justificat obiectiv de un scop legitim". Desi legea nu prevede obligativitatea indeplinirii celor 4 conditii cumulativ, in speta acestea erau indeplinite si, cu toate acestea, pronuntand o hotarare contradictorie si numai pe motive straine de natura pricinii, instanta de apel nu se pronunta asupra prejudiciului creat minorei X. Aceasta desi prin aceeasi adresa C.N.C.D. arata ca "(.. .) consideram ca aspectele semnalate ar putea constitui acte/fapte de discriminare exclusiv in cazul in care, in urma instrumentarii probatoriului din dosarul cauzei, se evidentiaza ca tratamentul diferentiat a avut la baza handicapul elevei X.". Intimatul C.N.C.D. se contrazice in afirmatiile sale cu Hotararea din 27.06.2011 a Colegiului Director al C.N.C.D. care ``recomanda unitatii de invatamant sa adopte masurile necesare pentru a asigura exercitarea dreptului la educatie al copilului cu dizabilitate - Sindrom Down" (de fapt, masurile educative luate de catre scoala au fost lasarea copilului in starea de repetentie in august 2011).

Instanta de apel pronunta o hotarare numai pe motive straine de natura pricinii, retinand ca ``(...) cele statuate de instanta de contencios administrativ, prin dispozitivul si considerentele sentintei civile nr. 34/2012, cu privire la situatia de discriminare invocata, intra sub incidenta puterii de lucru judecat".

Decizia nr. 170/2015 cuprinde motive contradictorii si numai motive straine de natura cauzei, deoarece faptele pentru care a formulat actiunea in despagubiri au fost comise de catre cei 3 intimati in perioada 13.09.2010 - august 2011 si nu pe fapte ulterioare, iar intreaga motivare a deciziei nr. 170/2015 se bazeaza pe presupusa sa culpa ca nu ar fi dus copilul la scoala dupa 15.09.2011 - ``elevul aflat in situatia de abandon scolar poate fi inscris, la cerere, in forme de invatamant seral, cu frecventa redusa sau la distanta, pentru care se constituie formatiuni aparte", or, reclamanta nu a facut dovada initierii unui astfel de demers catre entitatea scolara sau Inspectoratul Scolar Judetean Z. sau a unui raspuns negativ din partea acestora la eventualul demers efectuat, reinscrierea elevei in clasa a V-a inform solicitata prin actiunea excedand textului normativ". Nici o cerere a sa nu excedeaza vreunui text normativ, iar la data de 13.09.2010 si in august 2011 cand a fost lasat repetent, copilul nu se afla in situatia de abandon scolar pentru a se intreprinde vreun demers de inscrierea a sa la seral, frecventa redusa sau invatamant la distanta.

3. Potrivit art. 488 alin. (1) C.proc.civ., prin ambele decizii pronuntate instanta de apel incalca normele de drept material .

Decizia nr. 170/2015 nu i-a fost comunicata cu incheierea din 11.03.2015, ca parte integranta din decizie, cand au avut loc dezbaterile in contradictoriu pe fondul cauzei, desi se face referire la aceasta in practicaua deciziei. Lipseste astfel din decizie ceea ce s-a dezbatut in sala de judecata la 11.03.2015, nefiind consemnata nicio sustinere a partilor la dezbaterile in contradictoriu.

Instanta de apel nu putea pronunta o decizie definitiva prin care sa citeze partile la un termen ulterior, fiind obligatoriu de dat o incheiere, deoarece decizia prin care a fost anulata hotararea apelata si a fost retinuta cauza de catre instanta de apel pentru judecarea in fond a pricinii are caracterul unei hotarari partiale si nu este susceptibila a fi atacata separat cu recurs, ci doar odata cu hotararea prin care se finalizeaza judecata in apel, numai aceasta ultima hotarare avand caracter definitiv. In caz contrar, erau aplicabile dispozitiile art. 498 C.proc.civ., care prevede ca rejudecarea procesului in fond se va face de catre instanta de recurs, fie la termenul la care a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop. Instanta de apel, admitand apelul si anuland in totalitate sentinta apelata, cu retinerea cauzei spre rejudecare, a considerat implicit ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului si era obligatoriu ca evocarea fondului cauzei sa se faca la acelasi termen si sa se pronunte o singura decizie .

