Solutionarea cauzei prin admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune

In cazul in care cauza este solutionata de prima instanta prin admiterea exceptiei prescriptiei extinctive, iar recurenta se limiteaza, atat in apel cat si in recurs, in a critica numai netemeinicia hotararilor atacate sub aspectul aprecierii probatoriului cu privire la stabilirea datei de inceput a prescriptiei, cererea de recurs este nula deoarece criticile astfel formulate se situeaza in afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ., partea introductiva, pentru instanta de recurs si care au ca obiect numai legalitatea hotararii atacate.

Note: In decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod de procedura civila
** Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva a fost abrogat de Legea nr. 71/2011 la 1 octombrie 2011

Prin sentinta civila nr. 721/20.04.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila, a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de paratul O.G. prin intampinare, fiind respinsa actiunea promovata ca prescrisa.

In motivare tribunalul a retinut ca a fost investit cu o actiune in raspunderea mandatarului pentru restituirea sumelor incasate de acesta in baza mandatului din anul 2001, potrivit art. 1539-1541 C. civ., si, intrucat obiectul cererii este unul patrimonial, reclamanta putea sa solicite remiterea sumelor incasate in termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, prevazut de dispozitiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Prima instanta a apreciat ca reclamanta a fost informata de mandatar asupra situatiei terenurilor instrainate si a preturilor incasate, atat la data de 01.07.2004, cat si la data de 29.07.2005 (informare trimisa prin fax), cand i-a fost comunicata si o copie a incheierii de autentificare nr. 196/09.02.2005.

Tribunalul a retinut ca reclamanta nu a probat ca termenul de 3 ani a fost suspendat sau intrerupt in conditiile art. 14, respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1958, astfel ca s-a apreciat ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune este intemeiata in raport cu data promovarii acesteia, 16.07.2010.

Impotriva sentintei a promovat apel reclamanta, criticand solutia pentru netemeinicie si nelegalitate.

Reclamanta a criticat sentinta aratand ca instanta de fond gresit a solutionat exceptia prescriptiei, apreciind eronat ca s-ar fi invocat un eventual motiv de intrerupere sau suspendare a termenului de prescriptie, cand, in realitate, a sustinut ca a aflat de instrainarea terenului oficial la data de 25.07.2007 in baza relatiilor furnizate la solicitarea sa de la Primaria Snagov si ca actiunea a fost promovata in termen la 15.07.2010, ca plangerea penala formulata in 2005 impotriva paratului nu viza faptele care stau la baza pretentiilor, ci modul in care acesta i-a vandut o alta suprafata de teren . Plangerea penala pentru faptele prezentei judecati a formulat-o in septembrie 2005.

Prin decizia civila nr. 85 A din 23 februarie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat.

Curtea de apel a retinut ca tribunalul a stabilit corect ca termenul de prescriptie pentru remiterea sumelor ce au rezultat din vanzarea terenurilor reclamantei, in baza mandatului conferit paratului O.G., se implinise la momentul introducerii actiunii deoarece prin formularea plangerii penale impotriva paratului inca din anul 2005 reclamanta a beneficiat de informatii referitoare la modul in care mandatarul si-a indeplinit obligatiile .

S-a mai retinut ca informatiile folosite in declansarea procesului penal sunt cele provenite prin comunicarile fax trimise de parat, pe aceeasi cale fiind transmise deopotriva relatii in legatura cu suprafetele ce au generat litigiul de fata.

Impotriva deciziei civile nr. 85 A din 23 februarie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, a declarat recurs reclamanta E.R.S.C. solicitand casarea deciziei instantei de apel si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleasi instante avand in vedere ca nu s-a intrat in cercetarea fondului cauzei.

In motivarea recursului recurenta a aratat ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) luand ca data a inceputului prescriptiei o alta data decat cea reala.

A sustinut recurenta ca instanta de apel a facut o confuzie nedorita intre momentul la care recurenta a avut dubii cu privire la modalitatea de indeplinire a mandatului si momentul la care a aflat ca mandatul a fost indeplinit defectuos cu rea-credinta in defavoarea sa, or dubiile cu privire la un mandat nu pot reprezenta un moment de la care incepe sa curga termenul de prescriptie . Termenul incepe sa curga de la data la care a aflat in mod efectiv ca mandatul nu a fost indeplinit in conformitate cu puterile incredintate, respectiv la data de 25.07.2007 in baza unui raspuns al Primariei Snagov.

Dupa aceasta data a inteles sa formuleze plangere penala pentru a evita plata taxelor de timbru, actiunea civila in pretentii promovand-o in contextul apropierii implinirii termenului de prescriptie .

A mai aratat recurenta ca instanta de apel, neretinand argumentele sale, a ajuns la concluzia gresita ca trebuia sa realizeze ca mandatarul nu-i respecta interesele la momentul la care mandatul acordat nu a fost respectat de mandatar.

Intimatul BNP D.D. a depus intampinare prin care a invocat exceptia nulitatii recursului motivat de faptul ca acesta nu contine niciunul din motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 C. proc. civ., aprecierea probatoriului de instanta de apel neputand fi verificata de instanta de recurs. Pe fond, a sustinut respingerea recursului deoarece instantele au facut o analiza judicioasa a intregului material probator din care rezulta ca recurenta a avut cunostinta de activitatea mandatarului anterior datei de 25.07.2007. Recurenta-reclamanta a depus cerere si a primit raspuns de la Primaria Otopeni cu privire la terenul din Otopeni fara a formula si a depune o cerere similara la Primaria Snagov care sa vizeze terenul in suprafata de 8750 mp situat in sat V., com. Snagov in legatura cu care solicita obligarea in solidar a intimatilor la plata de 83.017 Euro.

Inalta Curte, examinand cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiului de drept indicat, a retinut incidenta in cauza a art. 3021 lit. c) C. proc. civ., imprejurare fata de care a admis exceptia nulitatii recursului invocata de intimatul-parat in aplicarea art. 137 C. proc. civ.

Recurenta-reclamanta a solicitat casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare, invocand ca motiv de nelegalitate, formal, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductiva, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere in situatiile limitativ enumerate la pct. 1-9 numai pentru motive de nelegalitate.

Conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., modificarea hotararii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevazute la art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5 sau in cazurile in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului.

Raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ. casarea ar fi posibila daca instanta de recurs ar gasi ca fondat motivul de modificare cand instanta a carei hotarare este recurata nu a intrat in cercetarea fondului, sustinere pe care o face recurenta, ipoteza care nu se regaseste, insa, in cauza de fata.

In ordinea juridica interna hotararile date in prima instanta pot fi atacate dupa caz, numai cu recurs, sau, precum in cazul de fata, cu apel si cu recurs.

In cauza dedusa judecatii prima instanta a respins actiunea ca prescrisa, subsecvent admiterii exceptiei cu acest obiect .

Sentinta a fost apelata de reclamanta sub aspectul temeiniciei stabilirii datei de inceput al cursului prescriptiei fara nicio contestare a temeiului de drept retinut de prima instanta, ba mai mult, criticand in apel aprecierea instantei de fond sub aspectul inexistentei vreunui caz de intrerupere sau suspendare din perspectiva art. 14 si 16 din Decretul nr. 167/1958 cu motivarea ca reclamanta nu a facut o atare sustinere.

Apelul reclamantei a fost solutionat pe fond el fiind respins ca nefondat, iar nu pe o exceptie, fiind cercetat fondul apelului sub aspectul integralitatii criticilor formulate.

Obiect al recursului de fata il formeaza decizia instantei de apel, iar in critica acesteia recurenta nu a dezvoltat motivul de nelegalitate pe care-l indica, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta neevocand si nesustinand incalcarea sau interpretarea eronata a vreunui text de lege si nici ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal din perspectiva Decretului nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Criticile recurentei mai sus evocate nu permit nici incadrarea in vreunul din celelalte motive de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Cauza de fata a fost solutionata de tribunal prin admiterea exceptiei prescriptiei extinctive, dar aceasta exceptie nu este o exceptie de procedura care sa fi permis, cel putin, o constatare a unei eventuale incalcari a formelor de procedura incadrabila in art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ci este o exceptie de fond care presupune administrarea unui probatoriu in dovedirea ei, iar instanta de apel a raspuns motivat la toate criticile formulate.

Cum recurenta s-a limitat atat in apel cat si in recurs in a critica numai netemeinicia hotararilor atacate sub aspectul aprecierii probatoriului cu privire la stabilirea datei de inceput a prescriptiei, criticile formulate se situeaza in afara limitelor de verificare impuse de art. 304 C. proc. civ., partea introductiva, pentru instanta de recurs si care au ca obiect numai legalitatea hotararii atacate.

Drept urmare, Inalta Curte a admis exceptia nulitatii cererii de recurs invocata de intimatul-parat BNP D.D. in raport de dispozitiile art. 3021 lit. c) raportat la art. 304 C. proc. civ. partea introductiva si, in consecinta, a constatat nulitatea cererii de recurs astfel formulat. A constatat, totodata, ca sustinerile partilor pe fondul criticilor confirma evidenta inexistentei oricarui motiv de nelegalitate posibil de examinat si ca inscrisurile depuse in baza art. 305 C. proc. civ. sunt si ele fara relevanta sub acest aspect.

In baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ. a fost obligata recurenta la plata sumei de 2480 lei - cheltuieli de judecata catre intimatul O.G. constand in onorariul de avocat, conform inscrisurilor depuse la dosar in dovedirea cererii cu acest obiect, nedefaimate ca false de partea adversa in baza art. 44 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respectiv, art. 173 alin. (2) coroborat cu art. 239 alin. (1) din Statul profesiei de avocat.