Respectarea principiului continuitatii. Repartizarea dosarului unui nou complet de judecata

Faptul ca, pe parcursul rejudecarii apelului, s-a desfiintat completul initial investit cu solutionarea cauzei, iar dosarul a fost repartizat ciclic unui alt complet de judecata, care a dispus masuri cu privire la probatorii, a participat la dezbaterile asupra fondului cauzei si a pronuntat decizia atacata, reprezinta o exceptie de la principiul continuitatii completului de judecata, care nu este de natura sa constituie un motiv de nelegalitate a hotararii pronuntate.

Prin cererea din data de 3.10.2005, inregistrata la Tribunalul Calarasi, reclamanta A. a chemat in judecata pe paratul Statul Roman prin CNADNR, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna, in temeiul art. 24 alin. (3) si art. 26 din Legea nr. 33/1994, exproprierea intregii suprafete de teren preluata abuziv de expropriator in anul 2001, pe care a fost organizat santierul, de 18.724 m.p., si nu in parte, pentru suprafata de 10.805,452 m.p. cum a propus expropriatorul, iar, in temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994 sa stabileasca cuantumul despagubirilor cuvenite reclamantei pentru preluarea dreptului de proprietate prin expropriere, calculat la un cuantum de 6 euro/m.p. pentru intreaga suprafata de teren . De asemenea, reclamanta a solicitat in baza art. 26 din Legea nr. 33/1994 obligarea paratei la plata cu titlu de despagubiri a sumei de 421.905.734 lei /anual calculata de la momentul deschiderii santierului (7.02.2001), pentru lipsa de folosinta a terenului, constand in imposibilitatea valorificarii recoltei de grau nerealizate si acordarea de compensatii pentru recolta de grau nerealizata, pentru urmatorii 20 de ani, pentru intreaga suprafata de teren, urmand a fi obligata parata la plata anuala a sumei mentionate anterior.

La data de 31.10.2005 reclamanta si-a precizat actiunea, aratand ca solicita urmatoarele: in temeiul art. 24 alin. (3) si art. 26 din Legea nr. 33/1994 exproprierea stricta a suprafetei de teren ce face obiectul caii de rulare a autostrazii (in principal a solicitat sa ii fie lasata in deplina proprietate restul suprafetei de teren cu plata de catre parat a unor compensatii de 100 euro/m.p., iar, in subsidiar, s-a solicitat obligarea paratului la exproprierea intregii suprafetei de teren din titlul de proprietate - 18.724 m.p. si plata unor despagubiri de 100 euro/m.p.); in temeiul art. 26 din Legea nr. 33/1994 obligarea paratului la repararea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosinta a terenului (1.265.715.734 lei, pentru lipsa de folosinta a terenului in perioada 2002 - 2005, reprezentand echivalentul valorificarii recoltei de grau nerealizata pentru intreaga suprafata de teren; plus acordarea de compensatii pentru recolta de grau nerealizata pentru urmatorii 20 de ani pentru intreaga suprafata de teren, care se cifreaza la suma totala de 8.438.104.897 lei).

Prin sentinta civila nr. 811 din 11.04.2007 pronuntata de Tribunalul Calarasi, s-a admis in parte actiunea reclamantei, s-a dispus anularea art. 2 din Hotararea nr. 3 din 5.10.2005 a CNADNR SA - in ce priveste cuantumul despagubirilor de 32.162,33 lei - pe care le-a stabilit la echivalentul in lei a 81.840 euro, s-a respins cererea de acordare de despagubiri pentru lipsa de folosinta a terenului expropriat si a terenului invecinat, s-a respins cererea de obligare a paratei la preluarea prin expropriere a intregii suprafete de teren de 18.724 m.p. si s-a omologat in parte raportul de expertiza efectuat de expertii tehnici B., C. si D.

Prin decizia civila nr. 766/A din 5.10.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila s-a respins ca nefondat apelul declarat de parat, s-a admis apelul declarat de reclamanta si continuat de mostenitorii acesteia, F. si G., s-a schimbat in parte sentinta in sensul ca s-a dispus exproprierea totala a terenului proprietatea reclamantei in suprafata de 18.724 m.p., a fost obligata parata la plata sumei de 99.376 euro cu titlu de despagubiri (contravaloare teren) in echivalent lei la data platii, au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei apelate si a fost obligat paratul la plata sumei de 1504,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamanti.

Prin decizia civila nr. 6497 din 24.10.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I civila, s-au admis recursurile declarate de reclamanti si de parat, a fost casata decizia atacata si a fost trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante, retinandu-se, in esenta, urmatoarele:

In situatia actiunilor formulate in conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, asa cum este situatia in speta, legiuitorul a dorit ca in acest domeniu, controlul jurisdictional sa se faca doar in privinta stabilirii cuantumului despagubirii, iar nu si cu privire la posibilitatea exproprierii totale prevazuta de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994. In acest sens sunt si dispozitiile art. 18 din Legea nr. 198/2004, care prevad ca aceasta lege se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum si cu cele ale Codului civil si ale Codului de procedura civila, in masura in care nu prevad altfel.

Prin urmare, Inalta Curte a constatat ca instanta de apel si-a intemeiat solutia pe rapoartele de expertiza efectuate in faza de judecata a fondului, in care expertii s-au raportat la oferte de preturi, cu incalcarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, dupa ce initial a apreciat ca se impune refacerea acestora si a incuviintat administrarea probei cu o noua expertiza in apel.

Nici expertizele efectuate in apel nu au respectat criteriile de evaluare prevazute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, dupa cum a constatat chiar instanta de apel, care a retinut ca modalitatea de evaluare este straina dispozitiilor legale mentionate si nu raspunde obiectivelor stabilite de instanta, drept pentru care in mod corect instanta de apel nu a procedat la validarea acestor expertize.

Fata de cele expuse, s-a constatat ca fiind fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a despagubirilor in prezenta cauza, din perspectiva dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 si a principiului rolului activ al judecatorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C.proc.civ.

Inalta Curte a aratat ca instanta de apel, in rejudecare, va trebui sa dispuna efectuarea unui nou raport de expertiza, in conditiile procedurale si de substanta ale Legii nr. 33/1994, tinand seama de valoarea reala a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite si de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala, la data intocmirii raportului de expertiza, luand in considerare pretul platit efectiv si consemnat ca atare in cuprinsul contractelor autentice de vanzare-cumparare.

Dupa casarea cu trimitere dispusa de catre Inalta Curte, la termenul din 22.01.2014 Curtea de Apel Bucuresti a incuviintat proba cu expertiza si a dispus efectuarea unei expertize care sa aiba ca obiect evaluarea imobilului, atat pentru varianta categoriile de folosinta extravilan, cat si pentru varianta categoriilor de folosinta intravilan, evaluarea prejudiciului suferit de proprietari, ambele evaluari urmand sa se faca prin raportare la doua momente (cel al exproprierii si cel al efectuarii expertizei).

Prin incheierea de la termenul din 13.11.2014, Curtea a stabilit obiectivele detaliate a raportului de expertiza, date fiind dispozitiile deciziei de casare, cu precizarea ca expertiza trebuie efectuata pentru categoria de folosinta teren extravilan arabil deoarece aceasta era categoria de folosinta a terenului in litigiu la momentul exproprierii. Prin aceeasi expertiza, Curtea a constatat ca nu se impune evaluarea constructiilor existente pe teren .

La termenul din 19.03.2015, Curtea a pus in discutia partilor incidenta si efectele deciziei Curtii Constitutionale nr. 12/2015, cu privire la probatoriul administrat in cauza, stabilind ca se impune suplimentarea probatoriului cu inscrisuri (contracte de vanzare cumparare a unor imobile similare incheiate intr-o perioada de timp cat mai apropiata de data exproprierii) si modificarea datei la care se evalueaza imobilul de catre experti, aceasta fiind data exproprierii, 2.11.2005, cand s-a transferat dreptul de proprietate din patrimoniul reclamantei initiale in patrimoniul expropriatorului.

