Cunoasterea provenientei ilicite a bunurilor. Infractiune de spalare a banilor

1. Fapta notarului public care, cunoscand ca o suprafata de teren provine din savarsirea de infractiuni si nu exista un titlu valabil de proprietate pentru aceasta, autentifica un act de dezmembrare a terenului si, subsecvent, contracte de vanzare-cumparare a loturilor rezultate in urma operatiunii de dezmembrare, in scopul ascunderii originii ilicite a suprafetei de teren, prin deschiderea unor carti funciare noi pentru loturi, care nu reflecta actele anterioare operatiunii de dezmembrare, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

2. Cunoasterea provenientei ilicite a bunurilor - prevazuta in norma de incriminare - poate fi dedusa, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, din circumstantele faptice obiective si nu presupune ca subiectul activ al infractiunii de spalare a banilor, in ipoteza in care nu este si autor al infractiunii predicat, sa cunoasca in mod exact natura, modalitatea concreta de savarsire, circumstantele de timp si de loc sau incadrarea juridica a infractiunii din care provin bunurile si nici identitatea autorilor ori a participantilor la comiterea acesteia sau daca ei raspund penal ori nu pentru savarsirea infractiunii predicat, fiind suficient ca, la momentul comiterii actiunii care constituie elementul material al infractiunii de spalare a banilor, subiectul activ sa aiba reprezentarea ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni .

Prin sentinta nr. 96 din 3 iunie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori, intre altele:

1. In baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata.

In baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsa complementara, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioada de 3 ani de la ramanerea definitiva a sentintei.

In baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si k) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si de a ocupa o functie de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

In baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe un termen de 3 ani, stabilit conform dispozitiilor art. 92 C. pen.

In baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate, iar in baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca acesta sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii in cadrul Fundatiei B. sau Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, pe o perioada de 60 de zile lucratoare.

In baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 96 C. pen.

2. In baza art. 47 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. si art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnata inculpata C. la pedeapsa de 3 ani inchisoare, pentru instigare la infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata.

In baza art. 66 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsa complementara, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pe o perioada de 3 ani de la ramanerea definitiva a sentintei.

In baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., s-a interzis inculpatei C., ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

3. In baza art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnata inculpata D. la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de spalare a banilor.

In baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si de a exercita profesia de notar public, pe o perioada de 3 ani de la ramanerea definitiva a sentintei.

In baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) C. pen., s-a interzis inculpatei D., ca pedeapsa accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice, de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat si de a exercita profesia de notar public, de la ramanerea definitiva a sentintei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

In baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe un termen de 3 ani, stabilit conform dispozitiilor art. 92 C. pen.

In baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligata inculpata ca pe durata termenului de supraveghere sa respecte urmatoarele masuri de supraveghere: a) sa se prezinte la serviciul de probatiune, la datele fixate de acesta; b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa; c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile; d) sa comunice schimbarea locului de munca; e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei sa frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de catre serviciul de probatiune sau organizate in colaborare cu institutii din comunitate, iar in baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca aceasta sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii in cadrul Primariei municipiului E. sau Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, pe o perioada de 60 de zile lucratoare.

In baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atentia inculpatei D. asupra dispozitiilor art. 96 C. pen.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, intre altii, inculpata D.

Examinand cauza atat prin prisma motivelor de apel invocate, cat si din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt si de drept, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca apelul declarat de inculpata D. este nefondat, avand in vedere in acest sens, in esenta, urmatoarele considerente:

Neintemeiate sunt apararile formulate in cuprinsul motivelor de apel de catre inculpata D., probele administrate in cauza demonstrand ca aceasta a savarsit faptele pentru care a fost trimisa in judecata, ce indeplinesc toate conditiile de tipicitate ale infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Atat in forma anterioara modificarii prin art. 111 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cat si in noua reglementare, art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 incrimineaza fapta de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a acestora sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei.

Prin actiunea de schimbare se intelege orice activitate prin care se realizeaza inlocuirea unui bun provenit din comiterea de infractiuni cu un altul de provenienta licita, in timp ce transferul consta intr-o operatiune de transmitere a drepturilor referitoare la un bun ce provine din savarsirea unei infractiuni catre o alta persoana . Asadar, infractiunea de spalare a banilor are un caracter corelativ derivat, presupunand preexistenta unei infractiuni predicat (premisa, principala, primara) din care sunt extrase fonduri ilicite (bani sau bunuri mobile ori imobile), ajungandu-se la disimularea originii ilicite a acestora prin intermediul unor operatiuni complexe juridice, economice sau financiare.