Sunt doua decizii contradictorii, prin care se admite si se respinge apelul.

Instanta de apel pronunta incheierea prin care constata, in mod nelegal, eroarea de judecata ca fiind o eroare materiala, deoarece era obligata, in limitele stabilite de lege, de a se pronunta asupra admiterii sau respingerii apelului formulat impotriva sentintei. In cazul in care a admis apelul, instanta nu mai avea cum respinge actiunea, deoarece pronunta doua decizii contradictorii.

Incheierea din 24.04.2015 este data cu incalcarea grava a normelor de drept material, deoarece nu reprezinta o eroare materiala care putea fi corectata la cererea partii sau din oficiu, in conditiile art. 442 C.proc.civ. Este o eroare de judecata, deoarece instanta de apel era obligata sa se pronunte intai asupra apelului, prin admitere sau respingere si apoi in sensul admiterii sau respingerii actiunii, prin aceeasi decizie definitiva. Incheierea nu face referire ca ar face parte integranta din dispozitivul deciziei civile nr. 170/2015 prin care se dispune respingerea apelului si nu cuprinde mentiunea ca este definitiva.

Omisiunea de pronuntare asupra respingerii exceptiei autoritatii de lucru judecat si asupra admiterii exceptiei nesolutionarii de fondul cauzei invocate de catre apelanta au condus la incalcarea art. 481 C.proc.civ., care reglementeaza neinrautatirea situatiei in propria cale de atac.

Totodata, in decizia civila nr. 170/2015 instanta de apel adauga, cu incalcarea legii si depasirea limitelor cu care a fost investita sa judece cauza, ca ``De altfel, eleva nu a fost inmatriculata nici in anii 2012/2013/2013/2014`` (conform adresei emisa de scoala).

Instanta de apel respinge apelul/actiunea sa, motivand solutia data in baza unor articole care nu au nici o legatura cu prezenta cauza.

Nu poate fi eroare materiala, ci eroare de judecata invocarea articolelor din Codul civil - art.

1200 C.civ. referindu-se la comunicarea ofertei, acceptarea si revocarea, neavand alin. (4), iar art. 1202 la clauze standard.

Instanta de apel respinge apelul/actiunea sa, motivand solutia data doar in baza anumitor articole de lege care au fost invocate de catre intimati, fara nicio referire la temeiurile de drept pe care s-a intemeiat actiunea si care au fost expuse si in apel, prin raspunsurile sale la intampinarile celor trei intimati-parati de la prima instanta si din apel, raspunsuri la care nici instanta de fond si nici instanta de apel nu face vreo referire.

Solutia C.N.C.D., daca a fost confirmata de o hotarare judecatoreasca in dosarul nr. x/32/2011 al Curtii de apel Bacau, Sectia contencios administrativ, isi produce in continuare efectele, iar prin aceasta s-a constatat fapta de discriminare in ceea ce o priveste.

Daca C.N.C.D. nu se putea pronunta asupra unei fapte penale a defunctului dir. B., cu atat mai putin se putea pronunta asupra daunelor solicitate pe calea unei actiuni in instanta civila.

Daunele morale solicitate in dosarul nr. x/32/2011 s-au respins deoarece acest capat de cerere era supus legii speciale a contenciosului administrativ si nu legii civile. Ca atare, capatul de cerere privind daunele morale erau subsecvente anularii actului administrativ contestat, a carui anulare se solicita in instanta de contencios administrativ.

Deoarece nu mai este posibila punerea in situatia anterioara comiterii nenumaratelor fapte ilicite, iar prejudiciul si legatura de cauzalitate au fost dovedite, acordarea de daune morale si materiale de 50.000 euro este justificata, fiind minima ce poate fi solicitata, avand in vedere prejudiciile create reclamantei si fiicei sale.

Instanta civila le neaga dreptul la a recurge la actiunea civila pentru repararea prejudiciului creat prin faptele lor de cei 3 intimati-parati, dreptul la satisfactie echitabila si orice prevedere legislativa civila, inclusiv Conventia Europeana a Drepturilor Omului, acuzandu-o ca nu ar fi dus copilul la scoala.

Nu a retras copilul de la scoala, acesta a refuzat sa mai mearga la scoala, ori, daca in cauzele privind minorii in varsta de 10 ani instanta este obligata sa le ceara parerea, reclamanta, ca mama, trebuia sa se supuna dorintelor copilului sau.

Daca recurenta ar fi avut vreo culpa ca nu a dus copilul la scoala sau ca nu a intreprins vreun demers de inscriere a copilului la seral, invatamant la frecventa redusa sau la distanta, inainte sa fie nascuta situatia de abandon scolar - respectiv cei 2 ani de situatie de repetentie, anul scolar 2010-2011 si anul scolar 2011-2012 (obligatie inventata de catre intimati si de ambele instante) si s-ar fi considerat ca nu ar fi trebuit sa fie despagubita pentru prejudiciile create, totusi, ar fi trebuit sa i se acorde despagubiri morale macar copilului, care a suferit prejudicii morale profunde si inestimabile pentru tot restul vietii.

Ambele instante erau obligate sa aplice dreptul comun, astfel cum au fost chemate sa judece, in limitele conferite de lege si in baza principiului disponibilitatii partii, deoarece este antrenata raspunderea civila delictuala, in conditiile art. 1349 si art. 1357 C.civ.

Daca instanta civila investita cu o cerere in pretentii civile trebuie sa judece conform art. 1365 C.civ. (Efectele hotararii penale - instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite), cu atat mai mult nu este legata de o solutie data in contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ unilateral, in ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.

Intimatul-parat Ministerul Educatiei Nationale raspunde pentru capetele 2 si 3 din actiune in temeiul art. 1369 C.civ., care reglementeaza raspunderea altor persoane .

Analizand decizia in raport de criticile formulate, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat, in considerarea argumentelor ce succed:

1. Critici de recurs ce pun in discutie incalcarea unor norme procedurale, din perspectiva dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., invocate, in parte, sub incidenta unor alte norme.

Instanta de apel a procedat la judecata procesului, aratand argumentele de fapt si de drept care sustin solutia si care pot fi aceleasi cu cele ale primei instante daca acestea sunt imbratisate de instanta de apel, dar urmare a propriului rationament.

Reclamanta recurenta nu poate reclama nepronuntarea asupra cererilor din apel, intrucat cauza s-a judecat nu in virtutea efectului devolutiv al apelului reglementat de art. 476 alin.(1) C.proc.civ., cum sustine, ci prin evocarea fondului, urmare anularii totale a sentintei primei instante pentru necitarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (C.N.C.D.) si aplicarii dispozitiilor art. 480 alin. (3) C.proc.civ.

Retinand cauza spre rejudecare, cu introducerea in cauza a C.N.C.D., instanta de apel nu a incalcat dispozitiile art. 478 alin. (1) C.proc.civ., care prevede ca in apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit in fata instantei, neputandu-se pune problema nici a incalcarii unei dispozitii a sa anterioara, intrucat nu a avut loc o introducere a Consiliului, ca parte, in faza procesuala a apelului (ce presupune cenzurarea sentintei primei instante), ipoteza in care s-ar fi incalcat aceste dispozitii, ci in fata instantei de apel, care prin anularea sentintei primei instante procedeaza la rejudecarea fondului.

Prin judecarea procesului si netrimiterea cauzei la prima instanta, a carei hotarare a anulat-o, instanta de apel nu a incalcat dispozitiile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (si nu art. 13, a carui discutie este inlaturata in contextul circumscrierii reclamarii in art. 6), intrucat norma conventionala nici macar nu pretinde in materie civila dublul grad de jurisdictie, legiuitorul ordinar putand chiar suprima oricand dreptul la apel in anumite pricini - cauza Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei, Hotararea din 19 decembrie 1997.

Instanta de apel era obligata, potrivit normei interne, sa trimita cauza pentru rejudecare primei instante si acest lucru o singura data, in cazul in care partile ar fi solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare - potrivit art. 480 alin. (3) C.proc.civ.

Reclamanta sustine ca a solicitat expres la termenul din 08.12.2014 admiterea apelului si retrimiterea cauzei spre solutionare si rejudecare pe fond la Tribunalul Bacau, intrucat judecata nu a avut loc la fondul cauzei in contradictoriu cu Consiliul pentru Combaterea Discriminarii, insa o astfel de cerere nu este de masura a atrage aplicarea dispozitiilor art. 480 alin.(3) C.proc.civ., care impune cerintele necesare pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.

In conditiile in care a intervenit un caz de anulare a sentintei primei instante, instanta era obligata sa faca aplicarea dispozitiilor art. 480 alin. (3) C.proc.civ., cu consecinta judecarii procesului prin evocarea fondului, si nu sa solutioneze cauza in limitele fixate prin cererea de apel, in aplicarea art. 477 alin.(1) C.proc.civ., care prevede ca instanta de apel va proceda la rejudecarea fondului in limitele stabilite, expres sau implicit, de catre apelant, precum si cu privire la solutiile care sunt dependente de partea din hotararea care a fost atacata. Aplicarea celor din urma dispozitii legale se face atunci cand nu exista un motiv de anulare a hotararii primei instante, care sa impuna procedura de urmat, prevazuta de art. 480 alin. (3) C.proc.civ.

Neanalizarea apararilor uneia dintre parti, in speta ale Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii reclama recurenta, numai partea respectiva are interes in a o sustine - motiv pentru care nu va fi analizata critica aferenta, inclusiv sub aspectul apararilor formulate de catre recurenta, din perspectiva legalitatii si contradictorialitatii.

Recurenta reclamanta nu justifica niciun interes in formularea criticii privind faptul ca nu i-a fost comunicata si incheierea din 11.03.2015, de dezbateri, atat timp cat nu sustine nicio aparare pe aceasta.

In ceea ce priveste natura hotararii intermediare pronuntata de instanta de apel, pronuntarea unei decizii este impusa de art. 424 alin. (3) C.proc.civ.

In justificarea solutiei trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante, recurenta reclamanta face trimitere la o norma din materia recursului, specifica acestei cai de atac, inaplicabila in fata instantei de apel.

Contrar celor sustinute in cererea de recurs, rejudecarea cauzei si evocarea fondului de catre instanta de apel nu se putea face la acelasi termen la care s-a admis apelul si s-a anulat sentinta primei instante, fata de motivul care a justificat aceasta solutie si care impunea legala citare a unei institutii.

Deciziile pronuntate de instanta de apel nu sunt contradictorii prin admiterea apelului si respingerea actiunii.

Indreptarea erorii materiale a fost facuta cu respectarea art. 442 C.proc.civ., fata de cadrul procesual al litigiului. Asa cum s-a aratat mai sus, dupa admiterea apelului pentru necitarea C.N.C.D., nu se putea decat rejudeca actiunea, iar aceasta nu in limitele stabilite prin cererea de apel, intrucat nu mai exista o hotarare supusa controlului judiciar in urma anularii sentintei primei instante. Admiterea apelului reclamantei, singurul de altfel declarat in cauza, s-a facut fara a se analiza criticile formulate prin acesta cu privire la sentinta primei instante, contestata pe aceasta cale, solutia fiind impusa de necitarea de catre tribunal a C.N.C.D.

