Obligarea la emiterea unei hotarari a Guvernului

Singurul in masura sa aprecieze oportunitatea, necesitatea si posibilitatea concreta de realizare a indexarii prevazute de aceste dispozitii legale este Guvernul Romaniei, doar acesta putand decide asupra masurii cu luarea in considerare a tuturor aspectelor de ordin bugetar precum si a altor elemente ce tin de impactul crizei economice sau de angajamentele asumate de Romania fata de institutiile financiare internationale.

Prin urmare, este gresit a considera ca instanta de judecata poate aprecia in locul Guvernului acordarea acestei indexari, o astfel de interpretare conducand implicit la eludarea intregii proceduri prealabile de avizare a proiectului hotararii de Guvern supusa aprobarii si, mai ales, la o depasire a atributiilor puterii judecatoresti, cu incalcarea principiului separatiei puterilor in stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, reclamantii D.V. si D.C. au chemat in judecata pe paratii Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Guvernul Romaniei si Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti (actuala Agentie pentru Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti), solicitand obligarea acestora la adoptarea hotararii de guvern si a actelor normative subsecvente pentru actualizarea si indexarea cuantumului prestatiilor sociale platite conform Legii nr. 448/2006.

In fapt, reclamantii au aratat ca au gradul de handicap accentuat, in conformitate cu certificatele de incadrare in grad de handicap nr. xx5 din 01.03.2011 si nr. xx2 din 01.03.2011 emise de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulti, veniturile lor fiind de 234 lei, fiecare.

Prin mai multe adrese, ultima datata 25.05.2011, au solicitat acordarea indemnizatiei pentru persoane cu handicap in cuantum actualizat cu indicele cresterii preturilor de consum.

In raspunsurile primite s-a precizat ca prin adresa MMFPS din 05.03.2010 s-a comunicat faptul ca ``in bugetul de stat pe anul 2010 a�� sumele prevazute in bugetul MMFPS pentru acordarea prestatiilor sociale au fost fundamentate pe baza prestatiilor sociale acordate in anul 2009``.

In drept reclamantii au invocat dispozitiile art. 58 alin. (4) si 13 din Legea nr. 448/2006, conform carora cuantumul prestatiilor sociale va fi actualizat anual, cu indicele preturilor de consum:

Paratul Guvernul Romaniei a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neindeplinirea procedurii prealabile si exceptia netimbrarii actiunii, pe fond solicitand respingerea actiunii, ca neintemeiata.

Paratul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale a formulat intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru lipsa procedurii prealabile si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

De asemenea, parata Agentia de Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti-APISMB (fosta Directie de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti) a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

Prin sentinta civila nr. 2384 din 3 aprilie 2012, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a respins exceptiile netimbrarii si inadmisibilitatii ca neintemeiate.

A admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti (actuala Agentie de Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti.

A respins actiunea formulata impotriva acestor parati in consecinta.

A admis in parte actiunea formulata de reclamantii D.V. si D.C., in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei.

A obligat paratul Guvernul Romaniei la adoptarea hotararii in aplicarea dispozitiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006.

A anulat cererea avand ca obiect obligarea la adoptarea ``actelor normative subsecvente``.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Exceptia netimbrarii este neintemeiata, deoarece reclamantii au fost citati pentru termenul din 07.02.2012 cu obligatia achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 4 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei, obligatia fiind indeplinita, iar la data de 05.02.2012, reclamantii au depus la dosar chitanta de plata a taxei judiciare de timbru, precum si timbrul judiciar.

Exceptia inadmisibilitatii nu este intemeiata, deoarece dispozitiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile in cazul actului administrativ tipic, avand ca scop exercitarea dreptului la revocarea acestuia de catre autoritatea publica emitenta sau cea ierarhic superioara, nu si in cazul refuzului nejustificat, iar din actele depuse rezulta ca ambii reclamanti s-au adresat cu cereri Guvernului Romaniei in perioada 2009-2011, cereri remise spre analiza Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), Directiei Generale pentru Protectia Persoanelor cu Handicap (DGPPH), Directiei de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti (DMPS Mun. Bucuresti) si Directiei Generale de Asistenta Sociala (DGAS).

In ceea ce priveste exceptiile lipsei calitati procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si a Agentiei de Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti (fosta DMPS Mun. Bucuresti), prima instanta le-a apreciat intemeiate, avand in vedere obiectul actiunii - obligarea la emiterea Hotararii de Guvern - subiectul de drept pasiv al raportului juridic dedus judecatii fiind Guvernul Romaniei.

Pe fondul actiunii, instanta de fond a retinut ca, fata de dispozitiile art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 invocate de reclamanti, potrivit carora ``Cuantumul drepturilor se actualizeaza anual cu indicele cresterii preturilor de consum, prin hotarare a Guvernului``, nu rezulta ca legiuitorul a lasat la aprecierea Guvernului oportunitatea emiterii unei hotarari pentru actualizarea cuantumului drepturilor.

In acest sens a apreciat prima instanta ca legiuitorul a instituit in sarcina Guvernului obligatia actualizarii anuale a cuantumului drepturilor, astfel incat acest capat de cerere este intemeiat.

In ce priveste cererea de obligare la emiterea actelor normative subsecvente, instanta a constatat ca obiectul nu este individualizat, neindeplinind conditiile formale reglementate de art. 112 C.pr.civ.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Guvernul Romaniei, criticand sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele motive:

Instanta de fond nu a analizat si nu a apreciat corect inscrisurile depuse la dosar si nici situatia de fapt si de drept, pronuntand o hotarare cu depasirea atributiilor puterii judecatoresti si cu incalcarea principiului separatiei puterilor in stat consacrat de prevederile art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Arata recurentul ca din punctul de vedere al principiului de acordare al drepturilor pentru persoane cu handicap, cuantumul aferent acestor drepturi se acorda din bugetul de stat, fara ca persoana sa vireze o contributie speciala catre acest buget . Asadar, arata recurentul Guvernul Romaniei aceste drepturi nu pot fi considerate un bun sau o proprietate a persoanei, ci drepturi de protectie sociala, cuantumurile acestora se stabilesc prin acte normative, tinand cont insa de conditiile socio-economice ale tarii.

In acest sens se arata de recurent jurisprudenta CEDO recunoaste dreptul autoritatilor de a alege mijloacele cele mai adecvate in atingerea scopului si stabilirii unui echilibru intre cheltuielile si veniturile publice, exemplificand cauza Pamfil c. Romaniei, cauza Salvetiic c. Italiei, cauza Stec si altii c. Regatului Unit.

In drept, cererea de recurs se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct. 4 si 9, art. 304¹ C.proc.civ.

Reclamantii au formulat intampinare si au solicitat respingerea acesteia ca nefondata, intrucat instanta de fond a obligat in mod corect recurenta sa aplice prevederile legii care este in vigoare.

Arata intimatii - reclamanti ca adresa Ministerului Muncii Familiei si Protectiei Sociale nu este de natura a exonera Guvernul Romaniei de obligatia de a aplica prevederile legale.

Intimata - parata Agentia de Plati si Inspectie Sociala a Municipiului Bucuresti (fosta APSM Bucuresti, fosta DMPSM Bucuresti) a formulat intampinare si a solicitat mentinerea sentintei civile recurate in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive a acesteia, invocand in drept prevederile Legii nr. 448/2006 republicata.

Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale a formulat intampinare la cererea de recurs, solicitand mentinerea solutiei instantei de fond privind respingerea capatului de cerere privind obligarea institutiilor publice parate la emiterea unor acte normative subsecvente pentru materializarea actualizarii invederate.

La dosar s-au depus inscrisuri in conformitate cu prevederile art. 305 C.proc.civ.

Considerentele si solutia instantei de recurs

Analizand cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente in cauza si in conformitate cu prevederile art. 3041 C.proc.civ., Inalta Curte a constatat ca aceasta este fondata pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii au dedus judecatii instantei de contencios administrativ o actiune privind obligarea paratelor Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale, Guvernul Romaniei si Directia de Munca si Protectie Sociala a Municipiului Bucuresti sa adopte Hotararea Guvernului si actele normative subsecvente pentru actualizarea si indexarea cuantumurilor prestatilor sociale platite conform Legii nr. 448/2006.

Potrivit art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006 ``Cuantumul drepturilor se actualizeaza anual cu indicele cresterii pretului de consum, prin hotarare a Guvernului``.

Inalta Curte constata ca in mod gresit instanta de fond a interpretat aceste dispozitii legale in sensul ca legiuitorul nu a lasat la aprecierea Guvernului oportunitatea emiterii unei hotarari de Guvern pentru actualizarea cuantumului drepturilor, deoarece norma este in opinia instantei fondului obligatorie.

Din actele dosarului rezulta ca MMFPS - DGPPH a inaintat un proiect de hotarare de guvern privind actualizarea cuantumului drepturilor prevazute de art. 58 din Legea nr. 448/2006 iar acest proiect se afla in prezent in procedura de avizare, urmand ca dupa obtinerea avizelor ministerelor de resort, avizul Consiliului Legislativ sa fie supus aprobarii Guvernului.

Asa cum a aratat recurentul Guvernul Romaniei, acesta este singurul in masura sa aprecieze oportunitatea, necesitatea, posibilitatea concreta de realizare a acestei indexari, avand in vedere toate aspectele de ordin bugetar si impactul semnificativ al crizei economice si a angajamentelor asumate de Guvern catre institutii financiare internationale.

Prin urmare, este gresit a considera ca poate aprecia instanta de judecata in locul Guvernului Romaniei toate aceste aspecte si mai ales nu poate trece, eluda instanta de judecata intreaga procedura prealabila de avizare a proiectului de hotarare de guvern supusa aprobarii.

Este vorba de o depasire in cauza a atributiilor puterii judecatoresti si o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

Temeiul legal al solutiei adoptate de instanta de recurs

Fata de cele aratate mai sus, in conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) raportat la art. 4 C.proc.civ., s-a admis recursul, s-a modificat sentinta atacata, in sensul ca s-a admis exceptia inadmisibilitatii si, in consecinta, s-a respins ca inadmisibila cererea privind obligarea paratului Guvernului Romaniei la adoptarea hotararii in aplicarea dispozitiilor art. 58 alin. (13) din Legea nr. 448/2006, de asemenea s-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.