Prin decizia civila nr. 563/A din data de 19.11.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, s-a respins apelul declarat de reclamanti, s-a admis apelul declarat de parat si a fost schimbata, in tot, in sensul respingerii actiunii, ca neintemeiata, fiind obligati reclamantii, in solidar, la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand contravaloare onorariu expert, catre parat.

In motivare s-au retinut urmatoarele:

Instanta suprema a transat, din perspectiva dispozitiilor art. 315 C.proc.civ. ca instantele nu au posibilitatea sa dispuna exproprierea totala atunci cand expropriatorul a dispus exproprierea unei parti din imobil, astfel incat sustinerile reclamantilor referitoare la faptul ca, in speta, se impunea exproprierea intregii suprafete de teren si nu doar a suprafetei de teren care a facut obiectul hotararii de expropriere sunt vadit nefondate.

O a doua statuare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se refera la probatoriul care trebuie administrat in rejudecare si este in sensul ca membrii comisiei de experti vor calcula valoarea despagubirilor pe baza unor contracte de vanzare - cumparare a unor imobile similare cu imobilul expropriat.

In privinta datei la care trebuie facuta evaluarea, instanta de apel a retinut ca aceasta este 02.11.2005, deoarece acesta a fost momentul la care s-a transferat dreptul de proprietate din patrimoniul persoanei expropriate in patrimoniul expropriatorului, astfel cum s-a hotarat prin decizia Curtii Constitutionale nr. 12/2015. In speta, apelantii nu au facut dovada ca ar fi fost deposedati de terenul in suprafata de 10.805,42 m.p., care a facut obiectul hotararii de expropriere nr. 3/2005, anterior datei de 02.11.2005, cand s-a consemnat suma stabilita cu titlu de despagubiri pe numele si la dispozitia persoanei expropriate.

Nu au fost primite sustinerile reclamantilor in sensul ca evaluarea ar fi trebuit sa se faca prin raportare la categoria de folosinta intravilan sau in sensul ca, la calcularea prejudiciului, ar fi trebuit sa se aiba in vedere castigurile care s-ar fi putut obtine de catre persoana expropriata prin exploatarea benzinariei sau a locurilor de parcare aferente acesteia. Aceasta deoarece, la calcularea despagubirilor cuvenite persoanei expropriate se are in vedere starea imobilului de la momentul exproprierii si nu starea ulterioara a acestuia.

De asemenea, instanta de apel nu a retinut sustinerile reclamantilor conform carora persoana expropriata ar avea dreptul atat la valoarea de piata a imobilului expropriat, cat si la contravaloarea recoltei de grau pe care ar fi putut-o obtine daca ar fi cultivat terenul inainte de expropriere si timp de 20 de ani dupa momentul exproprierii. Proprietarul unui imobil nu poate, in acelasi timp, sa-l vanda si sa-l foloseasca, ca si cum nu l-ar fi instrainat. Cele doua metode de evaluare a prejudiciului se exclud reciproc, Legea nr. 33/1994 prevazand expres si explicit ca, in ceea ce priveste bunul care a facut obiectul exproprierii, proprietarul are dreptul la obtinerea valorii de piata a acestuia. Faptul ca in temeiul Legii nr. 33/1994 persoana expropriata are dreptul la despagubire si pentru alte prejudicii cauzate prin expropriere (in masura in care acestea au fost dovedite si exista legatura de cauzalitate intre masura exproprierii si prejudiciile suferite), nu inseamna ca un prejudiciu se repara de doua ori folosindu-se metode diferite de evaluare a pierderilor.

De altfel, raportul de expertiza intocmit de catre expertii H., N. si M. este lamuritor in sensul ca terenul ramas neexpropriat nu inregistreaza nici spor, nici reducere de valoare in conditiile in care nu s-a facut nici o dovada din care sa rezulte ca terenul neexpropriat, avand categoria extravilan arabil, nu ar mai putea fi folosit in modul in care a fost folosit pana la momentul exproprierii. Eventualul spor de valoare obtinut de terenul arabil ca urmare a faptului ca ar fi pozitionat in aproprierea autostrazii nu este relevant in speta pentru motivul aratat atunci cand s-a retinut ca la evaluarea terenului expropriat nu se tine seama de modificarile aduse bunului ulterior exproprierii.