Faptul ca in aceasta incheiere nu se face referire ca ar face parte integranta din dispozitivul deciziei civile nr. 170/2015 prin care se dispune respingerea apelului si ca este definitiva nu este in masura sa ii afecteze valabilitatea.

Omisiunea pronuntarii asupra unor cereri din apel nu a dus la incalcarea art. 481 C.proc.civ., care reglementeaza neinrautatirea situatiei in propria cale de atac.

Pe de o parte, sentinta primei instante a fost anulata integral, potrivit art. 480 alin. (3) C.proc.civ., iar, pe de alta parte, actiunea a fost respinsa de prima instanta, iar instanta de apel a dispus aceeasi solutie, cu ocazia rejudecarii cauzei. Considerentul din decizia civila nr. 170/2015, in sensul ca eleva nu a fost inmatriculata nici in anii 2012/2013//2014, nu este in masura sa atraga aplicarea acelorasi dispozitii procedurale si nici nu a fost retinut cu incalcarea legii si a limitelor cu care a fost investita instanta, acesta reprezentand un argument suplimentar in conturarea concluziei instantei, a carui realitate nici nu a fost contestata - in justificarea acestuia facandu-se referire la adresa emisa de scoala.

2. Critici de recurs ce se circumscriu dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C.proc.civ.

Din decizia apelata rezulta ca instanta a statuat in fapt si in drept asupra cererii de chemare in judecata, aratand motivele pentru care pretentiile formulate nu au fost primite, iar considerentele care sustin decizia nu sunt contradictorii si straine de natura cauzei, in sensul motivului de recurs invocat. In solutionarea cauzei nu era necesar sa se faca referire la toate temeiurile invocate de aceasta parte, care au fost astfel implicit inlaturate.

Asa cum rezulta din decizie, instanta a judecat cauza in fond in limitele in care a fost sesizata, cu sublinierea considerentele avute in vedere, iar referirile facute la hotararile judecatoresti anterioare si efectele acestora erau necesare, intrucat situatia conflictuala ce a generat faptele imputate nu poate fi analizata decat in interdependenta si tinand cont de cauza acestora.

In acest context, recurenta reclamanta subliniaza faptul ca cererea sa principala din prezenta cauza este in sensul obligarii paratilor la plata daunelor morale si materiale catre sine si catre copilul sau, in valoare de 50.000 euro (225.000 lei), actualizate cu dobanda de referinta a BNR, cu subsidiar alte capete de cerere, omitand insa cauza acestei cereri, retinuta in motivarea deciziei ca fiind identica in parte cu cea din litigiul anterior si necontestata.

Contrar celor sustinute prin cererea de recurs, considerentele deciziei se refera la pretentiile formulate si nu se rezuma (exclusiv) la retinerea unei culpe a recurentei reclamante in sensul ca nu ar fi dus copilul la scoala dupa 15.09.2011 (ipoteza relevanta insa din perspectiva intregului obiect al cererii de chemare in judecata). Analiza instantei a intervenit asupra tuturor faptelor aflate in interdependenta, presupus ilicite, care au conturat solutia pronuntata, de natura a infirma sustinerile recurentei reclamante.

3. Nu s-a incalcat in cauza normele de drept material invocate, pentru a se putea retine motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) C.proc.civ.

In contestarea normele de drept civil retinute in motivarea deciziei, recurenta reclamanta arata ca acestea se refera la cu totul alte institutii juridice, fara a contesta rationamentul juridic al instantei de apel care a facut aplicarea dispozitiilor din vechiul Cod civil, aratand si considerentele care sustin aceasta concluzie - asa cum impune art. 486 alin. (1) lit. d) C.proc.civ.

Potrivit acestei norme procedurale, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau, dupa caz, mentiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, in vreme ce in alin. 3 se arata ca aceste mentiuni sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii.

