Masuri de siguranta. Expulzarea

condamnarile penale anterioare nu pot justifica in sine luarea unor asemenea masuri, iar conduita persoanei in cauza trebuie sa constituie o amenintare reala, prezenta si suficient de grava la adresa unui interes fundamental al societatii, neputand fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.

Potrivit jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, reflectata, in special, in cauza C-348/96 Calfa, masura expulzarii poate fi luata impotriva unui resortisant comunitar numai in cazul in care, in afara faptului ca a comis o infractiune, comportamentul sau personal a creat o amenintare reala si suficient de grava care afecteaza unul dintre interesele fundamentale ale societatii.

In raport cu dispozitiile Directivei 2004/38/CE si cu jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, masura de siguranta a expulzarii prevazuta in art. 117 C. pen. impotriva unui resortisant comunitar este luata in mod nelegal, daca decurge exclusiv din condamnarea sa, la o pedeapsa de doi ani inchisoare, fara a fi luat in considerare comportamentul personal al acestuia - infractor primar care anterior avea un loc de munca - sau pericolul pe care il reprezinta pentru cerintele de ordine publica.

Prin sentinta nr. 8 din 15 mai 2012, pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia penala, in temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, republicata, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.D., cetatean bulgar, la pedeapsa inchisorii de 2 ani pentru savarsirea infractiunii de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica.

In temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate, a exercitiului drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si lit. b) C. pen.

In temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii, pe o perioada de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate, a exercitiului drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si lit. b) C. pen.

In temeiul art. 117 alin. (1) si (3) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului pe teritoriul Republicii Bulgaria dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

In temeiul art. 25 din Legea nr. 365/2002, republicata, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 75 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A., cetatean bulgar, la pedeapsa inchisorii de 2 ani pentru savarsirea infractiunii de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica.

In temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate, a exercitiului drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si lit. b) C. pen.

In temeiul art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii, pe o perioada de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale aplicate, a exercitiului drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si lit. b) C. pen.

In temeiul art. 117 alin. (1) si (3) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului pe teritoriul Republicii Bulgaria dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

La termenul din 11 mai 2012, inculpatii E.A. si S.D. au solicitat aplicarea dispozitiilor art. 3201 C. proc. pen., fiind audiati, conform art. 3201 alin. (3) teza finala C. proc. pen.

Solicitarea inculpatilor a fost pusa in discutie de tribunal si incuviintata, avand in vedere faptul ca inculpatii au aratat in mod expres in fata instantei faptul ca recunosc savarsirea infractiunii pentru care au fost trimisi in judecata, au solicitat ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, precizand ca le cunosc si necontestandu-le.

I. In drept, fapta inculpatului S.D. de a detine echipamente, inclusiv hardware si software (laptop, diverse dispozitive electronice - identificate in camera de hotel a inculpatului, asupra inculpatului, dar si montate de acesta pe un bancomat, fara a fi ridicate si fara a se valorifica informatiile astfel culese), cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica, inculpatul fiind depistat, in dimineata zilei de 31 martie 2012, in jurul orelor 07:00, in flagrant, de organele de politie pe raza localitatii B. Judetul Ilfov in timp ce supraveghea un bancomat apartinand Bancii C. - Sucursala B. pe care anterior montase un dispozitiv de copiat datele de pe cardurile bancare (dispozitivul montat peste fanta de introducere a cardului) intruneste, sub aspectul laturii obiective si subiective, elementele din continutul constitutiv al infractiunii de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

In temeiul art. 117 alin. (1) si (3) C. pen., apreciind ca, in conditiile in care inculpatul s-a deplasat anume pe teritoriul Romaniei pentru a comite infractiunea pentru care a fost condamnat, prin permiterea ramanerii inculpatului pe teritoriul Romaniei ulterior executarii sau considerarii ca executata a pedepsei principale se creeaza o stare de pericol (cu atat mai mult cu cat inculpatul a fost cooptat de o grupare infractionala ce opereaza pe teritoriul Romaniei), a dispus expulzarea inculpatului pe teritoriul Republicii Bulgaria dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

II. In drept, fapta inculpatului E.A. de a detine echipamente, inclusiv hardware si software (laptop, diverse dispozitive electronice - identificate atat in camera de hotel, cat si asupra inculpatului, respectiv instalate efectiv pe un bancomat fara a fi insa ridicate si fara a se utiliza efectiv datele astfel inregistrate), cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plata electronica, inculpatul fiind depistat, in dimineata zilei de 31 martie 2012, in jurul orelor 07:00, in flagrant, de organele de politie pe raza localitatii B. Judetul Ilfov in timp ce supraveghea un bancomat apartinand Bancii C - Sucursala B. pe care anterior montase un dispozitiv de copiat datele de pe cardurile bancare (dispozitivul tip bagheta, prevazut cu camera video) intruneste, sub aspectul laturii obiective si subiective, elementele din continutul constitutiv al infractiunii de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, infractiune prevazuta si pedepsita de art. 25 din Legea nr. 365/2002.

In temeiul art. 117 alin. (1) si (3) C. pen., apreciind, si in privinta acestui inculpat, ca, in conditiile in care inculpatul s-a deplasat anume pe teritoriul Romaniei pentru a comite infractiunea pentru care a fost condamnat, prin permiterea ramanerii inculpatului pe teritoriul Romaniei ulterior executarii sau considerarii ca executata a pedepsei principale se creeaza o stare de pericol (cu atat mai mult cu cat inculpatul a fost cooptat de o grupare infractionala ce opereaza pe teritoriul Romaniei), instanta de fond a dispus expulzarea inculpatului pe teritoriul Republicii Bulgaria dupa executarea sau considerarea ca executata a pedepsei principale.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, a respins, prin decizia nr. 219/A din 9 iulie 2012, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatii S.D. si E.A. impotriva sentintei nr. 8 din 15 mai 2012 pronuntata de Tribunalul Ilfov, Sectia penala.

In ceea ce priveste luare masurii de siguranta a expulzarii, curtea de apel a apreciat ca, in mod temeinic, tribunalul a dispus-o, fata de imprejurarea ca inculpatii au fost cooptati de o grupare infractionala ce opereaza si pe teritoriul Romaniei, fiind necesara pentru inlaturarea starii de pericol, respectiv ca odata eliberati inculpatii vor continua sa savarseasca alte asemenea infractiunii.

Pe de alta parte, luarea acestei masuri nu poate fi considerata ca ar aduce atingere unor drepturi indispensabile pentru inculpati, avand in vedre ca nu au legaturi deosebite cu aceasta tara (Romania).

Inalta Curte de Casatie si Justitie va admite recursul declarat de inculpatul E.A. impotriva deciziei nr. 219/A din 9 iulie 2012 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, gasind fondat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. ale carui efecte le va extinde asupra inculpatului S.D., pentru urmatoarele considerente:

Masura de siguranta a expulzarii ce decurge dintr-o condamnare a unui infractor primar la pedeapsa de doi ani pentru savarsirea infractiunii de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, fara a se lua in considerare comportamentul personal al faptuitorului sau pericolul pe care aceasta persoana il reprezinta pentru cerintele de ordine publica ale statului roman, incalca dreptul Uniunii Europene.

Articolele 48, 52 si 59 din Tratat, articolul 3 din Directiva 64/221, preluat in articolele 27 si 28 din Directiva 2004/38, se opun unei legislatii care, cu anumite exceptii, in special in cazul in care exista motive familiale, impune instantelor unui stat membru sa dispuna expulzarea de pe teritoriul sau a resortisantilor altor state membre, gasiti vinovati de savarsirea infractiunii de detinere de echipamente in vederea falsificarii instrumentelor de plata electronica, fara a lua in considerare comportamentul personal al faptuitorului sau pericolul pe care aceasta persoana il reprezinta pentru cerintele de ordine publica. In cauza nici instanta de fond si nici cea de apel nu au facut o analiza a considerentelor pentru care se dispune masura expulzarii, altele decat savarsirea infractiunii si lipsa legaturilor cu statul roman .

La articolul 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38 privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora se subliniaza ca, pentru a da nastere la expulzare, conduita persoanei in cauza trebuie sa constituie o amenintare reala si prezenta la adresa unui interes fundamental al societatii sau al statului membru in cauza, ca existenta unor condamnari penale anterioare nu poate justifica in sine luarea unor masuri de ordine publica sau de siguranta publica si ca nu pot fi acceptate motivari care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideratii de preventie generala.

In consecinta, o masura de expulzare trebuie sa fie intemeiata pe examinarea individuala a cazului (Hotararea Metock si altii, punctul 74) si nu poate fi justificata de motive imperative de ordine sau siguranta publica decat daca, tinand seama de gravitatea exceptionala a amenintarii, o asemenea masura este necesara pentru protejarea intereselor pe care urmareste sa le garanteze, cu conditia ca acest obiectiv sa nu poata fi atins prin masuri mai putin stricte.

In cadrul aplicarii Directivei 2004/38, trebuie sa se puna in balanta, pe de o parte, caracterul exceptional al amenintarii privind ordinea sau siguranta publica reprezentate de comportamentul personal al persoanei in cauza, amenintare evaluata, daca este cazul, la momentul la care va interveni decizia de expulzare (Hotararea din 29 aprilie 2004, Orfanopoulos si Oliveri, Ca��482/01 si Ca��493/01, punctele 77-79), in lumina, in special, a pedepselor ce pot fi aplicate si a celor efectiv aplicate, de gradul de implicare in activitatea infractionala, de amploarea prejudiciului si, daca este cazul, de predispozitia pentru recidiva (Hotararea din 27 octombrie 1977, Bouchereau, 30/77, punctul 29).

In cadrul acestei evaluari, trebuie sa se tina seama de drepturile fundamentale, in masura in care nu pot fi invocate motive de interes general pentru a justifica o masura nationala care este de natura sa constituie un obstacol in calea exercitarii liberei circulatii a persoanelor decat daca masura respectiva tine seama de asemenea drepturi (Hotararea Orfanopoulos si Oliveri, Ca��482/01 si Ca��493/01, punctele 97-99).

In consecinta, dreptul Uniunii Europene stabileste anumite limite inclusiv in materie penala, astfel incat in materia masurilor de siguranta este interzisa restrangerea libertatilor fundamentale garantate de dreptul comunitar (Cowan v. TrA�sor public, C-186/87, punctul 19), pe temeiul exclusiv al savarsirii unei infractiuni . Dispunerea unei astfel de masuri fara o justificare adecvata poate avea ca efect, de exemplu, incalcarea dreptului la libera circulatie garantat cetatenilor comunitari (Calfa v. Grecia C-348/96).

Masura expulzarii recurentului in prezenta cauza a fost motivata exclusiv ca o consecinta a savarsirii infractiunii pentru care a fost trimis in judecata . Tratatul autorizeaza statele membre sa adopte, in ceea ce priveste resortisantii altor state membre, si, in special, pe motive de ordine publica, masuri care nu se pot aplica propriilor resortisanti (cum este si cazul expulzarii) (C-41/74 Van Duyn v. Home Office, punctele 22 si 23, cauzele conexate C-115/81 si 116/81 Adoui si Cornuaille v. Belgia, punctul 7, cauzele conexate C-65/95 si C-111/95 Shingara si Radiom, punctul 28).

Notiunea de ordine publica poate fi invocata in caz de amenintare reala si suficient de grava la cerintele de ordine publica care afecteaza unul dintre interesele fundamentale ale societatii

In consecinta, masura expulzarii ar putea fi luata impotriva unui resortisant comunitar, cum ar fi recurentul in cauza, numai in cazul in care, in afara de comiterea infractiunii, comportamentul sau personal a creat o amenintare reala si suficient de grava care afecteaza unul dintre interesele fundamentale ale societatii (Calfa v. Grecia C-348/96, punctul 25).

Masura de siguranta a expulzarii recurentului a fost luata, insa, nelegal, deoarece decurge exclusiv din condamnarea sa, la o pedeapsa de doi ani inchisoare, fara a fi luat in considerare comportamentul personal al faptuitorului, infractor primar care anterior avea un loc de munca, sau pericolul pe care aceasta persoana il reprezinta pentru cerintele de ordine publica.

Pentru argumentele expuse, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de inculpatul E.A. impotriva deciziei nr. 219/A din 9 iulie 2012 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, a extins efectele acestuia si asupra inculpatului S.D., a casat decizia penala atacata si, in parte, sentinta nr. 8 din 15 mai 2012 a Tribunalului Ilfov, Sectia penala si, in rejudecare, a inlaturat masura de siguranta a expulzarii luata fata de ambii inculpati, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei atacate.