Contract de distributie. Interpretarea clauzelor contractuale. Uzante comerciale

Pentru a fi in prezenta unei clauze de exclusivitate la distribuire este necesar ca prin contract sa se prevada expres dreptul numai al distribuitorului de a comercializa produsul cumparat in zona geografica mentionata, cu aplicarea unei sanctiuni pentru vanzatoare in situatia in care ar vinde produse similare unui alt comerciant care ar fi desfacut marfa in aceeasi zona .

Nota: In prezenta decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod civil.

Prin sentinta nr. 396 din 20 martie 2013, pronuntata in dosarul nr. x/1371/2011, Tribunalul Specializat Mures a respins cererea formulata si precizata de reclamanta SC S. SRL impotriva paratei SC H.R. SA; a respins ca ramasa fara obiect cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientii B.N. si B.G.

In considerentele sentintei s-a retinut ca reclamanta a solicitat obligarea paratei, in calitate de succesoare in drepturi a SC B.M. SA, la plata beneficiului nerealizat ca urmare a nerespectarii contractului de distributie nr. 1641/2002 incheiat de parte si prelungit succesiv prin acte aditionale, fiind ajuns la termen la data de 31.12.2008. Pretentiile reclamantei au fost intemeiate pe dispozitiile art. 1073 C.civ. din 1864, fiind solicitata angajarea raspunderii contractuale a paratei si obligarea acesteia la plata daunelor-interese reprezentate de castigul pe care l-ar fi realizat in baza contractului de distributie, invocandu-se culpa contractuala a paratei constand in refuzul de a livra, incepand cu luna mai a anului 2008, cantitatile de bere catre reclamanta.

S-a retinut ca reclamanta a invocat neonorarea comenzilor de catre parata, inscrisurile depuse la dosar nerezultand cu certitudine faptul ca au fost transmise comenzile catre parata, actele neavand o data certa. Din probatoriul administrat a rezultat ca parata a livrat cantitatile de bere comandate pana la data ajungerii la termen a contractului, nefiind dovedit ca au fost efectuate si alte comenzi neonorate de parata. S-a mai retinut ca potrivit contractului, era necesara inaintarea unei comenzi de catre distribuitor si confirmarea acceptarii acestora in termen de 15 zile de la data transmiterii lor.

Pentru a se stabili existenta culpei contractuale care sa confirme prejudiciul invocat de reclamanta, instanta a facut analiza contractului din perspectiva existentei unei obligatii a paratei de a livra o anumita cantitate de bere pe care ar fi comandat-o reclamanta. Din contractul de distributie a rezultat ca distribuitorul urma sa cumpere de la vanzator o cantitate de bere, conform anexei 1, cu conditia transmiterii de catre distribuitor a unei comenzi. Se mai prevede contractual ca vanzatorul avea obligatia de a accepta comenzile transmise de distribuitor in masura in care le putea onora. Acceptarea comenzii urma sa aiba loc in termen de 15 zile de la data transmiterii lor, avand si obligatia corelativa de a le executa integral si la termen. In raport de aceste clauze contractuale, instanta a apreciat ca parata si-a indeplinit obligatiile asumate, onorand toate comenzile emise de reclamanta, cererea reclamantei vizand daunele interese fiind considerata neintemeiata.

Cu privire la cererea de interventie in interes propriu, instanta a retinut din probatoriul administrat ca s-a procedat la radierea contractului de garantie imobiliara din cartea funciara, astfel incat acesta nu isi mai produce efectele . Pe cale de consecinta, cererea a fost respinsa ca ramasa fara obiect .

Sentinta de fond a fost apelata de catre reclamanta SC S. SRL, criticile acesteia vizand gresita aplicare a legii prin raportare la probatoriul administrat, precum si interpretarea gresita a actului juridic dedus judecatii.