Recurenta reclamanta sustine ca in cauza este antrenata raspunderea civila delictuala, in conditiile art. 1349 si art. 1357 C.civ.

In justificarea acestui motiv, reclamanta sustine ca daunele morale solicitate in prezentul dosar, pe calea actiunii civile, sunt diferite de cele solicitate in dosarul nr. x/32/2011, in care i s-au respins deoarece acest capat de cerere era supus legii speciale a contenciosului administrativ, fiind subsecvent anularii actului administrativ contestat, precum si ca hotararile pronuntate in respectivul dosar nu au vreo legatura cu cauza civila, in despagubiri, de fata.

Instanta de apel nu a respins insa cererea privind daunele ca efect al puterii lucrului judecat al solutiei pronuntate in ceea ce le priveste prin hotararile judecatoresti pronuntate in litigiul anterior, ci drept consecinta a retinerii acestuia relativ la cauza care sustine aceasta cerere in dosarul de fata - decizia fiind supusa controlului judiciar pe calea recursului, asa cum prevede art. 483 alin. (1) C.proc.civ. Aceasta este concluzia retinuta de instanta de apel, care rezulta din rationamentul concretizat in considerente, orice considerent contrar fiind numai urmarea unei erori.

Sub acest aspect a fost justificata legatura dintre cele doua litigii, necontestata sub aspectul legalitatii, asa cum impune art. 486 alin. (1) lit. d) C.proc.civ.

Astfel, instanta de apel a retinut ca intre reclamanta si parati s-au derulat mai multe litigii, situatia conflictuala dintre acestia, generata de situatia de discriminare invocata de reclamanta, fiind dedusa judecatii in cadrul dosarului nr. x/32/2011 al Curtii de Apel Bacau, cele statuate de instanta de contencios administrativ cu privire la situatia de discriminare invocata intrand sub incidenta puterii de lucru judecat.

In justificarea solutiei, in celalalt dosar s-a retinut ca reclamanta a formulat contestatie impotriva Hotararii din 27.06.2011 a C.N.C.D. (in solutionarea memoriului din 23.09.2010), prin care s-a stabilit, printre altele, ca faptele de discriminare reclamate nu se confirma. Actiunea promovata de reclamanta a fost respinsa prin sentinta civila nr. 34/2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, Sectia contencios administrativ, hotararea fiind confirmata de I.C.C.J., prin decizia civila nr. 5108/2013.

Din considerentele acestor hotarari rezulta ca situatia de discriminare invocata de reclamanta nu a fost confirmata in raport de aspectele invocate si ansamblul probator administrat in cauza, neputandu-se retine incidenta dispozitiilor O.G. nr.137/2009, ale art. 14 din C.E.D.O., respectiv o discriminare a fiicei reclamantei in cadrul unitatii scolare, in contextul in care accesul reclamantei a fost restrictionat doar in ceea ce priveste prezenta acesteia in clasa la orele de curs ale minorei, interdictie, de altfel, acceptata de reclamanta. Totodata, s-a mai retinut ca, urmare a situatiilor conflictuale anterior aratate, reclamanta a dus-o pe minora la cursuri din ce in ce mai rar, iar ulterior sustinerii examenului de incheiere a situatiei scolare, in august 2011, minora a fost declarata repetenta, urmand a fi inscrisa in anul scolar urmator tot in clasa a V-a, conform instiintarii din 31.08.2011.

S-a mai retinut de instanta de apel ca prin hotararile anterior mentionate s-a statuat, cu putere de lucru judecat, ca in speta nu poate fi retinuta o situatie de discriminare in care sa fi fost plasata minora, in cadrul procesului educativ, iar in considerarea efectelor puterii de lucru judecat ce vizeaza constatarea inexistentei faptei ilicite de discriminare, se apreciaza a fi neintemeiata si cererea de acordare a daunelor, fundamentata pe discriminarea reclamata in speta.

Aceeasi este situatia si in cazul criticii referitoare la efectele hotararilor din contencios administrativ in ceea ce priveste prejudiciul sau vinovatia autorului faptei ilicite, cu referire, prin analogie, la efectele hotararii penale in fata instantei civile sub aceleasi aspecte.

Aceasta deoarece elementul raspunderii civile delictuale care nu a fost retinut de instanta de apel este cel reprezentat de fapta ilicita, ce este distinct de cele doua la care se face referire.

Recurenta reclamanta a mai aratat ca sunt intrunite toate elementele raspunderii (ca o critica la apararile formulate de catre Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii), insa criticile formulate nu sunt in masura sa sustina aceasta aparare, astfel cum s-a aratat mai sus. Mai mult, se contesta caracterul cumulativ al elementelor raspunderii civile delictuale, cu incalcarea dispozitiilor legale in materie.

Recurenta reclamanta mai arata ca instanta le neaga dreptul la a recurge la actiunea civila pentru repararea prejudiciului creat prin faptele celor trei intimati-parati, dreptul la satisfactie echitabila si orice prevedere legislativa civila, inclusiv Conventia Europeana a Drepturilor Omului, acuzandu-o ca nu ar fi dus copilul la scoala.

Prin modul de solutionare a cauzei nu le este incalcat partilor dreptul de acces la o instanta, din perspectiva art. 6 prag . 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat acesta nu este, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, un drept absolut, putand fi supus unor restrictii, printre care si cea determinata de securitatea raporturilor juridice - ce impiedica repunerea in discutie a unei chestiuni dezlegata definitiv intr-un alt litigiu.

In sustinerea criticii referitoare la fapta ce i-a fost imputata privind prezenta elevei la cursurile scolare nu s-au aratat dispozitiile legale reclamate a fi incalcate si dezvoltarea lor, asa cum impune art. 486 alin. (1) lit. d) C.proc.civ.

Pe de alta parte, demersurile subliniate de instanta de apel in sarcina reclamantei recurente se refera si la situatia de abandon scolar, astfel cum este aceasta definita art. 68 alin. 5 din ROFUIP aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005 al Ministrului Educatiei si Cercetarii, la care s-a si facut trimitere in justificarea deciziei, din perspectiva careia nu s-au formulat, de asemenea, critici de nelegalitate, asa cum impune norma procedurala susmentionata.

Astfel, instanta de apel a constatat ca, in contextul conflictual existent, de la data de 04.11.2010, reclamanta a hotarat ca minora ca nu mai frecventeze cursurile scolare fara a motiva acest lucru, situatie retinuta si in considerentele sentintei penale nr. 67/2012, pronuntata de Tribunalul Bacau, in care se arata si faptul ca nefrecventarea cursurilor scolare nu se poate imputa conducerii unitatii scolare, a Inspectoratului Scolar Judetean sau cadrelor sau personalului scolii. Ca urmare a acestui fapt, minora a acumulat in decursul anului scolar 2010-2011, 374 de absente, dintre care 360 nemotivate, 14 absente motivate, situatie de care reclamanta a fost instiintata.

In aplicarea art. 64 din ROFUIP, aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005 al Ministrului Educatiei si Cercetarii, cu modificarile si completarile ulterioare aplicabile la data actiunii, care prevede ca `` sunt declarati amanati, semestrial sau anual, elevii carora nu li se poate definitiva situatia scolara la una sau mai multe discipline daca au absentat, motivat sau nemotivat la cel putin 50% din numarul de ore de curs prevazut intr-un semestru la disciplinele respective``, eleva a fost amanata pentru sustinerea examenelor de incheiere a situatiei scolare, la patru discipline (limba franceza, desen si educatie plastica, biologie si muzica) in perioada 29.-08-30.08.2011, rezultatele obtinute situandu-se sub nota 5. Pe cale de consecinta, eleva a fost declarata repetenta, in temeiul art. 76 lit. a din ROFUIP, anterior aratat potrivit caruia `` sunt declarati repetenti elevii care au obtinut medii anuale sub 5/calificativul ``insuficient`` la mai mult de doua discipline de invatamant`` - ca atare, pentru anul de referinta 2010/2011, nu se poate retine ca unitatea scolara ar fi procedat la exmatricularea elevei.

