Actiune pauliana. Momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie

Astfel, in cazul in care in cursul executarii silite, debitorul instraineaza bunurile din averea sa in vederea sustragerii de la executare, termenul de prescriptie va curge de la momentul in care s-a realizat publicitatea privind iesirea din patrimoniul sau a bunurilor respective, acesta fiind momentul subiectiv la care creditorul a putut lua cunostinta de actul incheiat de debitor in vederea prejudicierii intereselor sale.

Nota: In decizie au fost avute in vedere dispozitiile din vechiul Cod civil si din Decretul nr. 167/1958 a fost abrogat de Legea nr. 71/2011 la data de 1 octombrie 2011

Prin cererea inregistrata la 23 iunie 2011 pe rolul Tribunalului Comercial Arges sub nr. xx01/1259/2011, reclamanta A.T. Asigurari SA Bucuresti prin Sucursala Pitesti a chemat in judecata pe paratii N.I., N.G., N.O.G. si SC C.F.T. SRL Domnesti pentru a se dispune desfiintarea (revocarea) contractului de vanzare-cumparare nr. 739/13.02.2007 privind vanzarea unui imobil compus din teren de 189,48 mp. si un bar C1 (110 mp) situat in pct.``La Pod``, desfiintarea (revocarea) contractului de vanzare-cumparare nr. 743/13.02.2007 privind instrainarea unui imobil compus din teren de 2.792 mp., hala de productie la parter cu locuinta la etaj si un atelier de fabricatie teracota (C2), imobil situat in pct.``Zavoi`` si repunerea partilor in situatia anterioara prin reintrarea bunurilor in averea proprietarilor initiali N.I. si N.G.

In motivare s-a aratat ca, la 12 iunie 2005, reclamanta a achitat paratului N.I. suma de 110.896,24 lei, suma nedatorata, asa cum s-a retinut cu ocazia solutionarii irevocabile a unui litigiu intre parti.

La 4 decembrie 2006 reclamanta a inceput executarea silita a debitorului, debitor care, impreuna cu sotia sa, au instrainat prin cele doua acte de vanzare-cumparare imobilele, unul catre fiul N.O.G. si un altul catre parata, persoana juridica.

In cauza sunt indeplinite conditiile actiunii pauliene, respectiv existenta unei creante certe, lichide, exigibile si anterioara actelor, producerea prejudiciului prin alterarea gajului general, punerea creditoarei in situatia de a nu-si indestula dreptul si frauda cocontractantilor din cele doua acte .

Prin sentinta nr. 1961/2011, Tribunalul Comercial Arges a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a respins actiunea ca tardiv formulata.

Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut ca Decretul nr. 167/1958 distinge intre prescriptia dreptului la actiune si prescriptia dreptului de a cere executarea silita, prescriptie care, in cauza, este de 3 ani si a inceput sa curga de la 12 februarie 2008, data la care cele doua acte translative de proprietate au fost inscrise la OCPI Arges - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Curtea de Arges.

Cum actiunea s-a formulat la 17 iunie 2011, aceasta este tardiva, retinandu-se si ca nu sunt incidente dispozitiile art. 16 alin. (2) din acelasi act normativ, intrucat judecata anterioara dintre parti s-a incheiat prin respingerea actiunii reclamantei.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, sustinand netemeinicia si nelegalitatea, intrucat, in mod gresit, a retinut prima instanta ca intreruperea termenului de prescriptie, in ce priveste executarea silita, s-a produs prin inceperea acesteia in dosarul nr. 423/E/2006 al BEJ I.V.

Cauza a fost, initial, inregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti, Sectia I civila, sub nr. Axx01/1259/20011, iar, prin incheierea din 21 martie 2012, cauza a fost scoasa de pe rol si inaintata Sectiei a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Cauza a fost reinregistrata la aceasta sectie sub nr. xx01/1259/2011*.

Prin decizia nr. 36/A/30 mai 2012 a Curtii de Apel Pitesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a fost respins apelul, ca nefondat.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Prin sentinta comerciala nr. 733/C/22.11.2006, paratul N.I. a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 132.225,64 lei, cu dobanda legala. Hotararea a fost reformata prin decizia nr. 15/A-C/06.02.2007 in sensul ca s-a stabilit creanta reclamantei ca fiind in suma de 110.279,78 lei, modificandu-se proportional si cheltuielile de judecata si mentinand, in rest, celelalte dispozitii.

Hotararea din apel a ramas irevocabila prin decizia nr. 2906/03.10.2007 a I.C.C.J.