Prin decizia nr. 77/A din 10 octombrie 2013, completul de judecata din cadrul Curtii de Apel Targu Mures, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei, cu urmatoarele considerente: a retinut ca, in conformitate cu anexa la contract, targetul aferent anului 2008 a fost stabilit de comun acord la 16.000 hl, repartizarea lunara rezultand din tabelul atasat. Ulterior, SC B.M. SA a comunicat un target diferit pentru luna iulie 2008, reclamanta facand mentiunea ca este de acord in conditiile respectarii contractului pana in 2012. S-a retinut ca si in anii anterior s-a procedat la modificarea targetului initial, acesta insa nefiind obligatoriu, ci reprezentand configurarea obiectivelor de vanzari . S-a apreciat ca nu rezulta din contract obligativitatea targetului, clauza contractuala specificand ca incepand cu data de 11.03.2002 si pana la sfarsitul anului, distribuitorul va cumpara o cantitate de 750 hl bere. Pentru anul 2008 s-a incheiat actul aditional prin care a fost prelungit termenul contractual pana la 31.12.2008, targetul fiind fixat la 17.000 hl, cu modificarea propusa de reducere a targetului aferent lunii iulie. In raport de clauzele actului aditional semnat de parti, reclamanta nu avea cum sa conditioneze reducerea targetului de bere pentru luna iulie de prelungirea valabilitatii contractului pana la 31.12.2012.

In raportul de expertiza efectuat la fond, s-a retinut ca parata a livrat o cantitate de 15.743,25 hl bere, targetul fiind fixat la cantitatea de 28.800 hl, in conditiile in care pe anexa in care este inscris acest target reclamanta isi exprima acordul doar in conditii de exclusivitate in judetul Olt. Parata nu a recunoscut acest target, precizand ca nu erau indeplinite conditiile de exclusivitate, reclamanta recunoscand acest aspect.

Instanta a inlaturat sustinerea reclamantei in sensul ca daca clauza de exclusivitate inscrisa de aceasta parte nu era infirmata de vanzatoare, targetul astfel stabilit devenea obligatoriu (cu referire la targetul de 28.800 hl), aceeasi solutie fiind si in ce priveste solicitarea de prelungire a contractului. Instanta a avut in vedere faptul ca o asemenea sustinere contravine clauzelor contractuale precum practicii dintre parti din care rezulta ca termenul contractual a fost prelungit succesiv prin acte aditionale anuale, ceea ce conduce la concluzia ca asemenea modificari nu au fost acceptate tacit.

Cu privire la targetul stabilit pentru anul 2008, in cele doua variante - de 16.000 hl si de 28.800 hl - se retine ca livrarile efective sunt sensibil apropiate de prima varianta, reclamanta nedovedind ca reclamanta a sesizat parata referitor la nerespectarea cantitatilor conform celei de-a doua variante de target. S-a mai retinut ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca a comandat cantitati suplimentare de bere peste cele livrate, in conditiile art. 23 si 24 din contract si nici nu si-a exprimat nemultumirea fata de cantitatile lunare livrate in anul 2008.

S-a apreciat ca in conditiile in care a intervenit fuziunea SC B.M. SA cu societatea parata, acesta din urma a preluat doar contractele aflate in derulare cu clauzele scrise ale acestora, nefiind obligata sa respecte sau sa continue diverse cutume comerciale stabilite de societatea radiata in urma fuziunii.

Proba cu martori a fost apreciata ca inadmisibila in conditiile in care se tinde sa se dovedeasca modificarea unei clauze, care nu poate fi apreciata ca obscura sau echivoca pentru a fi necesara lamurirea intentiei comune a partilor.

Decizia de apel a fost recurata de reclamanta SC S. SRL, care a solicitat admiterea recursului si modificarea hotararilor pronuntate in cauza in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, cu consecinta obligarii paratei la plata daunelor solicitate.

Recurenta si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ. din 1865, motivele dezvoltate vizand urmatoarele aspecte: gresita interpretare a actului juridic dedus judecatii, sub aspectul interpretarii eronate date clauzei contractuale care stipula efectuarea scrisa a comenzilor; a aratat sub acest aspect ca uzanta comerciala era in sensul efectuarii comenzilor telefonic, instantele inferioare interpretand excesiv clauza contractuala mentionata, fara a da eficienta vointei reale a partilor; aceeasi interpretare restrictiva si eronata a fost data si clauzei potrivit careia vanzatoarea onora comenzile efectuate doar in masura posibilitatii aducerii lor la indeplinire. Reclamanta a apreciat caracterul pur potestativ al acestei clauze contractuale, care ar atrage nulitatea .

Reclamanta a mai aratat ca instantele inferioare au interpretat eronat si clauze referitoare la obiectul contractului, sustinand ca potrivit contractului era instituita obligatia pentru reclamanta de a cumpara, respectiv pentru parata de a livra cantitatea de bere contractata si indicata in anexa (graficul de target stabilit anual), in timp ce instantele s-au referit constant la cantitatea de bere comandata.

Reclamanta a invocat si lipsa considerentelor din cuprinsul deciziei recurate si contrarietatea acestora, cu referire la targetul stabilit pentru anul 2008 si la clauza de exclusivitate. A sustinut ca acest target de 28.800 hl era obligatoriu pentru parata, in conditii de exclusivitate la distribuire. A aratat ca potrivit contractului, era obligata la comercializarea berii pe raza stricta a judetului Olt, in actele aditionale zona fiind restransa pentru partea de nord a judetului.

Totodata, reclamanta a invocat si gresita inlaturare a probei cu expertiza, retinand ca au fost livrate cantitatile de bere comandate; a precizat si ca in masura in care instanta de fond aprecia ca nu se impune efectuarea expertizei, prin raportare la probatoriul cu inscrisuri administrat, trebuia sa respinga proba pentru a nu mai pune parte in situatia de a efectua cheltuieli suplimentare. A apreciat ca neintemeiata respingerea de catre instanta de fond a probei cu martori, considerata esentiala pentru lamurirea raporturilor dintre parti.

In final, reclamanta a invocat gresita neretinere a uzantei comerciale dintre parti, fara a valorifica probatoriul administrat care dovedeste ca si in relatia cu parata procedura a fost aceea de emitere a comenzilor telefonic sau prin preluarea lor de catre reprezentantul paratei, fara a fi emise comenzi scrise.

Prin concluziile scrise, parata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata, apreciind ca nefondate criticile aduse de reclamanta deciziei pronuntate de instanta de fond . Ulterior, cu ocazia cuvantului in fond, si-a precizat pozitia procesuala fata de solicitarea de obligare a reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecata, aratand ca intelege sa le solicite pe cale separata.

Nu au fost administrate inscrisuri noi in recurs.

La termenul din data de 19 iunie 2014, parata a invocat exceptia nulitatii cererii de recurs, in temeiul art. 3021 lit. c) C.proc.civ. din 1865, apreciind lipsa criticilor de nelegalitate din dezvoltarea motivelor de recurs invocate.

Analizandu-se cu prioritate exceptia de nulitate, invocata de parata, in temeiul art. 137 C.proc.civ. din 1865, s-a retinut caracterul nefondat al acesteia, din dezvoltarea motivelor de recurs invocate de reclamanta rezultand formularea unor critici de nelegalitate ce pot fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C.proc.civ. din 1865. Pe cale de consecinta, exceptia de nulitate a cererii de recurs, fundamentata pe dispozitiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C.proc.civ. din 1865 a fost respinsa.

Analizandu-se legalitatea deciziei de apel in raporta de criticile formulate si de apararile invocate, s-au retinut urmatoarele:

Critica referitoare la gresita interpretare a clauzelor contractuale prin retinerea obligativitatii emiterii comenzilor scrise, in conditiile in care in relatia cu parata uzanta comerciala era aceea de transmitere telefonica a comenzilor nu poate fi analizata, intrucat prin dezvoltarea prezentata de reclamanta se tinde spre analiza probatoriului administrat. Or, analiza deciziei de apel in cadrul recursului este limitata la controlul de legalitate, nefiind posibila reaprecierea probatoriului administrat in cauza. In consecinta, aceasta critica, vizand temeinicia deciziei de apel, iar nu nelegalitatea acesteia din perspectiva motivelor strict reglementate de art. 304 C.proc.civ. din 1865, nu va fi analizata.