Din raportul de expertiza mentionat anterior, intocmit cu respectarea dispozitiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 pe baza a trei tranzactii efective a unor terenuri similare care au avut loc in proximitatea datei la care s-a transferat dreptul de proprietate cu privire la imobilul expropriat in prezenta cauza, rezulta ca valoarea de piata a terenului in suprafata de 10.805,42 mp situat in extravilanul localitatii Dor Marunt la data de 2.11.2005 era de 2701,355 lei, suma ce este mai mica decat despagubirile stabilite prin hotararea nr. 3 din 5.10.2005 emisa de CNADNR SA si consemnata la dispozitia persoanei expropriate la data de 2.11.2005.

Intrucat reclamantii nu au dovedit, iar instanta nu a retinut ca reclamantii ar fi suferit alte prejudicii in afara celui mentionat anterior, s-a retinut ca prima instanta ar fi trebuit sa respinga actiunea, ca neintemeiata, deoarece despagubirea stabilita de expropriator si consemnata la dispozitia persoanei expropriate reflecta cu prisosinta valoarea bunului expropriat, iar masura exproprierii nu a cauzat alte prejudicii in patrimoniul persoanei expropriate.

Impotriva acestei decizii fiecare reclamant a declarat recurs, cererile acestora, precum si precizarile motivelor de recurs continand critici comune, solicitand admiterea caii de atac, in principal, casarea cu trimitere spre rejudecare in vederea refacerii raportului de expertiza raportat la categoria de folosinta a terenului, respectiv intravilan si la valoarea despagubirilor acordate de expropriator terenurilor invecinate terenului reclamantilor, iar, in subsidiar, modificarea deciziei atacate in sensul exproprierii suprafete totale de teren de 18.724 mp si obligarea la despagubiri pentru terenul expropriat la un cuantum de 6 euro/mp, cat reprezinta valoarea cu care au fost expropriate terenurile vecine cu cele ale reclamantilor.

Primul motiv de recurs invocat de recurenti este cel prevazut de art. 304 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., cu referire la categoria de folosinta a terenului ce face obiectul exproprierii, respectiv teren intravilan si nu teren extravilan cum l-au evaluat expertii.

Astfel, desi instanta de apel a dispus initial prin incheierea din 22.01.2014 efectuarea unei expertize topo evaluatorii care sa aiba ca obiective evaluarea terenului, atat pentru categoria de folosinta extravilan, cat si pentru categoria de folosinta intravilan si evaluarea prejudiciului suferit, ulterior instanta de apel a revenit si a dispus efectuarea expertizei doar pentru categoria de folosinta extravilan, fara a mai avea in vedere constructiile deja existente pe teren la data exproprierii din 02.11.2005.

Desi s-au depus la dosarul cauzei o serie de inscrisuri reprezentand contracte de vanzare-cumparare ale unor terenuri din zona care au facut obiectul unor tranzactii in aceea perioada, totusi la dosarul cauzei nu au fost depuse hotararile si consemnarile sumelor mentionate in hotarari cu titlu de despagubiri din care rezulta cuantumului despagubirilor platite de intimata-parata Statul Roman prin CNADNR pentru terenurile vecine terenului din prezenta cauza expropriate de aceasta, pentru a stabili pretul real si efectiv platit de expropriator, fiind cel mai obiectiv criteriu de stabilirea a valorii unui mp de teren, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind vorba de un pret platit efectiv si consemnat de atare de expropriator si nu unele contracte de vanzare-cumparare, chiar daca privesc imobile din aceeasi unitate administrativ-teritoriala, dar sunt situate in locatii cu totul diferit de terenul din prezenta cauza.

Considera ca instanta de apel, in mod gresit, a omologat raportul de expertiza efectuat in apel de expertii H., N. si M., intrucat acestia nu au efectuat o identificare efectiva a terenului, multumindu-se sa se deplaseze la fata locului, fara a masura si identifica suprafata terenului expropriat si cel ramas neexpropriat, cu ajutorul unui aparat de masurat in vederea stabilirii exacte a suprafetei de teren ocupate de autostrada, parcare si santul de scurgere al apelor pluviale de pe autostrada in vederea stabilirii vreunui prejudiciu cauzat apelantilor-reclamanti ca urmare a exproprierii partiale. Mai mult, expertii nu au stabilit in concret care este suprafata de teren expropriata efectiv si cea ramasa neexpropriata, desi apelul viza necesitatea exproprierii totale a terenului.

De asemenea, expertii s-au multumit doar sa aprecieze ca terenul ramas neexpropriat nu produce niciun prejudiciu reclamantilor, fara a arata daca terenul ramas neexpropriat mai poate fi folosit efectiv de reclamanti, daca exista posibilitatea accesului utilajelor agricole la terenul ramas, in conformitate cu natura sa si daca aceasta suprafata de teren este adecvata exploatarii agricole.

Expertii nu au stabilit valoarea reala a terenului expropriat, ci s-au multumit sa analizeze trei contracte de vanzare-cumparare, respectiv contractul de vanzare-cumparare nr. xx7 din 21.07.2005, contractul de vanzare-cumparare nr. xxx5 din 20.06.2005, contractul de vanzare-cumparare nr. xxx7 din 13.04.2005, fara a stabili, in mod concret, valoarea reala a unui mp de teren, raportat la faptul ca, chiar daca terenul expropriat este agricol, important este locatia acestui teren care este situat pe marginea autostrazii.

In mod gresit a apreciat instanta de apel ca stabilirea valorii terenului expropriat trebuie stabilita luand in considerare doar valoarea stabilita in contractele de vanzare-cumparare pentru terenuri de acelasi fel, ci trebuia sa aiba in vedere si alte criterii, intrucat este de notorietate ca preturile declarate de parti in contractul de vanzare-cumparare nu sunt cele reale la care se tranzactioneaza efectiv terenurile, ci se declara preturi mai mici pentru a plati taxe notariale si impozit pe profit la valori mai mici.

Au mai sustinut ca valoarea stabilita de experti in cuantum de 2.701,35 lei, este una derizorie, intrucat chiar Statul Roman a stabilit ca valoarea terenului expropriat este in suma de 10.854 USD (echivalentul a 44.501,4 lei) prin Hotararea nr. 3 din 05.10.2005 a C.N.A.D.R. S.A., fiind vorba de o diferenta colosala intre cele doua evaluari.

Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevazut de art. 304 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ., intrucat hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, respectiv a art. 9 din Legea nr. 198/2004.

Au sustinut ca faptul ca art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede doar dreptul expropriatului de a solicitat despagubiri pentru imobilul expropriat, nu exclude dreptul acestuia de a solicita exproprierea totala, intrucat art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, care este modificata prin Legea nr. 189/2004 si Legea nr. 255/2010, nu sufera modificari sau abrogare.

In precizarile aduse motivelor de recurs, reclamantii au aratat ca nu au fost notificati pana in prezent sa ridice despagubirile propuse de C.N.A.D.N.R. si nu am primit recipisa, astfel incat exista problema de drept, daca exproprierea s-a produs, art. 15 din Legea nr. 198/2004 prevazand ca transferul imobilelor opereaza la data platii despagubirilor sau la data consemnarii acestora. Mentioneaza ca in cartea funciara si la Primaria Dor Marunt inca figureaza ca proprietari si platesc impozit pe acest teren .

Au mai invocat incidenta motivului de recurs prevazut de art. 304 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., sustinand ca nu a fost respectat principiul continuitatii completului de judecata initial desemnat. Schimbarea a fost efectuata pe cale administrativa, iar judecatorii nou intrati in dosar au dispus masuri care au anulat dispozitiile completului initial desemnat.

Analizand recursurile din prisma criticilor comune formulate de catre ambii reclamanti, Inalta Curte constata urmatoarele:

Recurentii au invocat incidenta motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., sustinand ca nu s-a respectat principiul continuitatii completului de judecata .

Potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, republicata, activitatea de judecata se desfasoara cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor si continuitatii, cu exceptia situatiilor in care judecatorul nu poate participa la judecata din motive obiective.

Prin Hotararea nr. 71/2014 a Colegiului de Conducere al Curtii de Apel Bucuresti, in temeiul dispozitiilor art. 22 din H.G. nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara a instantelor judecatoresti s-a hotarat desfiintarea completului de judecata initial investit cu solutionarea cauzei de fata, iar, in baza art. 99 alin. (11) din acelasi act normativ, care prevede ca ``In situatia desfiintarii completului, toate cauzele acestuia, inclusiv cele suspendate, vor fi repartizate prin sistemul ciclic, printr-o operatiune unica, celorlalte complete ale instantei, competente sa judece in materia respectiva, de presedintele instantei sau de judecatorul desemnat cu repartizarea aleatorie a cauzelor``, dosarul a fost repartizat ciclic unui nou complet de judecata .

Principiul continuitatii dezbaterilor implica o singura conditie, anume aceea ca hotararea sa fie pronuntata de judecatorii care au participat la solutionarea cauzei in fond .

In speta, se constata ca aceasta conditie a fost respectata de catre instanta de apel, hotararea fiind pronuntata in sensul celor de mai sus, intrucat principiul continuitatii nu exclude inlocuirea judecatorilor pe parcursul solutionarii cauzei, din motive obiective.

De altfel, motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ. nu se poate invoca in acest context, intrucat vizeaza compunerea instantei.

Faptul ca, in speta, pe parcursul rejudecarii apelului, s-a desfiintat completul initial investit cu solutionarea cauzei, iar dosarul a fost repartizat ciclic unui alt complet de judecata, care a dispus masuri cu privire la probatorii, a participat la dezbaterile asupra fondului cauzei si a pronuntat decizia atacata, reprezinta o exceptie de la principiul continuitatii completului de judecata, care nu este de natura sa constituie un motiv de nelegalitate a hotararii pronuntate.

Recurentii au formulat critici comune de nelegalitate a deciziei atacate, pe care le-au subsumat motivului prevazut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., fara a arata, in concret, care sunt motivele contradictorii ori straine de natura pricinii.

Criticile invocate in dezvoltarea acestui motiv de recurs pot fi incadrate, partial, in motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., dupa cum urmeaza:

Sustinerile cu privire la faptul ca, instanta de apel, desi initial se dispusese efectuarea unei expertize topo care sa evalueze terenul atat pentru categoria de folosinta intravilan, cat si pentru categoria de folosinta extravilan, a revenit asupra acestei masuri si a dispus efectuarea unei expertize fara a avea in vedere constructiile existente pe teren la data exproprierii, nu pot fi primite.

La termenul din data de 13.11.2014, instanta a pus in discutia partilor aspectul legat de evaluarea terenului, in sensul daca aceasta sa fie efectuata pentru categoria de folosinta extravilan sau intravilan si, dupa deliberare, a apreciat, in mod corect, ca expertiza trebuie facuta pentru categoria de folosinta extravilan arabil, categorie de folosinta pe care terenul o avea la data exproprierii, iar prin incheierea de sedinta din 19.03.2015, urmare a Deciziei nr. 12/2015 a Curtii Constitutionale, s-a stabilit ca expertiza sa fie efectuata in raport de momentul transferului dreptului de proprietate .

De altfel, imprejurarea ca statul a construit o parcare pe terenul expropriat nu indreptateste reclamantii sa afirme ca terenul ar fi trebuit evaluat sub categoria de folosinta intravilan, cata vreme din inscrisurile existente la dosarul cauzei instantele de fond nu au retinut, ca situatie de fapt ca, anterior transferului dreptului de proprietate reclamantii ar fi edificat o constructie pe acest teren, care a avut categoria extravilan agricol.

In ceea ce priveste criticile conform carora in mod gresit instanta de apel a apreciat ca stabilirea valorii terenului expropriat trebuie stabilita prin luarea in considerare doar a valorii stabilite in contracte de vanzare-cumparare, cu ignorarea faptului ca acestea nu reflecta pretul real tranzactionat, intrucat se eludeaza plata diverselor taxe, Inalta Curte constata ca acestea reprezinta pure speculatii, lipsite de suport probator, dar si de relevanta in solutionarea cauzei, cata vreme prin decizia de casare instanta suprema a transat clar acest aspect, respectiv raportul de expertiza intocmit in rejudecare trebuia sa respecte dispozitiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede la alin. (1) ca ``despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane indreptatite``, iar la alin. (2) ca ``la calcularea cuantumului despagubirilor, expertii, precum si instanta vor tine seama de pretul cu care se vand, in mod obisnuit, imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ-teritoriala``.

