Contestatie privind tergiversarea procesului. Natura juridica

Ceea ce caracterizeaza, toate cazurile prevazute de art. 522 din Noul Cod de procedura civila este pasivitatea instantei de judecata, care are mijloacele necesare la dispozitie pentru corijarea conduitelor necorespunzatoare si nu le foloseste, sau, mai grav, nesocoteste ea insasi dispozitiile legale care-i impun o anumita conduita .

Contestatia in tergiversarea procesului nu trebuie insa privita ca o posibilitate de sanctionare a judecatorului investit cu solutionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedura, care are aplicabilitate in situatiile in care chiar instanta cauzeaza amanarea nejustificata sau nu dispune masurile necesare pentru asigurarea solutionarii procesului intr-un termen rezonabil.

Prin Incheierea din 25 aprilie 2013 Curtea de Apel Brasov - Sectia contencios administrativ si fiscal a respins contestatia privind tergiversarea procesului formulata de reclamanta SI cu privire la dosarul civil nr. 158/64/2013 al Curtii de Apel Brasov.

Pentru a ajunge la aceasta solutie Curtea de Apel a retinut urmatoarele:

La data de 4 aprilie 2013, s-a inregistrat pe rolul Curtii de Apel Brasov, sub nr. 158/64/2013, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Stan Ioana .

La data de 5 aprilie 2013, in conditiile art. 200 al Noul Cod de Procedura Civila, s-a procedat la verificarea cererii de chemare in judecata sub aspectul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 194-197 Noul Cod de Procedura Civila.

Instanta de judecata a constatat ca din cererea de chemare in judecata, prin prisma dispozitiilor art. 194 NCPC lipsesc: codul numeric personal al reclamantei, nu este identificat numele si prenumele reprezentantilor paratilor (persoana ce figureaza ca decan al Baroului Brasov, respectiv UNBR), nu s-a depus la dosar raspunsul oferit la plangerea prealabila adresata UNBR la data de 26 martie 2013. De asemenea, nu au fost depuse toate dovezile pe care se sprijina cererea .

Prin urmare, a dispus prin rezolutie, conform art. 200 al. 2 Noul Cod de Procedura Civila, comunicarea acestor lipsuri, cu mentiunea de a fi complinite in termen de 7 zile de la primirea comunicarii (termenul fiind scurtat din cauza naturii cererii - ordonanta presedintiala).

Conform dovezii de inmanare aflata la fila 19 din dosar, adresa emisa de instanta purtand mentiunile de mai sus, a fost comunicata reclamantei la data de 8 aprilie 2013, in conditiile art. 155 si art. 161 din Noul Cod de Procedura Civila.

La data de 9 aprilie 2013, reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare, pentru a complini toate cerintele stabilite de instanta de judecata .

La data de 10 aprilie 2013, s-a dispus prin rezolutie, potrivit art. 201 Noul Cod de Procedura Civila, comunicarea cererii de chemare in judecata paratilor, stabilind termen pentru depunerea intampinarii 15 zile (termen redus din cauza naturii cererii - ordonanta presedintiala).

Conform dovezilor de inmanare aflate la dosar adresele emise de instanta purtand mentiunile de mai sus, au fost comunicate paratilor la data de 12 aprilie 2013, respectiv 15 aprilie 2013, in conditiile art. 155 si art. 161 Noul Cod de Procedura Civila.

Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat ca termenul pentru depunerea intampinarilor expira la 29 aprilie 2013, respectiv 5 mai 2013.

La data de 16 aprilie 2013, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat ca judecata cauze sa se faca fara citarea partilor, potrivit art. 996 alin. 3 Noul Cod de Procedura Civila (indicat eronat de reclamanta), data fiind urgenta extrema a cazului, precum si fara a mai astepta punctul de vedere al paratilor.

La data de 17 aprilie 2013, s-a facut mentiune pe cererea reclamantei, de catre judecatorul cauzei, ca procedura este cu citarea partilor, potrivit art. 998 alin. 1 si 2 Noul Cod de Procedura Civila.

Cererea reclamantei a fost analizata in raport cu dispozitiile art. 998 alin. 1 si 2 Noul Cod de Procedura Civila.

Curtea de Apel a avut in vedere si dispozitiile art. 201 alin. 5 Noul Cod de Procedura Civila in sensul ca in procesele urgente, termenele prevazute la alin. (1) - (4) pot fi reduse de judecator in functie de circumstantele cauzei.