Este inlaturata critica referitoare la gresita interpretare a contractului prin raportare la obiectul acestuia. Se retine ca potrivit conventiei partilor, si a anexelor la acesta, intelegerea acceptata a fost in sensul stabilirii unui target de 16.000 hl bere, propunerea reclamantei in sensul stabilirii unui target de 28.800 hl bere, in conditii de exclusivitate, nefiind agreata de parata, la dosar neexistand inscrisuri care sa ateste o asemenea intelegere contractuala.

Pe de alta parte, nu este retinuta nici critica referitoare la gresita interpretare a contractului sub aspectul clauzei de exclusivitate in distribuire. Din modul de redactare al clauzei contractuale rezulta ca intentia partilor a fost de delimitare a dreptului reclamantei de comerciale a produsului cumparat intr-o anumita zona teritoriala, depasirea acesteia si comercializarea de catre reclamanta in alte zone decat cele stipulate contractual atragand sanctiunea rezilierii contractului. Pentru a fi in prezenta unei clauze de exclusivitate la distribuire era necesar ca prin contract sa se prevada expres dreptul numai al distribuitorului (respectiv al reclamantei) de a comercializa produsul cumparat in zona geografica mentionata, cu aplicarea unei sanctiuni pentru vanzatoare in situatia in care ar fi vandut produse similare unui alt comerciant care ar fi desfacut marfa in aceeasi zona . Or, asa cum rezulta din clauza contractuala invocata de reclamanta, a fost instituit doar dreptul acesteia de a comercializa produsul cumparat intr-o anumita zona, coroborata cu obligatia de a nu depasi zona indicata, cu aplicarea sanctiunii rezilierii in cazul nerespectarii acestei obligatii . In consecinta, se apreciaza ca reclamanta face o confuzie intre stabilirea limitelor de comercializare si clauza de exclusivitate, intentia clar exprimata de parti fiind in sensul stabilirii acestei limitari, iar nu in sensul acordarii dreptului de exclusivitate.

Nu este retinuta nici critica referitoare la lipsa considerentelor ori contradictorialitatea acestora in ceea ce priveste aprecierea targetului aferent anului 2008. Se apreciaza ca decizia de apel este motivata sub acest aspect, instanta indicand argumentele pentru care a apreciat limita de target la 16.000 hl, critica reclamantei nefiind intemeiata. In ceea ce priveste invocarea caracterului contradictoriu al motivarii ori existenta motivelor straine, se retine ca reclamanta nu a aratat criticile concrete pe care se sprijina, aspectele prezentate sub acest motiv reprezentand, in fapt o analiza a probatoriului administrat si nemultumirea partii fata de modul cum a fost valorificat de catre instanta in argumentarea solutiei pronuntate.

Criticile reclamantei referitoare la modalitatea de incuviintare si de administrare a probatoriului de catre instanta de fond nu pot fi supuse analizei in recurs, obiectul acestei cai extraordinare de atac constituindu-l verificarea legalitatii deciziei de apel. In consecinta, criticile aratate, referitoare la neadministrarea probei cu martori si admiterea eronata a probei cu expertiza, nu vor fi analizate.

Aceeasi solutie de neanalizare este data si criticii vizand neretinerea uzantei comerciale invocate de reclamanta, raportat la obiectul recursului - verificarea legalitatii deciziei de apel - precum si fata de imprejurarea ca argumentele partii subsumate acestei critici tind spre o reapreciere a probatoriului.

Avand in vedere considerentele aratate, in temeiul art. 312 C.proc.civ. din 1865, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.