Contestatie la titlu. Admiterea cererii si schimbarea debitorului obligatiei

De asemenea, prin contestatia la titlu nu se poate obtine nici completarea dispozitivului prin solutionarea unui capat de cerere cu care instanta ce a pronuntat hotararea asupra fondului nu a fost investita, aspect ce atrage inadmisibilitatea cererii astfel formulate.

In atare situatie, este nelegala hotararea instantei prin care, admitand contestatia la titlu, a retinut existenta unor obligatii in sarcina altui parat decat cel stabilit prin dispozitivul hotararii contestate, care este clar si echivoc in acest sens.

Prin cererea de chemare in judecata precizata, reclamantul H.J. a solicitat in contradictoriu cu parata S.C. T. S.A., sa se dispuna restituirea terenului liber si neafectat scopului pentru care a fost expropriat, acordarea de despagubiri pentru terenul afectat de constructia edificata pe terenul ce nu poate fi restituit, obligarea paratei de a emite o decizie in acest sens, rectificarea inscrierii de CF in sensul sus mentionat.

In motivarea cererii de chemare in judecata precizata, reclamantul a aratat ca in temeiul Legii nr. 10/2001 a formulat notificare pentru restituirea unei suprafete de teren in suprafata de 380 mp. Acest teren a fost proprietatea reclamantului, fiind dobandit in baza contractului de vanzare-cumparare din 08.10.1956. Prin Decretul nr. 75/1974 emis de presedintele R.S.R., suprafata de 380 mp a fost expropriata si trecuta abuziv in proprietatea Statului Roman . Scopul exproprierii a constat in construirea unui camin de nefamilisti, camin care a fost construit pentru intreprinderea A. Cluj.

Terenul expropriat a fost dat in administrarea operativa a acestei intreprinderi iar ulterior, la 22.07.1994, a trecut in administrarea operativa a S.C. T. S.A. iar ulterior a trecut in proprietatea paratei. Transferurile privind dreptul de administrare si a apoi dreptul de proprietate s-au realizat cu incalcarea prevederilor Legii nr. 15/1990 si H.G. nr. 834/1991, intrucat la momentul la care s-a transformat in societate comerciala, parata nu detinea terenul din speta in administrare.

In anul 1991 reclamantul a solicitat restituirea terenului liber, comunicandu-i-se ca terenul solicitat a fost recent trecut in proprietatea Statului Roman si ca nu se poate restitui, dar ca solicitarea sa se va tine in evidenta si se va analiza cand apar acte normative care reglementeaza aceasta materie. Dupa aparitia Legii nr. 10/2001, parata nu a respectat prevederile cuprinse in cap. III din lege, nesolutionandu-le notificarea nici pana in prezent si fiind astfel obligat la formularea prezentei actiuni . Din terenul expropriat, suprafata de 235 mp este libera de constructii, urmand ca doar pentru diferenta sa fie acordate despagubiri, care sa fie calculate la pretul de piata al terenurilor din Cluj-Napoca.

Prin cererea de interventie in interes propriu, intervenienta H.C. a formulat aceleasi cereri ca si reclamantul, motivandu-si cererea de interventie la fel ca si acesta din urma, avand in vedere ca terenul expropriat a fost bunul comun al reclamantului si intervenientei.

Cererea de chemare in judecata initiala a fost inregistrata sub nr. xxx8/2002. Ea a fost formulata de catre reclamantul H.J. in contradictoriu cu parata S.C. T. S.A. si a avut ca obiect restituirea terenului liber de 350 mp din totalul de 380 mp cat au fost expropriati, acordarea de despagubiri pentru terenul de circa 30 mp, care nu poate fi restituit in natura si obligarea paratei de a emite o decizie .

Cererea de interventie in interes propriu formulata in acelasi dosar de intervenienta in interes propriu H.C. a avut acelasi obiect .

Prin sentinta civila nr. 663/2003 a Tribunalului Cluj, s-a disjuns petitul din actiunea principala completata si formulata de reclamantul H.J. si din cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta H.C., impotriva paratei S.C T. S.A., avand ca obiect anularea titlului de proprietate al paratei.

A admis exceptia de necompetenta materiala a Tribunalului Cluj pentru restul petitelor din actiunea civila completata si formulata de reclamant si din cererea de interventie in interesul propriu formulata de intervenienta si, in consecinta:

A declinat competenta materiala de solutionare a cererii de chemare in judecata si a cererii de interventie in interes propriu, avand ca obiect restituirea terenului cu suprafata de 350 mp, despagubiri pentru terenul ocupat de constructii si rectificare CF, in favoarea Judecatoriei Cluj-Napoca.

Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Imobilul in litigiu constand in teren in suprafata de 380 mp a fost initial proprietatea reclamantului si a intervenientei, ca bun comun cu titlu de cumparare, fiind inscris in CF 4886 Cluj nr. top. 15984 in suprafata de 278 stjp. Acest imobil a fost dezmembrat in doua imobile noi, respectiv imobilul cu nr. top. 15984/1 in suprafata de 620 mp care a fost reinscris in favoarea reclamantului si a intervenientei si imobilul cu nr. top. 15984/2 in suprafata de 380 mp. Acest ultim imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 75/1974.

Din actele de la dosar nu rezulta ca municipiul Cluj-Napoca ar detine acte din care sa rezulte ca reclamantul si intervenienta au fost despagubiti cu privire la imobilul in litigiu.

In prezent, terenul in litigiu figureaza in patrimoniul paratei S.C. T. S.A., in favoarea careia s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, societate la care Statul Roman detine un numar de 653 actiuni a caror valoarea, la momentul aparitiei Legii nr. 10/2001. In termenul prevazut de Legea nr. 10/2001, reclamantul si intervenienta au formulat notificari catre Municipiul Cluj-Napoca si parata pentru restituirea terenului in litigiu.

Avand in vedere dispozitiile art. 21 alin. (2) si (4) din Legea nr. 10/2001 rezulta ca obligatia de a solutiona notificarea revine paratei S.C. T. S.A.

Prin decizia civila nr. 127 din 7 decembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice. A admis cererea formulata de parata-contestatoare S.C. T. S.A. si in consecinta, a lamurit intelesul dispozitivului deciziei civile nr. 180 din 23.05.2007 a Curtii de Apel Cluj dupa cum urmeaza:

Debitorul creantei de 69.246,2 lei este Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice in faza executionala.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Prin decizia civila nr. 1/AR din 14.04.2011 a Curtii de Apel Cluj, s-a respins cererea de revizuire formulata de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva deciziei civile numarul 129/A din 16.04.2009 a Curtii de Apel Cluj, care a fost mentinuta.

Prin decizia civila nr. 180 din 23.05.2007 a Curtii de Apel Cluj, ramasa irevocabila, a fost admis apelul declarat de reclamantul H.J. si intervenienta H.C. impotriva sentintei civile nr. 185 din 8 martie 2007 a Tribunalului Cluj, ce a fost schimbata, in sensul ca a fost admisa in totalitate actiunea exercitata de reclamant impotriva paratei S.C. T. S.A., precum si cererea de interventie principala formulata de intervenienta impotriva aceleiasi parate, dispunandu-se restituirea in natura, in favoarea reclamantului si a intervenientei, a parcelei cu nr. top nou 15984/2/1, aflata in proprietatea paratei si stabilindu-se dreptul lor la despagubiri banesti in suprafata de 69.246,2 lei pentru terenul nerestituit in natura; in ceea ce priveste stabilirea despagubirilor, s-a retinut caracterul nefunctional al Fondului Proprietatea, s-au inlaturat dispozitiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pe motiv ca acestea incalca dispozitiile art. 1 din Protocolul 1.

Prin decizia civila nr. 129 din 16.04.2009 a Curtii de Apel Cluj, a fost admisa contestatia la titlu formulata de parata S.C. T. S.A., lamurindu-se intelesul dispozitivului deciziei civile nr. 189 din 23.05.2007 a Curtii de Apel Cluj, in sensul ca debitorul creantei de 69.246,2 lei este Statul Roman prin Ministerul Finantelor, in faza executionala, retinandu-se ca, in faza de judecata, calitate procesuala o are parata, careia, prin lege, i s-a atribuit competenta de a solutiona notificarea .

Impotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand anularea ei, pe motiv ca statul nu a fost deloc aparat in proces, ceea ce atrage anularea deciziei civile nr. 129/A din 16.04.2009, iar instanta investita cu solutionarea contestatiei la titlu, a acordat mai mult decat s-a cerut prin cererea principala, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 322 pct. 2 si 6 C.proc.civ.

Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, invocata prin intampinarea Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului Cluj, s-a constatat ca aceasta nu este incidenta .

Obiectul prezentului litigiu il constituie judecarea contestatiei in anulare in urma anularii deciziei civile nr. 129/A din 16.04.2009 a Curtii de Apel Cluj, prin decizia nr. 2928 din 2.05.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, prin care s-a statuat ca Statul Roman nu a fost citat, acesta fiind motivul pentru care s-a dispus anularea hotararii.