Sub aspectul laturii subiective, infractiunea prevazuta in art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 se comite cu vinovatie sub forma intentiei directe, calificata prin scopul ascunderii sau disimularii originii ilicite a bunurilor provenite din infractiunea premisa, ceea ce inseamna ca autorul prevede rezultatul socialmente periculos al faptei sale si urmareste producerea lui prin comiterea acesteia.

In ce priveste calificarea formei de vinovatie specifica infractiunii de spalare a banilor, relevanta este sintagma folosita de legiuitor in cuprinsul normei de incriminare si care se refera la cunoasterea de catre autor a faptului ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni, ceea ce inseamna ca reprezentarea mentala a subiectului activ cu privire la acest aspect constituie o conditie sine qua non pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Legiuitorul faciliteaza, insa, probarea formei de vinovatie a intentiei, care este dificil de realizat in contextul complexitatii si specificitatii acestei infractiuni, instituind o prezumtie simpla in alin. (4) al art. 29 din actul normativ mentionat, conform caruia ``cunoasterea provenientei bunurilor sau scopul urmarit poate fi dedusa/dedus din circumstantele faptice obiective``, dispozitie care preia, in esenta, prevederile din reglementarea anterioara. Asadar, elementul subiectiv poate fi demonstrat prin orice mijloc de proba, dar, in acelasi timp, imprejurarea ca autorul infractiunii de spalare a banilor cunostea originea ilicita a fondurilor schimbate sau transferate poate fi stabilita, dincolo de orice dubiu rezonabil, doar pe baza prezumtiilor deduse din circumstantele faptice ale cauzei.

Sub acest aspect, in acord cu prima instanta, Inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca nu este necesar ca subiectul activ (cand nu este el insusi autorul faptei principale) sa cunoasca cu exactitate natura, circumstantele temporale, locul si calificarea in drept a infractiunii din care provine bunul supus spalarii si nici identitatea autorilor sau participantilor la aceasta ori daca raspund penal sau nu pentru infractiunea comisa, fiind suficient ca, in momentul operatiunii de spalare a fondurilor ilicite (bani sau bunuri mobile ori imobile), sa aiba reprezentarea ca acestea provin din savarsirea de infractiuni .

Raportand aceste consideratii teoretice la speta de fata, instanta de apel apreciaza ca, in mod corect, s-a stabilit de catre judecatorul fondului ca inculpata D. a cunoscut imprejurarea ca terenul in suprafata de 34.121 mp - cu privire la care a autentificat actul de dezmembrare, iar, ulterior, contractele de vanzare-cumparare a loturilor rezultate in urma acestei operatiuni - a intrat ilicit in patrimoniul solicitantei C., respectiv prin comiterea unor infractiuni, aspect ce rezulta din toate circumstantele faptice obiective ale cauzei.

Astfel, importanta de subliniat este imprejurarea ca, astfel cum rezulta din inscrisurile atasate la dosar, notarul public a avut la dispozitie pentru intocmirea actelor mentionate atat contractele de vanzare-cumparare din 11 noiembrie 2003 si din 25 iulie 2008 care atestau transmisiunea succesiva a dreptului de proprietate asupra terenului de 300 mp de la F. catre G. si de la acesta catre C., insotite de planul de amplasament si delimitare care a stat la baza intabularii respectivei suprafete in cartea funciara, cat si declaratia pe proprie raspundere autentificata la 22 noiembrie 2010, prin care cea din urma isi exprima acordul cu privire la majorarea suprafetei de la 300 mp la 34.121 mp si procesul-verbal de vecinatate pe care s-a fundamentat modificarea inscrierii in cartea funciara, documente din a caror examinare rezulta cu evidenta faptul ca inculpata C. nu detinea legal in proprietate decat terenul in suprafata de 300 mp, in conditiile in care declaratia autentica de vointa cu privire la restul suprafetei nu putea constitui un mod de dobandire a proprietatii potrivit dispozitiilor Codului civil in vigoare la acel moment, aspect bine cunoscut de inculpata D., in calitatea sa de notar, specialist al dreptului. Totodata, din verificarea inscrisurilor prezentate de solicitanta, se putea observa cu usurinta, comparand documentatia ce a stat la baza primei inscrieri a terenului de 300 mp in evidentele cadastrale cu mentiunile din procesul-verbal de vecinatate si din declaratia autentica de vointa, ca, practic, C. acaparase, in mod ilegal, o suprafata de teren impresionanta aflata in concesiunea societatii H., pe planul de amplasament si detaliu din anul 2008 si in actele de proprietate ale imobilului de 300 mp fiind mentionata expres vecinatatea cu respectiva societate, ce nu putea avea in administrare decat terenuri din domeniul public al statului.