De asemenea, Curtea de Apel a mai constatat ca legea prevede posibilitatea ca ordonanta sa se judece si fara citarea partilor, nefiind o cerinta obligatorie a legii, imperativa (raportat la verbul ``a putea``, folosit de legiuitor). Tinand seama de acest aspect, judecatorul cauzei a apreciat ca cererea reclamantei nu este intemeiata si ca nu se impune ca judecata cauzei sa se faca fara citarea paratilor si fara intampinare, deoarece la data cererii reclamantei, procedura scrisa era deja pornita, respectandu-se termenele stabilite de lege si comunicandu-se actele catre parati.

S-a mai retinut ca nu exista urgenta pretinsa de reclamanta pentru a se proceda la solutionarea cauzei chiar fara citarea partilor. O atare masura este o masura extrema ce trebuie luata doar cand exista o urgenta deosebita, avand in vedere ca aduce atingere drepturilor procesuale ale paratilor.

In consecinta, instanta de judecata a constatat ca dispozitiile art. 998 alin. 2 Noul Cod de Procedura Civila nu sunt incidente, procedura in prezenta cauza fiind continuata cu citarea paratilor si respectarea drepturilor procesuale ale acestora si cu depunerea intampinarii.

Afirmatiile reclamantei privitoare la disparitia dosarului de pe sistemul ECRIS sau tergiversarea cauzei pentru a se astepta solutia instantei penale cu privire la o plangere impotriva procurorului din aceeasi cerere au fost considerate ca fiind facute cu vadita rea-credinta, urmand a fi analizate cu ocazia desfasurari procesului si a pronuntarii hotararii.

Reclamanta, la data de 24 aprilie 2013, a formulat contestatie privind tergiversarea procesului, potrivit art. 522 Noul Cod de Procedura Civila.

Instanta a retinut ca potrivit acestui text de lege, oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata pot face contestatie prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlaturata.

Curtea de Apel a constatat ca reclamanta nu a indicat care dintre cazurile prevazute de art. 522 NCPC se regasesc in speta de fata.

Impotriva Incheierii din 25 aprilie 2013 contestatoarea a formulat plangere, in temeiul dispozitiilor art. 524 alin.5 din NCPC.

In motivarea plangerii se sustin urmatoarele:

- dosarul nr.158/64/2013 nu mai putea fi vizualizat pe site-ul Curtii de Apel Brasov;

-obiectul cererii fiind ordonanta presedintiala care poate fi data ,,chiar in aceeasi zi" conform dispozitiilor art.998 alin.(2) fraza a II-a, disparitia dosarului de pe site dupa 5 zile de la depunerea inscrisurilor solicitate prin adresa din 5 aprilie reprezinta tergiversare;

-din continutul incheierii a aflat ca la data de 10 aprilie s-au comunicat inscrisurile catre parati, si totodata s-a stabilit termen pentru depunerea intampinarii;

- potrivit art.998 alin.( 1), fraza a II-a NCPC ..intampinarea nu este obligatorie";

-urgenta nu se apreciaza prin prisma rapiditatii cu care te adresezi instantei pe cale de ordonanta presedintiala ci prin rapiditatea cu care trebuie rezolvat un caz grabnic, fara a aprecia asupra fondului;

- chiar daca n-ar fi existat art.52 din statutul profesiei, ridicarea suspendarii pentru a da posibilitatea unei persoane sa-si obtina mijlocele de trai este un caz grabnic, susceptibil de a fi rezolvat pe calea ordonantei presedintiale;

-suspendarea dispusa prin decizia nr. 58/26 01.2011 este nelegala pentru ca Legea nr 51 /1995 dispune ca avocatul este de drept suspendat dupa trei luni de neplata, dar Baroul Brasov in mod intentional nu a dispus suspendarea in mod legal, ci a lasat-o sa acumuleze datoria (aparent, a fost ``indulgent" ca si judecatoarea care a pronuntat incheierea din 25.04 2013) si in aceeasi zi in care a emis decizia de suspendare, s-a luat decizia unei alte actiuni disciplinare;

-aceasta contestatie a fost introdusa odata cu intrarea in vigoare a NCPC pentru a fi un instrument de garantie si preventie a respectarii dispozitiilor art.6 alin.(I) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Examinand cauza si Incheierea atacata in raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si cu dispozitiile legale incidente pricinii, Inalta Curte constata ca prezenta plangere este neintemeiata.