Constatand lipsa citarii Statului in procedura de solutionare a contestatiei si sanctionand aceasta omisiune cu anularea hotararii si trimiterea cauzei pentru o noua judecata, in cadrul careia procedura de citare sa fie realizata, s-a stabilit ca Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, are calitate procesuala.

In ipoteza in care instanta suprema ar fi apreciat ca Statul Roman nu are calitate procesuala, solutia ar fi fost similara celei pronuntate prin decizia civila nr. 932 din 04.02.2011, prin care s-a respins, pentru lipsa calitatii procesuale, recursul declarat de Statul Roman, reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice.

Prin decizia nr. 180 din 23 mai 2007 a Curtii de Apel Cluj, a fost admis apelul declarat de reclamantul H.J. si intervenienta H.C. impotriva sentintei civile nr. 185 din 8 martie 2007 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, in sensul ca a admis in totalitate actiunea civila exercitata de reclamantul H.J. impotriva paratei S.C. T. S.A., precum si cererea de interventie principala formulata de intervenienta H.C. impotriva aceleiasi parate si, in consecinta, s-a dispus restituirea in natura in favoarea reclamantului si a intervenientei, a parcelei cu nr. top. nou 15984/2/1 in suprafata de 235 mp, conform raportului de expertiza tehnica judiciara, fiind stabilit dreptul reclamantului si intervenientei la despagubiri banesti in valoare de 69.246,2 lei pentru terenul in suprafata de 145 mp, nerestituit in natura, in suma de 1.776 lei reclamantului si intervenientei.

Referitor la dispozitivul deciziei mai sus mentionata, parata S.C. T. S.A. a formulat contestatie la titlu, solicitand instantei sa stabileasca debitorul obligatiei de plata a despagubirilor stabilite in favoarea reclamantului H.J. si a intervenientei H.C., sustinand ca, in realitate, aceasta obligatie nu a luat nastere in patrimoniul ei, debitorul acesteia fiind, in realitate, Statul Roman prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Pentru ca persoanele indreptatite au pornit executarea silita impotriva paratei S.C. T. S.A., aceasta a formulat contestatie la executare propriu-zisa si contestatie la titlu, invocand aceleasi imprejurari, acesta fiind motivul pentru care cererea a fost inregistrata initial la Judecatoria Cluj-Napoca.

Analizand contestatia formulata prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozitiile art. 400 alin. (2), art. 399 alin. (1) C.proc.civ., in urma citarii Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice si prin Directia Generala a Finantelor Publice Cluj, s-a apreciat ca aceasta este fondata.

In opinia instantei, plata despagubirilor stabilite prin titlul executoriu, respectiv decizia nr. 180 din 23.05.2007 a Curtii de Apel Cluj, nu revine in sarcina paratei-contestatoare, calitatea de debitor al obligatiei de plata revenindu-i Statului Roman .

In speta, parata are atributia legala de a solutiona notificarea doar in sensul de a stabili daca imobilul poate fi restituit in natura sau nu, iar, daca nu poate fi restituit in natura, constatarea dreptului la masuri reparatorii prin echivalent (in masura in care nu sunt oferite bunuri sau servicii in compensare), plata sumelor de bani nu revine acesteia, ci Statului insusi prin Ministerul Finantelor.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice pentru motive de nelegalitate potrivit dispozitiilor art. 304 pct. 5, 7 si 9 C.proc.civ.

In dezvoltarea criticilor formulate de recurentul a sustinut ca :

In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice, invocata prin intampinare, instanta de apel a constatat ca nu este incidenta .

In ce priveste admiterea contestatiei la titlu, prin prisma motivelor invocate de catre contestatoarea S.C. T. SA., trebuie avut in vedere ca prin decizia civila nr. 127/A din 07.12.2012, Curtea de Apel Cluj a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 399 alin. (l) teza a II-a C.proc.civ., fiind incident art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

Examinand decizia recurata in raport de criticile formulate si de actele dosarului, Inalta Curte a constatat ca recursul este fondat.