Or, desi inculpata C. nu a prezentat notarului public un titlu valabil de proprietate pentru terenul in suprafata de 34.121 mp, acesta a acceptat sa autentifice actul de dezmembrare a respectivului imobil si, ulterior, contractele de vanzare-cumparare a loturilor rezultate din aceasta operatiune, avand pe deplin reprezentarea faptului ca terenul a intrat ilegal in patrimoniul solicitantei, chiar daca nu a cunoscut toate imprejurarile legate de modalitatea concreta in care acest lucru s-a realizat, calificarea in drept a faptelor si identitatea participantilor la comiterea lor.

De altfel, in declaratia sa din cursul cercetarii judecatoresti, C. a mentionat ca i-a prezentat inculpatei D. actele si i-a explicat continutul acestora, respectiv ca initial a cumparat teren, iar, ulterior, ``a facut extinderea suprafetei``, astfel incat, avand in vedere si aspectele rezultate din continutul documentelor depuse, apare ca evident faptul ca notarul public, persoana cu solide cunostinte juridice si o vasta experienta profesionala, a realizat caracterul ilegal al operatiunii prin care solicitanta a intrat in proprietatea imobilului, cunoscand ca, pe baza unei simple declaratii autentice de vointa prin care se exprima acceptul pentru majorarea de peste o suta de ori a unei suprafete de teren, declarantul nu poate dobandi in mod valabil dreptul de proprietate asupra acestuia.

In legatura cu sustinerea apelantei privind imposibilitatea constatarii caracterului ilicit al modificarii suprafetei de teren intrucat dispozitiile incidente in materie nu instituiau, la acea data, o limita pentru majorarea acesteia prin procedura reglementata in art. 25 alin. (1) si alin. (2) din Regulamentul privind continutul si modul de intocmire a documentatiilor cadastrale in vederea inscrierii in cartea funciara, aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 al Directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, instanta de apel arata ca, desi o asemenea limita nu era, intr-adevar, stabilita de prevederile regulamentare invocate, acestea nu puteau fi interpretate si aplicate decat prin coroborare cu dispozitiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 7/1996 (in vigoare la data faptelor), care prevedeau ca modificarea inscrierii in cartea funciara vizeaza orice schimbare privitoare la aspecte tehnice, cu conditia sa nu afecteze esenta dreptului de proprietate care poarta asupra imobilului. Asadar, cu toate ca modificarea trebuia sa fie una minora, sa nu afecteze proprietatile invecinate si sa nu constituie o modalitate de dobandire a unor drepturi reale in favoarea proprietarului inscris in cartea funciara, in cauza, pe calea procedurii prevazute in art. 25 alin. (1) si alin. (2) din Regulamentul mentionat, s-a ajuns la improprietarirea inculpatei C. cu o suprafata impresionanta de teren din domeniul public al statului (al carui drept de proprietate era opozabil fata de terti fara inscrierea in cartea funciara, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 7/1996), incalcarea flagranta a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din legea organica fiind evidenta si putand fi observata cu usurinta de notarul public.

De asemenea, pentru aceleasi argumente anterior expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza, contrar opiniei apararii, ca modificarea inscrierii in cartea funciara nu poate fi considerata o modalitate sui generis de dobandire a proprietatii, aceasta procedura fiind menita sa corecteze anumite erori, diferente sau neconcordante de natura tehnica intre situatia reala a imobilului si cea din actele de proprietate, astfel cum au fost inscrise in cartea funciara, fara a se putea ca, printr-o astfel de operatiune, sa fie afectata esenta dreptului de proprietate asupra imobilului.

