Motiv optional de refuz al executarii mandatului european de arestare

In conformitate cu dispozitiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, situatia in care mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse cu inchisoarea, iar persoana solicitata, cetatean strain, care traieste in Romania si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani, declara ca refuza sa execute pedeapsa in statul membru emitent constituie un motiv optional de refuz al executarii mandatului european de arestare.

In cazul cetateanului strain, incidenta motivului optional de refuz al executarii prevazut in dispozitiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 este conditionata de dovada rezidentei continue si legale pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani.

Prin sentinta nr. 39/P din 6 aprilie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie, in temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisa cererea de executare a mandatului european de arestare M.A.E.N. 177/14, emis la data de 29 decembrie 2014, in dosarul nr. 10311/2011 R.S. de Curtea de Apel din Reggio Calabria, Italia, pe numele persoanei solicitate S.M. - cetatean italian, sub rezerva principiului specialitatii predarii, prevazut in art. 115 din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus predarea persoanei solicitate S.M. catre autoritatile judiciare din Italia, respectiv Procuratura Generala a Republicii de pe langa Curtea de Apel din Reggio Calabria.

In temeiul art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus luarea masurii arestarii preventive a persoanei solicitate S.M. pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 6 aprilie 2015 si pana la data de 5 mai 2015, inclusiv, in vederea predarii.

In baza art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate S.M. se realizeaza de Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane cu sprijinul Inspectoratului de Politie al Judetului Constanta, in termen de 10 zile de la ramanerea definitiva a hotararii.

In baza art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea solutiei autoritatii judiciare emitente a mandatului european de arestare, Ministerului Justitiei si Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala - Biroul National Interpol din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, la data de 5 aprilie 2015, a fost sesizata de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, cu cererea de predare a persoanei solicitate S.M. catre autoritatile judiciare din Italia, in baza mandatului european de arestare M.A.E.N. 177/14, emis la data de 29 decembrie 2014, in dosarul nr. 10311/2011 R.S. de Curtea de Apel din Reggio Calabria, Italia.

S-a observat ca mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate S.M. se refera la savarsirea de catre aceasta a infractiunii de import, detinere si comercializare ilicita de substante stupefiante de tip cocaina, in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 73 punctul 1 din DPR 9.10.19900 nr. 309, art. 110 - 112 nr. 1 C. pen. italian si art. 81 punct 2 C. pen. italian, infractiune ce este prevazuta si de legea penala romana, respectiv in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, fiind sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi .

Fiind audiata, persoana solicitata S.M. a declarat ca nu este de acord cu predarea sa catre autoritatile judiciare italiene. Drept urmare, instanta de fond a urmat procedura reglementata in art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, cerandu-i persoanei solicitate, in cadrul audierii, sa precizeze numai pozitia sa fata de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau optionale de neexecutare, precum si eventualele obiectii in ce priveste identitatea .

Analizand actele dosarului si observand ca autoritatea judiciara solicitanta a inaintat, ca instrument de asistenta si cooperare judiciara, mandatul european de arestare mai sus mentionat, care contine toate datele prevazute de Legea nr. 302/2004, acesta fiind tradus si in limba romana, curtea de apel a constatat ca este intemeiata sesizarea .

S-a retinut de asemenea ca, la termenul de judecata din 6 aprilie 2015, persoana solicitata S.M. nu a consimtit la predare, aratand ca mandatul european de arestare nu a fost/este valabil, intrucat avocatul sau a depus la Curtea de Casatie o cerere privind reluarea procesului si aceasta a fost acceptata, iar un alt motiv pentru care nu doreste sa fie predat este acela ca in Romania are sotia si cei trei copii minori.

Analizand aspectele invocate de persoana solicitata S.M., instanta de fond a observat ca nu se poate retine existenta vreuneia din situatiile prevazute in art. 98 din Legea nr. 302/2004, ce pot conduce la refuzul predarii persoanei solicitate, motiv pentru care a admis cererea si, in consecinta, sesizarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a formulat contestatie persoana solicitata S.M., aratand ca decizia in baza careia s-a emis mandatul european de arestare nu este definitiva, intrucat s-a admis o cerere de rejudecare a cauzei. Totodata, invocand circumstante personale, a solicitat sa execute pedeapsa aplicata de autoritatile italiene in Romania, avand in vedere ca intreaga sa familie se afla aici.

Examinand contestatia formulata, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca aceasta nu este fondata, pentru motivele aratate in continuare:

Asa cum a retinut instanta de fond, din continutul mandatului european de arestare M.A.E.N. 177/14, emis la data de 29 decembrie 2014, in dosarul nr. 10311/2011 R.S. de Curtea de Apel din Reggio Calabria, Italia, rezulta ca fata de persoana solicitata S.M. a fost demarata o procedura de executare a restului de pedeapsa de 2 ani, 2 luni si 8 zile inchisoare si 6.000 euro amenda, aplicata in dosarul anterior mentionat pentru comiterea infractiunii de import, detinere si comercializare ilicita de substante stupefiante de tip cocaina, in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 73 punctul 1 din DPR 9.10.19900 nr. 309, art. 110 - 112 nr. 1 C. pen. italian si art. 81 punct 2 C. pen. italian, incadrata in categoria ``trafic ilicit cu substante stupefiante si substante psihotrope" si care figureaza in enumerarea faptelor penale pentru care nu este necesara verificarea conditiei dublei incriminari.