In jurisprudenta sa constata, Inalta Curte a statuat ca, sintagma ``pretul cu care se vand in mod obisnuit imobilele de acelasi fel in unitatea administrativ - teritoriala`` are semnificatia de pret platit efectiv si consemnat ca atare in contracte autentice de vanzare - cumparare, si numai in lipsa unor asemenea contracte expertii ar trebui sa se raporteze si la alte criterii de evaluare, cum ar fi sumele consemnate in alte hotarari emise de expropriator pentru terenuri invecinate.

Celelalte critici referitoare la neidentificarea efectiva a terenului, necalcularea despagubirilor pentru intreaga suprafata de teren, neluarea in calcul a amplasamentului acestuia, faptul ca expropriatorul a oferit despagubiri mai mari pentru alte loturi invecinate, neidentificarea exacta a terenului, imposibilitatea accesului cu utilaje agricole la suprafata neexpropriata, uzitarea unei singure metode de evaluare a terenului, nu pot fi, de asemenea primite, ele constituind obiectiuni la raportul de expertiza, pe care instanta le-a respins motivat, deci sunt motive de netemeinicie ce nu pot fi analizate in aceasta faza procesuala.

De altfel, prin criticile formulate recurentii isi exprima nemultumirea fata de cuantumul despagubirilor rezultate din expertiza de specialitate intocmita in cauza, despagubiri inferioare celor acordate de catre expropriator, repunand in discutie situatia de fapt a cauzei, ceea ce este inadmisibil in recurs.

In concluzie, Inalta Curte constata ca, prin respingerea contestatiei, instanta de apel a respectat exigentele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: ``(1) Primind rezultatul expertizei, instanta il va compara cu oferta si cu pretentiile formulate de parti si va hotari. (2) Despagubirea acordata de catre instanta nu va putea fi mai mica decat cea oferita de expropriator si nici mai mare decat cea solicitata de expropriat sau de alta persoana interesata".

Prin sustinerile pe care recurentii le-au subsumat motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., acestia invoca o gresita aplicare a dispozitiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, reiterand faptul ca instanta trebuia sa dispuna exproprierea intregii suprafete de teren, intrucat art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1194 permite exproprierea totala, ignorand ciclul procesual anterior si statuarile Inaltei Curti cuprinse in decizia de casare.

Astfel, prin decizia civila nr. 6497 din 24.10.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia I civila, s-a constatat ca, in situatia actiunilor formulate in conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, asa cum este situatia in speta, legiuitorul a dorit ca in acest domeniu, controlul jurisdictional sa se faca doar in privinta stabilirii cuantumului despagubirii, iar nu si cu privire la posibilitatea exproprierii totale prevazuta de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

Prin urmare, instanta suprema a transat, din perspectiva dispozitiilor art. 315 C.proc.civ., ca instantele nu au posibilitatea sa dispuna exproprierea totala atunci cand expropriatorul a dispus exproprierea unei parti din imobil, astfel incat sustinerile reclamantilor referitoare la faptul ca, in speta, se impunea exproprierea intregii suprafete de teren si nu doar a suprafetei de teren care a facut obiectul hotararii de expropriere nu pot fi reanalizate.

In ceea ce priveste afirmatiile recurentilor din cadrul precizarilor la cererile de recurs, in sensul ca nu ar fi fost notificati sa ridice despagubirile propuse de expropriator si ca nu ar fi primit recipisa de consemnare a acestora, se constata ca in dosarul Curtii de Apel Bucuresti, se afla dovada de transmitere a acesteia catre aparatorul autoarei reclamantilor, prin fax, acest aspect nefiind contestat, anterior, de defuncta A.

Potrivit celor anterior redate, Inalta Curte, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursurile, ca nefondate.