Se retine ca instanta de apel a fost investita sa rejudece contestatia la titlu formulata de S.C. T. S.A., in contradictoriu cu Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, ca urmare a anularii deciziei civile nr. 1239/A din 16.04.2009 a Curtii de Apel prin decizia de casare nr. 2928 din 02.05.2012 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Prin contestatia la titlu formulata de S.C. T. S.A., impotriva deciziei nr. 180/A/2007 a Curtii de Apel Cluj, contestatoarea a solicitat instantei sa se stabileasca debitorul obligatiei de plata a despagubirilor stabilite in favoarea reclamantului H.J. si a intervenientei H.C., sustinand ca, in realitate, aceasta obligatie nu a luat nastere in patrimoniul ei, debitorul acesteia fiind, in realitate, Statul Roman prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor.

Considerentele care au stat la baza respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice sunt legate, in primul rand, de faptul ca judecarea contestatiei in anulare a intervenit ca urmare a anularii deciziei civile nr. 129/A din l6.04.2009 a Curtii de Apel Cluj prin decizia de casare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2928 din 2.05.2012, prin care s-a statuat ca Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice nu a fost citat si s-a stabilit ca Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice are calitate procesuala.

Concluzia care se desprinde din considerentele enuntate, este ca numai in situatia in care cererea de revizuire ar fi fost respinsa, instanta de apel, in rejudecarea contestatiei la titlu, putea considera ca fiind intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Prin respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, s-au incalcat in primul rand puterea de lucru judecat, atat a deciziei nr. 932 din 04.02.2011, dar si a deciziei nr. 3807/2008 prin care a fost solutionat recursul formulat de S.C. T. S.A.

In ce priveste admiterea contestatiei la titlu, prin prisma motivelor invocate de catre contestatoarea S.C. T. S.A., se retine ca prin decizia nr. 127/A din 07.12.2012, Curtea de Apel Cluj a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 388 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ.

Contestatia la titlu este destinata sa expliciteze dispozitivul hotararii care urmeaza a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silita, insa nu este si nu poate fi considerata un mijloc procedural, creat a anula sau modifica insusi titlul executoriu, o atare finalitate putandu-se realiza doar prin intermediul cailor legale de atac ordinare sau extraordinare.

Prin urmare, prin contestatia la titlu nu se poate obtine nici completarea dispozitivului prin solutionarea unui capat de cerere cu care instanta ce a pronuntat hotararea asupra fondului nu a fost investita, ceea ce atrage inadmisibilitatea cererii formulate de contestatoarea S.C. T. S.A.

Contrar limitelor impuse de art. 399 alin.(1) teza a II-a C.proc.civ., in opinia instantei de apel ``plata despagubirilor stabilite prin titlu executoriu - decizia nr. 180 din 23.05.2007 a Curtii de Apel Cluj, nu revine in sarcina paratei contestatoare, calitatea de debitor al obligatiei de plata revine Statului Roman, intrucat statul este cel care prin puterea legiuitorului elaboreaza sistemul normativ".

In privinta modului in care contestatoarea S.C. T. S.A. a fost obligata sa solutioneze notificarea cu care a fost investita, se apreciaza ca, raportat la dispozitiile art. 400 alin. (2), art. 399 alin. (1) C.proc.civ., instanta nu mai avea competenta sa aprecieze ca ``parata avea atributia legala de a solutiona notificarea doar in sensul de a stabili daca imobilul poate fi restituit in natura sau nu, iar, daca nu poate fi restituit in natura, va putea constata dreptul la masuri reparatorii prin echivalent (in masura in care nu sunt oferite bunuri sau servicii in compensare), iar plata sumelor de bani nu revine acesteia, ci statului insusi prin Ministerul Finantelor Publice``.

De asemenea, se apreciaza ca nici invocarea dispozitiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele juridice - singurul temei legal ce se regaseste in motivare, nu implica si nu atrage calitatea procesuala pasiva a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

In mod nelegal a retinut instanta de apel existenta unor obligatii in sarcina Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice,cata vreme dispozitivul hotararii contestate este clar si echivoc, in sensul ca paratei S.C. T. S.A. ii revenea obligatia de a achita reclamantului si intervenientei despagubirile banesti in valoare de 69.246,2 lei pentru terenul in suprafata de 145 m.p., nerestituit in natura, dupa cum ii revin si celelalte obligatii stabilite prin dispozitiv.

Pentru toate aceste considerente, Inalta Curte a retinut ca motivele de recurs invocate se circumscriu temeiurilor de drept prevazute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. si, pe cale de consecinta, a admis recursul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice impotriva deciziei civile nr. 127/A din 07.12.2012 a Curtii de Apel Cluj, a casat decizia atacata si, rejudecand, a respins contestatia la titlu formulata de contestatoarea S.C. T. S.A.