Pentru a ajunge la aceasta solutie instanta a avut in vedere considerentele in continuare aratate.

Potrivit art. 522 din Noul Cod de Procedura Civila:

``(1) Oricare dintre parti, precum si procurorul care participa la judecata pot face contestatie prin care, invocand incalcarea dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, sa solicite luarea masurilor legale pentru ca aceasta situatie sa fie inlaturata.

(2) Contestatia mentionata la alin. (1) se poate face in urmatoarele cazuri:

1. cand legea stabileste un termen de finalizare a unei proceduri, de pronuntare ori de motivare a unei hotarari, insa acest termen s-a implinit fara rezultat;

2. cand instanta a stabilit un termen in care un participant la proces trebuia sa indeplineasca un act de procedura, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

3. cand o persoana ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligata sa comunice instantei, intr-un anumit termen, un inscris sau date ori alte informatii rezultate din evidentele ei si care erau necesare solutionarii procesului, iar acest termen s-a implinit, insa instanta nu a luat, fata de cel care nu si-a indeplinit obligatia, masurile prevazute de lege;

4. cand instanta si-a nesocotit obligatia de a solutiona cauza intr-un termen optim si previzibil prin neluarea masurilor stabilite de lege sau prin neindeplinirea din oficiu, atunci cand legea o impune, a unui act de procedura necesar solutionarii cauzei, desi timpul scurs de la ultimul sau act de procedura ar fi fost suficient pentru luarea masurii sau indeplinirea actului.``

Deci, articolele 522-326 din Noul Cod de procedura civila, sub denumirea ``Contestatie privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac, aflata la dispozitia partilor si a procurorului care participa la dezbateri, in cazul incalcarii dreptului la solutionarea procesului intr-un termen optim si previzibil, pentru luarea masurilor legale de inlaturare a aceste situatii.

Articolul 522 alin. (2) din Noul Cod de procedura civila, precizeaza expres situatiile in care partile sau/si procurorul pot face contestatia .

Toate motivele vizeaza, inevitabil, si culpa instantei, mai exact atitudinea ei fata de neglijenta sau abuzul partilor, a altor participanti in proces, ori a tertilor propriu-zisi, care aveau obligatii legale sau judiciare.

Motivul prevazut la pct. 4 al art.522 alin. (2) din Noul Cod de procedura civila priveste in exclusivitate propria conduita a instantei, indiferent de conduita in proces sau in legatura cu procesul a celorlalti participanti .

Insa, ceea ce caracterizeaza, toate cazurile prevazute de art. 522 din Noul Cod de procedura civila este pasivitatea instantei de judecata, care are mijloacele necesare la dispozitie pentru corijarea conduitelor necorespunzatoare si nu le foloseste, sau, mai grav, nesocoteste ea insasi dispozitiile legale care-i impun o anumita conduita .

In acest context, contestatia in tergiversarea procesului nu trebuie privita ca o posibilitate de sanctionare a judecatorului investit cu solutionarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedura, care are aplicabilitate in situatiile in care chiar instanta cauzeaza amanarea nejustificata sau nu dispune masurile necesare pentru asigurarea solutionarii procesului intr-un termen rezonabil.

Or, in prezenta cauza, petenta nu a indicat care din cazurile prevazute de art. 522 din Noul Cod de procedura civila sunt incidente pricinii.

Astfel, Inalta Curte constata ca, in mod corect, Curtea de Apel a apreciat ca in cauza nu este vorba de vreo tergiversare a procesului.

De asemenea, Inalta Curte retine ca instanta de judecata a lasat timp suficient petentei pentru completarea probatoriului, neluand vreo masura cu privire la afirmatiile tendentioase ale acesteia.

Prin urmare, Inalta Curte constata ca sustinerile si criticile petentei sunt neintemeiate si nu pot fi primite, Curtea de Apel Brasov respingand in mod corect contestatia .

In consecinta, pentru considerentele aratate si in temeiul dispozitiilor art. 525 din Noul Cod de procedura civila, Inalta Curte va respinge plangerea, ca neintemeiata.