Chiar daca, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996 (in forma in vigoare la data faptelor), responsabilitatea verificarii indeplinirii conditiilor de fond si de forma ale cererii de inscriere in carte funciara si ale documentelor anexate revine registratorilor din cadrul oficiilor de cadastru si publicitate imobiliara, asa cum a sustinut inculpata apelanta, respectiva imprejurare nu are nicio relevanta in planul raspunderii penale a acesteia, din moment ce nu a fost trimisa in judecata pentru fapte in legatura cu modalitatea in care a fost receptionata si solutionata solicitarea inculpatei C. de inscriere in cartea funciara a modificarii suprafetei de teren (fapte ce constituie obiectul acuzatiilor penale formulate impotriva altor inculpati), ci pentru faptul ca, desi a avut reprezentarea caracterului ilegal al respectivei operatiuni, in lipsa unui titlu valabil de dobandire de catre aceasta din urma a proprietatii terenului in suprafata de 34.121 mp, a acceptat sa autentifice actul de dezmembrare a imobilului, iar, ulterior, contractele de vanzare-cumparare prin care loturile de teren au fost transferate catre alte persoane, in scopul ascunderii originii ilicite a terenului.

Referitor la presupusa incidenta a cauzei de neimputabilitate prevazuta in art. 30 C. pen. in privinta inculpatilor trimisi in judecata pentru infractiunea de abuz in serviciu (in forma autoratului sau instigarii), datorita lipsei de claritate, precizie si predictibilitate a dispozitiilor legale si regulamentare ce se retine ca au fost incalcate, imprejurare invocata, de asemenea, de apelanta in sustinerea caii de atac, Inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca, in lipsa unei aparari formulate in acest sens de ceilalti acuzati, o asemenea critica nu poate fi examinata in apelul promovat de inculpata, dat fiind caracterul autonom al infractiunii de spalare a banilor pentru care aceasta a fost trimisa in judecata in raport cu infractiunea principala de abuz in serviciu . Astfel, trebuie subliniat ca infractiunea prevazuta in art. 29 din Legea nr. 656/2002 poate declansa mecanismul tragerii la raspundere penala in mod independent, fara conditionarea existentei unei condamnari pentru infractiunea predicat, constatarea de catre organul judiciar a elementelor infractiunii generatoare de fonduri ilicite constituind o conditie suficienta, dar, totodata, si necesara. In acest sens, este de mentionat ca infractiunea de spalare a banilor poate subzista chiar daca autorul infractiunii primare nu este sanctionat penal fie datorita faptului ca nu a putut fi identificat, fie ca urmare a incidentei unei cauze justificative sau de neimputabilitate ori a unei cauze care inlatura raspunderea penala, astfel incat imprejurarea invocata de apelanta D. ramane fara relevanta sub aspectul existentei infractiunii ce formeaza obiectul acuzatiei penale formulate impotriva sa.

De asemenea, lipsit de importanta in privinta formei de vinovatie cu care a actionat este si faptul ca nu i-ar fi cunoscut si nu ar fi avut o intelegere infractionala cu ceilalti inculpati, precum si imprejurarea ca nu ar fi putut constata incalcarea de catre acestia a tuturor prevederilor legale si regulamentare retinute de acuzare, sens in care Inalta Curte de Casatie si Justitie, reiterand mentiunile facute in dezvoltarile anterioare, subliniaza ca, pentru subzistenta infractiunii de spalare a banilor, nu este necesar ca subiectul activ sa cunoasca cu exactitate modalitatea concreta in care a fost savarsita infractiunea din care provine bunul supus spalarii, incadrarea juridica a acesteia si nici identitatea autorilor sau participantilor, fiind suficient ca, in momentul operatiunii de spalare a fondurilor ilicite (bani sau bunuri mobile ori imobile), sa aiba reprezentarea ca acestea provin din savarsirea de infractiuni, conditie ce este indeplinita in cauza.

Ca urmare, avand in vedere toate aspectele anterior expuse, instanta de apel apreciaza ca, in mod intemeiat, judecatorul fondului a constatat, pe baza circumstantelor faptice obiective ale cauzei, ca inculpata D. a cunoscut faptul ca C. a obtinut imobilul supus tranzactionarii prin comiterea de infractiuni si, desi a avut reprezentarea caracterului ilegal al respectivei operatiuni, in lipsa unui titlu valabil de dobandire de catre aceasta din urma a proprietatii terenului in suprafata de 34.121 mp, a acceptat sa autentifice actul de dezmembrare a imobilului, iar, ulterior, contractele de vanzare-cumparare prin care loturile de teren au fost transferate catre alte persoane, in scopul ascunderii originii ilicite a terenului, actionand, asadar, cu vinovatie sub forma intentiei directe.

De asemenea, contrar sustinerilor apelantei, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca actiunile acesteia, comise in imprejurarile aratate, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin redactarea si autentificarea, la solicitarea inculpatei C., a actului din 27 iunie 2011 de dezmembrare a terenului in suprafata de 34.121 mp, iar, ulterior, in aceeasi zi, a trei contracte de vanzare-cumparare, ce au avut ca obiect instrainarea de catre cea din urma a loturilor de 3.500 mp, 5.126 mp si 5.098 mp de teren catre martorii I., J. si, respectiv, K., inculpata D. creand o aparenta de legalitate intregii operatiuni juridice, sens in care a facut posibil ca, in cartile funciare nou deschise dupa dezmembrare, sa nu se mai mentioneze ca mod de dobandire a proprietatii de catre C. modificarea suprafetei terenului in baza declaratiei autentice de vointa pe proprie raspundere si a procesului-verbal de vecinatate (care ar fi putut atrage atentia asupra ilegalitatilor comise), ci sa se indice doar actul de dezmembrare si contractele de vanzare-cumparare.

Astfel, se observa ca, prin incheierea din 28 iunie 2011, oficiul de cadastru si publicitate imobiliara a admis cererea de inscriere a operatiunii de dezmembrare, sistand cartea funciara - in care era inscrisa, ca modalitate de constituire in favoarea inculpatei C. a dreptului de proprietate asupra terenului de 34.121 mp, modificarea suprafetei de la 300 mp in temeiul actului notarial din 22 noiembrie 2010 si a procesului-verbal de vecinatate, cu adresa din 19 august 2010 a societatii H. - si deschizand carti funciare noi pentru fiecare imobil rezultat din dezmembrare.

Totodata, prin trei incheieri din 29 iunie 2011, aceeasi institutie a dispus intabularea dreptului de proprietate cu titlu de cumparare in favoarea martorilor I., J. si K. in cartile funciare nou create, in care, la Partea a II-a referitoare la inscrierile privind dreptul de proprietate (Foaia de proprietate), nu a mai fost consemnata mentiunea majorarii suprafetei terenului in baza documentelor anterior aratate, ci au fost inscrise actul de dezmembrare din 27 iunie 2011 emis de D., actul administrativ din 7 iunie 2011 al oficiului de cadastru si publicitate imobiliara (prin care s-a dispus notarea receptiei propunerii de dezmembrare a imobilului) si contractele de vanzare-cumparare autentificate de inculpata, terenurile fiind, astfel, introduse in circuitul civil cu aparenta dobandirii licite prin respectivele convenitii de instrainare incheiate in forma autentica. In acest mod, prin autentificarea actului de dezmembrare si a contractelor de vanzare-cumparare subsecvente, s-a realizat de catre apelanta activitatea de schimbare si transfer a bunului imobil dobandit de C. prin savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii originii sale ilicite, prin mascarea modalitatii ilegale in care s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 34.121 mp in favoarea acesteia. Astfel, ulterior celor doua operatiuni juridice, loturile de teren rezultate in urma dezmembrarii au putut fi tranzactionate fara a se mai face vreo mentiune cu privire la actele ilicite initiale, astfel cum se observa din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare din 28 noiembrie 2012 incheiat de I. si J. cu societatea L., in care este indicat ca mod de dobandire a proprietatii de catre vanzatori doar contractul din 27 iunie 2011 incheiat cu C. si autentificat de inculpata D.

In ceea ce priveste faptul ca in continutul celor trei conventii de instrainare a loturilor de teren dezmembrate, in sectiunea referitoare la modul de dobandire a dreptului de proprietate de catre vanzatoare, au fost indicate contractul de vanzare-cumparare autentificat de M., declaratia autentica de vointa si procesul-verbal de vecinatate, aspect invocat de apelanta pentru a demonstra transparenta cu care a actionat si a obtine, astfel, exonerarea sa de raspundere penala, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza, in acord cu prima instanta, ca aceasta imprejurare nu este de natura sa atraga neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de spalare a banilor, din moment ce, prin autentificarea respectivelor contracte, cunoscand ca terenul tranzactionat a fost dobandit de C. prin savarsirea de infractiuni, inculpata D. a modificat, practic, situatia juridica a acestuia prin crearea unei aparente de legalitate, facand posibil ca, in cartile funciare nou infiintate, sa nu mai fie mentionate operatiunile ilicite anterioare, ci, asa cum s-a aratat, actul administrativ din 7 iunie 2011 al oficiului de cadastru si publicitate imobiliara, actul de dezmembrare din 27 iunie 2011 si contractele in cauza autentificate de D. In plus, asa cum rezulta din cuprinsul actelor intocmite, mentiunile inserate de notarul public sunt unele eliptice, nefiind precizat faptul ca, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat de M., a fost dobandita doar suprafata de 300 mp, iar, pentru restul de aproximativ 3 hectare, dreptul de proprietate s-a constituit in baza declaratiei autentice pe proprie raspundere si a procesului-verbal de vecinatate, aspecte esentiale pentru formarea acordului de vointa al partilor contractante, care nu au fost aduse, insa, de notarul public la cunostinta acestora nici verbal si nici prin prezentarea respectivelor documente, astfel cum rezulta din declaratiile martorului J. si a inculpatei C., care au confirmat ca inculpata D. nu a pus la dispozitia cumparatorilor actele de proprietate si nu le-a explicat ca vanzatoarea nu detine terenul in baza unui titlu legal de proprietate, perfectarea conventiilor facandu-se pe raspunderea lor. Or, toate aceste aspecte demonstreaza ca apelanta a actionat in scopul ascunderii naturii infractionale a proprietatii imobilului, prin mascarea situatiei sale juridice reale.

Pe de alta parte, contrar afirmatiilor acuzatei, Inalta Curte de Casatie si Justitie arata ca depunerea, la dosar, de catre inculpata C. a extrasului de carte funciara, a cadastrului pentru dezmembrare vizat de oficiul de cadastru si publicitate imobiliara, a certificatului fiscal si a celui de urbanism, precum si a declaratiei autentice de vointa si a procesului-verbal de vecinatate nu instituia in sarcina notarului public obligatia de autentificare a actului de dezmembrare si a contractelor de vanzare-cumparare, atata timp cat solicitanta nu prezentase un titlu valabil de proprietate pentru terenul in suprafata de 34.121 mp, declaratia autentica neavand o asemenea semnificatie in acceptiunea Codului civil in vigoare la acea data . Ca urmare, avand in vedere ca actele a caror intocmire si autentificare se dorea de catre parti erau contrare legii (referindu-se la un imobil inalienabil, ce facea parte din domeniul public al statului), inculpata D. avea la dispozitie procedura instituita de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 (in forma in vigoare la acea data), ce consta in atragerea atentiei solicitantilor asupra caracterului nelegal al operatiunilor si refuzarea indeplinirii respectivelor acte notariale, procedura pe care, insa, nu a inteles sa o urmeze.

In ceea ce priveste incadrarea juridica data de prima instanta faptei pentru care apelanta a fost trimisa in judecata, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca aceasta a fost in mod corect circumscrisa autoratului, iar nu complicitatii la infractiunea de spalare a banilor, inculpata D., in calitatea sa de notar public, fiind cea care a intocmit si autentificat actul de dezmembrare a terenului in suprafata de 34.121 mp si contractele de vanzare-cumparare subsecvente, a caror forma solemna era instituita de lege ca o conditie ad validitatem, realizand, in acest mod, operatiunea de schimbare si transfer a bunului imobil dobandit in mod ilegal de C., prin fragmentarea lui in mai multe loturi inegale si, ulterior, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora catre alte persoane, in scopul ascunderii originii sale ilicite.

In consecinta, avand in vedere toate considerentele anterior expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca fapta pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei D. intruneste toate elementele constitutive ale infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, atat sub aspectul laturii obiective, cat si al celei subiective, criticile formulate de aceasta in apel si solicitarea de achitare intemeiata pe dispozitiile art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. b) teza a II-a C. proc. pen. nefiind fondate.

Fata de toate considerentele expuse in dezvoltarile anterioare, care fundamenteaza concluzia netemeiniciei criticilor formulate de apelanta si a legalitatii hotararii pronuntate de prima instanta, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata D. impotriva sentintei nr. 96 din 3 iunie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia penala si pentru cauze cu minori.