Totodata, din continutul mandatului european de arestare rezulta ca faptele imputate persoanei solicitate S.M. constau in aceea ca, in lunile februarie si aprilie 2005, in complicitate cu C.A., sotia sa, a procurat ilegal din Spania si a comercializat in mod ilegal in Regiunea Piemonte (Italia) stupefiante de tip cocaina. Chiar daca faptele mentionate fac parte din categoria celor care exclud verificarea conditiei dublei incriminari, se constata ca in legea penala romana activitatile imputate se regasesc in continutul infractiunilor prevazute in art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, fiind sanctionate cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 12 ani si interzicerea unor drepturi .

Pe baza mandatului european de arestare astfel emis, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta prin ordonanta din 5 aprilie 2015 a dispus, conform art. 101 cu referire la art. 100 si art. 99 din Legea nr. 302/2004, retinerea pentru 24 de ore incepand cu 5 aprilie 2015 - ora 14:00 pana la 6 aprilie 2015 - ora 14:00, dupa ce, fiind audiata de procuror, persoana solicitata a aratat ca nu este de acord sa fie predata autoritatilor judiciare italiene.

Potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, daca persoana solicitata nu consimte la predarea sa catre autoritatea judiciara emitenta, procedura de executare a mandatului european de arestare continua cu audierea acesteia cu privire exclusiv la pozitia acesteia fata de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau optionale de neexecutare.

Analizand actele dosarului, Inalta Curte de Casatie si Justitie observa ca, in mod constant, atat in fata procurorului, cat si in fata curtii de apel, precum si la termenul din 9 aprilie 2015 persoana solicitata a aratat ca nu doreste sa fie predata autoritatilor italiene, intrucat are cunostinta ca, in urma demersurilor efectuate de aparatorul sau din Italia, decizia in baza careia s-a emis mandatul european de arestare nu mai este definitiva, dispunandu-se rejudecarea. Totodata, a invederat ca in Romania se afla sotia si cei trei copii minori.

Pe de alta parte, se constata ca dispozitiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevad ca atunci cand mandatul a fost emis in scopul executarii unei pedepse cu inchisoarea sau a unei masuri de siguranta privative de libertate, daca persoana solicitata traieste in Romania si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani si declara ca refuza sa execute pedeapsa ori masura de siguranta in statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanta romana poate refuza executarea acestuia.

Or, persoana solicitata S.M. nu a facut dovada rezidentei legale si continue pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de cel putin 5 ani, chiar acesta declarand ca se afla in tara din luna noiembrie 2010, iar aspectele referitoare la familie nu se regasesc in cazurile prevazute in dispozitiile art. 98 din Legea nr. 302/2004. Totodata, se constata ca persoana solicitata este cetatean italian si, potrivit cartii de identitate, valabila, eliberata de autoritatile italiene, figureaza cu domiciliul in Italia.

Mai mult, se observa ca situatiile prevazute in art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciara romana (legiuitorul utilizand expresia poate refuza) si nu motive obligatorii, astfel ca instanta romana poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar in lipsa acordului persoanei solicitate, daca apreciaza ca sunt indeplinite toate conditiile pentru aceasta. In aceste conditii, se constata ca niciunul din motivele invocate de persoana solicitata pentru a justifica refuzul la predare nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile prevazute expres si limitativ de dispozitiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 si, ca atare, criticile apararii din aceasta perspectiva nu pot fi primite.

Pe de alta parte, intrucat persoana solicitata nu a facut dovada dispunerii rejudecarii cauzei de catre autoritatile italiene si nici acestea nu au informat despre revocarea deciziei in baza careia s-a emis mandatul european de arestare, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu va putea primi aceste sustineri ale contestatorului pentru a le da eficienta in sensul dispozitiilor art. 103¹din Legea nr. 302/2004.

Asa fiind, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de fond a apreciat in mod corect ca sunt indeplinite conditiile prevazute in Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare, intrucat acesta a fost emis in vederea executarii unei pedepse, cuprinde faptele pentru care se solicita predarea si nu exista niciun impediment in executare, cu respectarea regulii specialitatii, potrivit art. 115 alin. (2) acelasi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul in declaratia data in fata procurorului.

Pentru motivele de mai sus, in conformitate cu dispozitiile art. 425¹alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondata, contestatia declarata de persoana solicitata S.M. impotriva sentintei nr. 39/P din 6 aprilie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Constanta, Sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie .