Inadmisibilitatea invocarii incalcarii necompetentei functionale

Este inadmisibila contestatia in anulare atunci cand se invoca incalcarea necompetentei functionale a instantei, nefiind indeplinita conditia prevazuta in art. 317 alin. (1) pct. 2 teza finala din Codul de procedura civila, intrucat sintagma ``necompetenta functionala`` nu se regaseste in clasificarea dispozitiilor procesuale ale art. 159 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc cazurile in care necompetenta este de ordine publica, ea fiind o creatie doctrinara fara o reglementare legala.

Cat priveste necompetenta materiala, aceasta este de ordine publica atunci cand procesul este de competenta unei instante de alt grad, in ierarhia instantelor, care atrage invariabil declinarea competentei instantei care o constata, limitele de exercitare a atributiilor de verificare de catre instanta competenta material, care formeaza continutul sintagmei ``necompetenta functionala``, neavand aceasta aptitudine.

Nota: In decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod de procedura civila

Prin decizia nr. 1333/28.03.2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. xx43/54/2010 s-a admis recursul declarat de parata SC C.D. SA impotriva deciziei nr. 36 din 14 martie 2012 a Curtii de Apel Craiova, Sectia a II-a civila, si a fost modificata decizia recurata in parte in sensul obligarii paratei SC C.D. SA la plata catre reclamanti a sumelor de 6843,42 lei contravaloare actualizata, lipsa de folosinta teren de 21,85 m.p. pentru perioada 1 septembrie 2003 - 1 septembrie 2006 si 7984 lei contravaloare actualizata lipsa folosinta teren de 21,85 m.p. pentru perioada 1 septembrie 2006 - 28 februarie 2010, precum si la plata sumei de 4262 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta. Totodata, au fost obligati intimatii I.I. si I.M. catre recurenta SC C.D. SA la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecata si s-au mentinut celelalte dispozitii ale deciziei.

Impotriva acestei decizii au promovat contestatie in anulare reclamantii I.I. si I.M. intemeiata pe dispozitiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Contestatorii invoca ca hotararea pe care o contesta a fost data de judecatori cu nesocotirea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, respectiv la competenta functionala a instantei de recurs.

Se arata ca prin decizia contestata Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a depasit competenta functionala data de lege instantei de recurs in sensul ca a solutionat recursul declarat de C.D. SA Craiova pentru motive de netemeinicie desi modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, sens in care evoca situatia de fapt pretins stabilita prin decizia contestata.

Fata de temeiul de drept invocat in sustinerea contestatiei in anulare, art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. raportat la dezvoltarea sa in fapt, Inalta Curte a constatat inadmisibilitatea acesteia pentru considerentele care urmeaza.

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare numai daca acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului, cand hotararea a fost data de judecatori cu incalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta .

Dispozitiile de ordine publica la care trimite art. 317 alin. (1) pct. 2 sunt dispozitiile art. 159 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc situatiile in care necompetenta este de ordine publica.

Conform art. 159 alin. (1) C. proc. civ., necompetenta este de ordine publica in cazul incalcarii competentei generale, cand procesul nu este de competenta instantelor judecatoresti, in cazul incalcarii competentei materiale, cand procesul este de competenta unei instante de alt grad si in cazul incalcarii competentei teritoriale exclusive, cand procesul este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partile nu o pot inlatura.

Operand aceasta corespondenta se constata ca sintagma ``necompetenta functionala`` nu se regaseste in clasificarea dispozitiilor procesuale care stabilesc ca necompetenta materiala este de ordine publica cand procesul este de competenta unei instante de alt grad, cand in discutie este, deci, competenta ierarhica pe verticala, iar nu limitele de exercitare a atributiilor de verificare de catre instanta competenta material .

Necompetenta functionala, creatie doctrinara, are, deci, acceptiunea comuna de ``competenta``, respectiv de atributii de judecata raportat la gradul instantei competenta material in ierarhia juridica, iar nu acceptiunea de necompetenta de ordine publica care este reglementata procesual.

Ca asa este o demonstreaza si conditia impusa de art. 317 alin. (1) C. proc. civ. ca invocarea necompetentei de ordine publica sa nu fi fost posibila pe calea apelului sau a recursului.

Or, se constata ca potrivit art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., ``La prima zi de infatisare, judecatorul este obligat, din oficiu, sa verifice si sa stabileasca daca instanta sesizata este competenta general, material si teritorial sa judece pricinaa��``, nu si functional.

Eventualele critici ale hotararii atacate numai pentru motive de netemeinicie si aprecierea sau nu a instantei de recurs asupra acestui aspect in raport de prevederile art. 304 C. proc. civ., partea introductiva, conform carora modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, se plaseaza sub imperiul dispozitiilor care reglementeaza regularitatea sesizarii instantei de recurs, a prevederilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a caror nerespectare atrage nulitatea cererii de recurs, iar nu sub imperiul normelor care reglementeaza competenta, respectiv necompetenta de ordine publica a instantei de recurs.

Ca atare, sustinerea contestatorilor ca instanta de recurs a admis recursul pentru motive de netemeinicie care exced atributiilor de verificare ale instantei de recurs, iar nu pentru motive de nelegalitate, nu se incadreaza in ipoteza art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. si nu constituie, astfel, motivul de contestatie in anulare care are ca obiect incalcarea dispozitiilor care reglementeaza competenta de ordine publica.

Drept urmare, Inalta Curte, pentru considerentele expuse, a respins contestatia in anulare ca inadmisibila.

In temeiul art. 274 alin. (1) si alin. (3) C. proc. civ. a obligat contestatorii la plata sumei de 1000 de lei cheltuieli de judecata catre intimatul SC C.D. SA Craiova raportat la complexitatea cauzei functie de obiectul ei, la faptul ca dosarul a avut un singur termen de judecata si la prestatia aparatorului al carui onorariu a fost, astfel, redus.