Cerere de chemare in judecata. Lipsa determinarii valorii obiectului cererii. Consecinte

Dispozitiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ., care impun reclamantului ca prin cererea de chemare in judecata sa arate dreptul pretins si pretuirea sa, daca aceasta este cu putinta, fac o neta distinctie intre obiectul cererii de chemare in judecata si evaluarea sa pecuniara, neputandu-se pune semnul egalitatii intre obiectul cererii, ca element esential al acesteia, a carui lipsa impune nulitatea cererii de chemare in judecata potrivit art. 133 C. proc. civ., si expresia sa valorica care conditioneaza, cel mult, incidenta anumitor coordonate de desfasurare a litigiului, implicate de timbraj si competenta .

Prin urmare, este nelegala solutia de anulare a cererii de chemare in judecata pe considerentul ca nu a fost precizata valoarea obiectului acesteia, intrucat sanctiunea nulitatii opereaza numai pentru lipsa obiectului, nu si a valorii sale pecuniare.

Prin sentinta civila nr. 16311 din 1.11.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila, instanta, in temeiul dispozitiilor art. 112 raportat la art. 133 alin. 1 C. proc. civ., a anulat cererea principala formulata de SC H.98 SRL impotriva paratei AVAS pentru neindicarea cuantumului pretentiilor si a respins ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie formulata de AVAS impotriva Statului roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Impotriva acestei sentinte, reclamanta SC H.98 SRL, in termen legal a declarat apel, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, prin decizia nr. 114 din 25 martie 2013, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC H.98 SRL, retinand ca obiectul cererii de chemare in judecata privit sub aspectul evaluarii sale, este un element esential de individualizare a actiunii, cu privire la care paratul are dreptul de a cunoaste chiar de la inceput pretentiile adversarului si de a-si putea formula aparare. Astfel, instanta este chemata sa statueze numai in limitele stabilite in acest sens de reclamant, sens in care s-a considerat ca, in lipsa lui, respectiv a lipsei unei evaluari chiar si ipotetice facuta dupa pretuirea reclamantului, aplicarea sanctiunii prevazuta de dispozitiile art. 133 alin. 1 C. proc. civ. se impune cu necesitate.

Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta SC H.98 SRL Bucuresti, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitand admiterea recursului, modificarea deciziei atacate in sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat in scris.

Criticile aduse deciziei atacate se refera in esenta la faptul ca hotararea instantei de apel este lipsita de temei legal, intrucat a fost mentinuta solutia instantei de fond care a dispus, in mod gresit, anularea cererii de chemare in judecata, considerand ca valoarea obiectului cererii nu a fost precizata si ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 133 alin. 1 C. proc. civ.

In argumentarea acestui motiv de recurs, reclamanta SC H.98 SRL considera ca aplicarea sanctiunii nulitatii cererii de chemare in judecata este o masura care nu are la baza un temei legal, fata de dispozitiile art. 133 alin. 1 C. proc. civ., fiind totodata si excesiva in raport de gravitatea incalcarii, acest fapt fiind demonstrat prin interpretarea prevederilor art. 133 si art. 1551 C. proc. civ.

Analizand critica adusa deciziei atacate in raport de temeiurile de drept invocate, Inalta Curte a constatat ca aceasta este fondata, urmand ca recursul reclamantei SC H.98 SRL Bucuresti sa fie admis, pentru urmatoarele considerente :

Motivul prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci cand hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii sau cand hotararea este lipsita de temei legal.

Din sinteza argumentarii acestui motiv de recurs se poate observa ca a fost vizata ipoteza a doua a motivului de nelegalitate.

In sustinerea acestui motiv de recurs, reclamanta SC H.98 SRL Bucuresti arata ca in mod gresit instanta de apel a mentinut hotararea tribunalului care a dispus anularea cererii de chemare in judecata, apreciind ca valoarea obiectului cererii nu a fost precizata si ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 133 alin. 1 C. proc. civ.

In acest sens, se apreciaza ca fiind fondate criticile formulate in cauza, in raport cu dispozitiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ., potrivit carora, cererea de chemare in judecata va cuprinde obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este cu putinta, precum si cu dispozitiile art. 133 alin. 1 din acelasi cod, care prevad ca cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnatura, va fi declarata nula.

Pentru a stabili limita de incidenta a dispozitiilor art. 133 C. proc. civ., Inalta Curte pleaca in primul rand de la dispozitiile art. 109 C. proc. civ., prin care se stabileste ca oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane se poate adresa instantei.

Rezulta ca obiectul unei cereri adresate instante il constituie dreptul afirmat, adica pretentia determinata juridic - drept de creanta, real, etc..

In continuare, art. 112 pct. 3 C. proc. civ. impune reclamantului ca prin cererea de chemare in judecata sa arate dreptul pretins si pretuirea sa daca aceasta este cu putinta. In alte cuvinte, reclamantul are indatorirea precizarii obiectului cererii, adica a pretentiei determinate juridic si a valorii sale, daca aceasta evaluare este cu putinta. Or, aceasta face o neta distinctie pe care legea o opereaza intre obiectul cererii de chemare in judecata si evaluarea sa pecuniara.

Nu se poate pune semnul egalitatii intre obiectul cererii, ca element esential a cererii a carui lipsa impune nulitatea cererii de chemare in judecata potrivit art. 133 C. proc. civ. si expresia sa valorica.

Determinarea acesteia din urma, impusa de principiul disponibilitatii procesului judiciar civil nu determina considerentul lipsei obiectului cererii, ci cel mult conditioneaza incidenta anumitor coordonate de desfasurare a litigiului, implicate de timbraj, competenta, etc..

Lipsa determinarii valorii obiectului cererii ar putea reprezenta un impediment in continuarea procesului civil, temporizare care, daca este plasata in pasivitatea culpabila a reclamantului impune o alta sanctiune procesuala.

In concluzie, din analiza textelor legale, rezulta ca sanctiunea nulitatii opereaza numai pentru lipsa obiectului, nu si a valorii sale si ca nu trebuie facuta o confuzie intre aceste doua elemente.

Or, prin actiune reclamanta a solicitat acordarea de despagubiri reprezentand contravaloarea constructiilor Corp A, reclamand un drept de creanta care reprezenta chiar obiectul cererii sale.

In acest sens, sustinerile instantei de apel referitoare la faptul ca reclamantei ii revenea obligatia de a preciza valoarea obiectului cererii sale pentru determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru si a competentei materiale a instantei sunt corecte, insa sanctiunea procedurala aplicata de Curtea de Apel Bucuresti pentru lipsa acestor determinari a avut la baza aplicarea unui text de lege care nu era incident pentru aceasta situatie.

In acest context, instanta de apel ar fi putut avea in vedere dispozitiile art. 1551 C. proc. civ., daca ar fi constatat ca desfasurarea normala a procesului era impiedicata din vina reclamantei, prin neindeplinirea obligatiilor prevazute de lege ori stabilite in cursul judecatii.

Astfel, fata de considerentele expuse, Inalta Curte a apreciat ca solutiile pronuntate de catre cele doua instante au avut ca la baza aplicarea gresita a legii, sens in care se retin a fi fondate criticile dezvoltate de reclamanta circumscrise motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., asa incat, potrivit prevederilor art. 315 alin. 1 din acelasi cod, a admis recursul declarat de reclamanta SC H.98 SRL Bucuresti, a casat decizia si sentinta cu trimiterea cauzei spre judecare Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila.