Motivul optional de refuz al executarii mandatului european de arestare

In conformitate cu prevederile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, situatia in care mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse cu inchisoarea, iar persoana solicitata, care este cetatean roman sau traieste in Romania si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani, declara ca refuza sa execute pedeapsa in statul membru emitent constituie un motiv optional de refuz al executarii mandatului european de arestare si, in consecinta, instanta poate dispune executarea acestuia.

Potrivit dispozitiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, numai in cazul in care mandatul european de arestare este emis in vederea urmaririi penale sau a judecatii predarea cetateanului roman sau a persoanei care traieste in Romania si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani se face sub conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate, persoana predata sa fie transferata in Romania. Prin urmare, dispozitiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 nu sunt incidente in cazul in care mandatul european de arestare este emis in vederea executarii unei pedepse cu inchisoarea.

Prin sentinta nr. 93 din 17 februarie 2015 pronuntata de catre Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, instanta a admis cererea formulata de autoritatile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 25 ianuarie 2015 emis de Parchetul Republicii de pe langa Tribunalul Trieste in dosarul penal nr. 33/2012 SIEP, in baza sentintei nr. 55/2011 Reg. Sent. nr. 90/2010 R.G. Trib.-n. 2294/2008 RGNR emisa in data de 20 ianuarie 2011, irevocabila in 3 ianuarie 2012, de Tribunalul din Trieste - Republica Italiana cu privire la persoana solicitata T.M., cetatean roman .

In baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea, in vederea predarii, a persoanei solicitate T.M. pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data punerii in executare si predarea acesteia catre autoritatile judiciare italiene.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate conform art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004.

In baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat ca persoana solicitata nu a renuntat la regula specialitatii conferita de art. 115 din Legea nr. 302/2004 si ca nu a consimtit la predarea sa autoritatilor solicitante.

S-a dispus ca, in baza art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cetateanul roman este predat cu conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate fata de acesta, sa fie transferat in Romania pentru executarea pedepsei.

S-a constatat ca persoana solicitata T.M. a fost retinuta in data de 6 februarie 2015, incepand cu ora 13:37 si pana la ora 18:00 din aceeasi data .

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a retinut ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj a solicitat arestarea persoanei solicitate T.M., sesizarea avand la baza semnalarea din Sistemul Informatic Schengen, cu privire la faptul ca autoritatile judiciare din Italia au solicitat arestarea persoanei solicitate in vederea predarii ca urmare a emiterii unui mandat european de arestare in vederea punerii in executare a unei pedepse cu inchisoarea de 2 ani si 8 luni la care a fost condamnata pentru comiterea infractiunii de spalare a banilor prevazuta in art. 648 C. pen. italian.

S-a procedat la depistarea, identificarea si, ulterior, la audierea si retinerea de catre procuror pentru 24 de ore a persoanei solicitate in conditiile art. 100 din Legea nr. 302/2004, incepand cu data de 6 februarie 2015 ora 13:37 pana la ora 18:00 din aceeasi data .

Curtea de apel a mai retinut ca persoanei solicitate i-a fost prezentat mandatul european de arestare emis de catre autoritatile judiciare din Italia in limba italiana, insotit de traducerea in limba romana si a fost verificata identitatea persoanei solicitate, care a luat cunostinta de continutul mandatului european de arestare si de drepturile prevazute in art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Curtea de apel a retinut, de asemenea, ca persoanei solicitate T.M. i s-a adus la cunostinta si i s-a explicat regula specialitatii, dupa care aceasta a invederat ca nu renunta la regula mentionata si ca nu este de acord cu predarea sa catre autoritatile italiene.

Curtea de apel a luat act de faptul ca persoana solicitata nu consimte la predare si a constatat ca sunt indeplinite dispozitiile legale pentru executarea unui mandat european de arestare.

De asemenea, instanta a retinut si imprejurarea ca, in cauza, nu exista niciun motiv obligatoriu sau optional de refuz al executarii mandatului, conform art. 98 din Legea nr. 302/2004.