Ca urmare a situatiei scolare din anul 2010/2011, eleva a fost inmatriculata din nou in clasa a V-a la aceeasi scoala, pentru anul scolar 2011/2012, an in care aceasta nu a urmat nicio ora de curs, cumuland un numar de 452 de absente nemotivate, la sfarsitul anului fiind declarata repetenta si in situatie de abandon scolar in baza art. 68 alin. 5 din ROFUIP aprobat prin Ordinul nr. 4925/2005 al Ministrului Educatiei si Cercetarii, cu modificarile si completarile ulterioare, in forma in vigoare la data actiunii, conform caruia ``elevul care nu frecventeaza cursurile de zi ale unei clase de invatamant obligatoriu, depasind cu mai mult de 2 ani varsta clasei respective, se afla in situatia de abandon scolar``.Acest text normativ mentioneaza faptul ca ``elevul aflat in situatia de abandon scolar poate fi inscris, la cerere, in forme de invatamant seral, cu frecventa redusa sau la distanta, pentru care se constituie formatiuni aparte``.

In acest context s-a retinut ca reclamanta nu a facut dovada initierii unui astfel de demers catre entitatea scolara sau Inspectoratul Scolar Judetean sau, a unui raspuns negativ din partea acestora la eventualul demers efectuat, reinscrierea elevei in clasa a V-a, in forma solicitata prin actiune, excedand textului normativ si ca, de altfel, eleva nu a fost inmatriculata nici in anii 2012/2013, 2013/2014.

Atat timp cat fapta ilicita imputata care ar fi generat dreptul la acordarea daunelor nu s-a confirmat, nu prezinta relevanta ca daunele se cuvin recurentei reclamante sau fiicei sale minore.

In cadrul cererii de recurs se reclama faptul ca in conflictul anterior dedus judecatii s-a retinut fapta de discriminare a reclamantei-recurente, insa cele retinute de instanta de apel, in aprecierea probatoriului, nu confirma acest lucru, iar o reapreciere a acestuia nu este permisa in fata instantei de recurs de dispozitiile art. 488 alin. 1 C.proc.civ.

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului-parat Ministerului Educatiei, Tineretului si Sportului pe anumite capete de cerere - obligarea paratilor la repunerea in situatia anterioara faptei de discriminare si reinscrierea minorei in clasa a V-a, instanta a retinut ca acestea exced competentelor acestuia, in raport de dispozitiile Legii nr. 1/2011, Legea educatiei nationale (art. 14 conform caruia acesta proiecteaza, redacteaza si aplica strategiile nationale in domeniile educatiei), precum si celor stabilite prin H.G. nr. 185/2013, art. 6, cu republicarile ulterioare (art. 2-5) - fara a se respecta dispozitiile art. 486 alin. (1) lit. d) C.proc.civ. referitoare la cerinte de validitate impuse in motivarea cererii de recurs.

Constatand, prin urmare, ca nu pot fi retinute motivele de recurs invocate - motivarea deciziei fiind conforma [art. 488 alin.(1) pct.6 C.proc.civ.], dispozitiile procedurale [in parte, nejustificandu-se invocarea acestora fata de cadrul litigiului - art. 488 alin.(1) pct.5 C.proc.civ.] si cele de drept material fiind corect aplicate [art. 488 alin.(1) pct.8 C.proc.civ.], Inalta Curte, cu aplicarea dispozitiilor art. 496 alin.(1) C.proc.civ., a respins ca nefondat recursul.