In aceste conditii s-a format dosarul de executare in care, insa, nu s-a ajuns la indestularea reclamantei, data fiind si instrainarea bunurilor din averea debitorului.

La 11 martie 2008 reclamanta a formulat o prima actiune pauliana, finalizata prin sentinta nr. 1260/C/02.12.2009, prin respingerea ei, in considerarea modului gresit in care s-a legat raportul procesual subiectiv, solutie mentinuta prin decizia nr. 19/A-C/04.03.2010.

Ceea ce era important de discutat in prezenta pricina era termenul in care reclamanta putea formula actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 975 C. civ. anterior, respectiv intinderea lui si momentul la care a inceput sa curga, cu eventualele incidente.

Nu s-a pus problema intreruperii termenului de executare, ci a termenului de exercitare a dreptului material la actiune, institutii diferite, asa cum corect a retinut si prima instanta.

Actiunea pauliana este o actiune patrimoniala prin care creditorul poate cere revocarea, pe cale judecatoreasca, a actelor juridice incheiate de debitor in vederea prejudicierii intereselor sale, asa incat, ``Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie (a��)``, iar termenul de prescriptie este cel general de 3 ani, asa cum se statueaza in dispozitiile art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958.

Potrivit art. 7 din acelasi act normativ ``Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune (a��)``, iar potrivit art. 9 alin. (2) ``In caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului.``.

Este de esenta actiunii pauliene existenta fraudei, deci a dolului, a vicleniei.

Fata de aceste dispozitii legale, termenul de 3 ani a inceput sa curga la momentul cand creditoarea a cunoscut de act si de cauza care determina desfiintarea lui. Cata vreme acest moment subiectiv nu poate fi determinat intr-un alt mod, este corecta aprecierea primei instante, potrivit careia, el trebuie sa fie fixat atunci cand, in mod obiectiv, s-a realizat publicitatea . Acest moment este reprezentat de inscrierea actelor in registrele de cadastru si publicitate imobiliara, respectiv data de 12.02.2008 (aspect necontestat).

De la aceasta data si pana la cea a introducerii actiunii a trecut mai mult de 3 ani, asa incat, concluzia tardivitatii este corecta.

Sustinerea din apel, potrivit careia existenta titlului executoriu si inceperea procedurii de executare au caracter intreruptiv de prescriptie, nu a putut fi primita. Pe de o parte, pentru ca in discutie nu se ia o cerere de executare, iar, pe de alta parte, pentru ca nu este posibil sa se accepte ca o iesire din pasivitate in anul 2006 poate sa intrerupa un termen ce a inceput sa curga in anul 2008, punand in discutie acte din anul 2007.

Singurul element care ar fi putut produce o astfel de consecinta este reprezentat de actiunea reclamantei din 11.03.2008, data la care este evident ca aceasta cunostea de existenta actelor pretins frauduloase, insa, efectul intreruptiv nu a putut fi retinut, intrucat aceasta actiune a fost respinsa. Or, potrivit art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 (act normativ in vigoare la data derularii raporturilor procesuale), ``Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.``

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.T. Asigurari SA Bucuresti - prin Sucursala Pitesti, aducandu-i urmatoarele critici:

Hotararea instantei de apel a fost data cu gresita aplicare a dispozitiilor legale privind intreruperea cursului prescriptiei, deoarece, in prezent, cursul prescriptiei este intrerupt, in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta Tribunalului Comercial Arges nr. 733/C/22 noiembrie 2006, prin care N.I. a fost obligat, catre reclamanta, la plata unei sume de bani reprezentand plata nedatorata.

Deoarece in cursul executarii silite, bunurile mobile si imobile au fost instrainate de catre N.I. si N.G., executarea silita a devenit imposibila.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsa .

Analizand decizia recurata, prin raportare la criticile formulate, Inalta Curte a constatat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Asa dupa cum a retinut si instanta de apel, nu exista nicio legatura intre inceperea executarii silite in temeiul unui titlu executoriu, reprezentat de sentinta comerciala nr.733/C/2006 a Tribunalului Comercial Arges, modificata prin decizia nr. 15/A-C/2006 a Curtii de Apel Pitesti, irevocabila prin decizia nr. 2906/2007 a ICCJ, Sectia comerciala ,si termenul in care trebuia formulata actiunea pauliana ce face obiectul pricinii de fata.

Instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale privind termenul de prescriptie, retinand ca momentul de la care curge termenul de prescriptie este data de 12 februarie 2008, acesta fiind momentul in care s-a realizat publicitatea privind iesirea din patrimoniul paratilor a imobilelor respective, or, cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 23 iunie 2011, cu depasirea termenului de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Avand in vedere cele de mai sus, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.