Impotriva acestei sentinte a formulat contestatie persoana solicitata T.M., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, invocand, in esenta, faptul ca nu si-a dat consimtamantul cu privire la predarea sa autoritatilor solicitante, iar pedeapsa privativa de libertate dispusa fata de aceasta poate fi executata si intr-un penitenciar din Romania.

Analizand contestatia formulata prin prisma motivelor invocate, dar si sub toate aspectele de drept si de fapt, conform art. 109 cu referire la art. 108 din Legea nr. 302/2004 si art. 425¹C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca este intemeiata, sub alte aspecte decat cele invocate, pentru argumentele ce se vor expune in continuare:

Examinand sentinta atacata, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru punerea in executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate T.M.

Astfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca infractiunea pentru care a fost condamnata persoana solicitata face parte dintre infractiunile prevazute in art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Totodata, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine ca infractiunea pentru care s-a emis mandatul european de arestare este prevazuta si pedepsita si de legislatia romana, respectiv de art. 29 din Legea nr. 656/2002, fiind astfel indeplinita si conditia prevazuta in art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca au fost respectate prevederile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu privire la verificarea identitatii persoanei solicitate, iar in temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate in vederea arestarii acesteia.

De asemenea, se constata ca nu sunt indeplinite in cauza conditiile prevazute in art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la motivele obligatorii de refuz al executarii mandatului european de arestare si, totodata, ca acesta indeplineste cerintele de continut si forma prevazute in art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind in competenta instantei investite cu solutionarea prezentei cereri de a verifica existenta faptelor imputate si temeinicia acuzatiilor, operand principiul recunoasterii si increderii reciproce, asa cum este stabilit in art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Desi instanta de fond a retinut ca in cauza nu exista niciun motiv optional de refuz al executarii mandatului european de arestare, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciara romana de executare poate refuza executarea in situatia in care mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse cu inchisoarea sau a unei masuri de siguranta privative de libertate, daca persoana solicitata este cetatean roman sau traieste in Romania si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani si aceasta declara ca refuza sa execute pedeapsa ori masura de siguranta in statul membru emitent.

Or, constatand incidenta in cauza a motivului optional de refuz al executarii mandatului european de arestare, Inalta Curte de Casatie si Justitie urmeaza a complini considerentele sentintei penale si pe acest aspect.

Avand in vedere, insa, natura mandatului european de arestare - ca instrument al cooperarii judiciare internationale in materie penala - ce are la baza principiul recunoasterii si increderii reciproce intre autoritatile judiciare, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza, si in contextul pozitiei oscilante adoptate de persoana solicitata, ca motivele expuse de aceasta, respectiv ca are familie in Romania, nu justifica respingerea solicitarii autoritatilor italiene.

Pe de alta parte, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca hotararea instantei de fond este nelegala sub aspectul dispozitiei privind aplicarea art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, nelegalitate invocata de reprezentantul Ministerului Public.

Astfel, instanta de fond a dispus ca predarea persoanei solicitate sa se realizeze cu conditia ca, in cazul in care se va pronunta o pedeapsa privativa de libertate fata de aceasta, sa fie transferata in Romania pentru executarea pedepsei. Instanta de control judiciar constata, insa, ca autoritatile judiciare din Italia au solicitat predarea in vederea punerii in executare a unei pedepse cu inchisoarea de 2 ani si 8 luni la care a fost condamnata persoana solicitata.

Or, in atare conditii, in cauza nu isi gasesc aplicabilitatea dispozitiile legale mai sus amintite, intrucat aceasta conditie speciala se dispune numai atunci cand mandatul european de arestare a fost emis in vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii unui cetatean roman sau a unei persoane care traieste in Romania si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani.

In consecinta, constatand ca, in cauza, nu sunt incidente dispozitiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie va inlatura dispozitia cu privire la conditia speciala retinuta de instanta de fond .

Fata de aceste considerente, in baza art. 425¹alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 109 si art. 108 din Legea nr. 302/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis contestatia formulata de persoana solicitata T.M. impotriva sentintei nr. 93 din 17 februarie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, a desfiintat, in parte, sentinta mentionata si rejudecand:

A inlaturat dispozitia potrivit careia predarea se realizeaza sub conditia prevazuta in art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mentinand celelalte dispozitii.