Suspendare executare hotarare AGA pe cale de ordonanta presedintiala

Potrivit insa inscrisului depus la dosar de catre intimata parata SC I A SRL, (fila 25), la termenul din 9.01.2013, reclamanta SC I SA a renuntat la judecata cererii de chemare in judecata, avand ca obiect anularea hotararii AGA a SC I A SRL din 17.10.2012, prin incheierea pronuntata la 9.01.2013, in dosarul nr. 41050/3/2012, tribunalul luand act, in temeiul dispozitiilor art. 246 Cod procedura civila, de renuntarea reclamantei la judecata cererii de chemare in judecata .
Asa fiind, rezulta ca in speta nu mai este indeplinita conditia ca pe rolul instantelor sa se afle intentata actiunea in anularea hotararii AGA atacate, motiv pentru care reclamanta nu mai este in drept, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990, sa solicite instantei suspendarea executarii hotararii AGA SC I A din 17.10.2012, disparand ratiunea pentru care judecatorul poate decide daca respectiva hotarare AGA imbraca, sau nu, o aparenta formala de legalitate, in conformitate cu actul constitutiv si legea .

Deliberand asupra recursului de fata:
Prin sentinta civila nr. 18489 din 27.11.2012 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila a respins ca neintemeiata cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta SC I SA in contradictoriu cu SC I A SRL.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca reclamanta a solicitat pe calea ordonantei presedintiale suspendarea executarii hotararii A.G.A. S.C. I A S.R.L., autentificata sub nr.4170/17.10.2012 la BNP ``P E A, inregistrata la O.R.C. - T.B. sub nr.818062/17.10.2012, pana la pronuntarea unei hotarari definitive in cauza ce formeaza obiectul dosarului nr.41050/3/2012, aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a civila, avand ca obiect anularea hotararii A.G.A. mentionate, cererea fiind intemeiata in drept pe dispozitiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 si art. 581 Cod procedura civila.
Prin hotararea nr. 1 a A.G.A. SC I A SRL, din 17.10.2012, a aratat instanta de fond, s-a aprobat ridicarea dreptului de semnatura de pe conturile apartinand societatii deschise la C E B, precum si la orice alta banca unde societatea are conturi deschise pentru numitii N R. I si M F.
Tribunalul a apreciat ca in cauza, raportat la motivele de fapt si drept invocate de catre reclamanta, este indeplinita numai conditia vremelniciei, nu si celelalte doua cerinte cumulative privind urgenta si neprejudecarea fondului.
Conditia vremelniciei este realizata, a aratat instanta de fond, intrucat s-a solicitat masura suspendarii executarii hotararii pana la momentul solutionarii irevocabile a dosarului nr.41050/3/2012, astfel incat masura solicitata ar avea caracter provizoriu pana cand s-ar stabili in mod irevocabil daca hotararea adoptata in A.G.A. din data de 17.10.2012 este sau nu legala.
Cat priveste urgenta, aceasta conditie nu este motivata si dovedita, riscul invocat de reclamanta, ca administratorul unic al societatii parate sa ridice suma de 5.000.000 USD, primita cu titlu de imprumut de la reclamanta in baza contractului de finantare nr.115532/21.10.2011, si sa acorde acesteia o alta destinatie, fiind lipsita de relevanta sub aspectul urgentei, neincadrandu-se in cazurile expres prevazute de art. 581 alin. 1 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, a aratat instanta de fond, chiar daca s-ar dispune suspendarea executarii hotararii A.G.A. mentionate, aceasta nu poate influenta dreptul de semnatura al administratorului unic al societatii si accesul acestuia la conturile bancare ale societatii, in timp ce mandatarii cu drept de semnatura in fata unitatilor bancare sunt terti fata de societatea parata, nefacandu-se vreo dovada in sensul ca societatea parata ar fi putut mandata terte persoane pentru a controla activitatea administratorului unic, astfel incat acesta pastreaza, in puterea legii si a actului constitutiv, dreptul de angaja societatea in relatiile cu tertii.
Sub aspectul conditiei de neprejudecare a fondului, tribunalul a constatat ca reclamantul a invocat motive de nulitate bazate pe neconformitatea cu dispozitiile legale si statutare a convocatorului, a locului tinerii adunarii generale si a prezentei administratorului unic, ceea ce inseamna , in situatia in care instanta ar raspunde unor asemenea argumente, sa realizeze in fapt o judecata asupra fondului actiunii in anulare, ceea ce excede procedurii speciale a ordonantei presedintiale.
Cat priveste aparenta dreptului, tribunalul a apreciat ca aceasta este in favoarea paratei atata timp cat hotararea A.G.A. atacata a fost adoptata in prezenta si cu votul asociatului majoritar, fiind depuse la dosar o convocare transmisa catre reclamanta prin intermediul executorului judecatoresc si mandatul speciala cordat de asociatul majoritar reprezentantului sau in adunarea generala din data de 17.10.2012.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC I SA, recursul fiind inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Civila, sub nr. 41052/3/2012, din 10.12.2012.
In motivarea recursului reclamanta recurenta a sustinut ca instanta de fond a retinut incorect situatia de fapt si nu a interpretat corect dispozitiile legale incidente.
Astfel, prin hotararea AGA atacata s-a incalcat o alta hotarare AGA, nr. 1 din 4.04.2011, prin care s-a prevazut ca in vederea controlarii si verificarii operatiunilor bancare asupra contului au drept de semnatura toate cele 3 persoane: N A, N I si F M.
Dreptul de semnatura decis prin hotararea AGA nr.1 din 4.04.2011 a fost suprimat prin hotararea AGA atacata, in conditiile in care adunarea generala s-a tinut fara respectarea dreptului la convocare pentru participare si fara respectarea legii si a actului constitutiv, fiind evident ca aparentele sunt in favoarea reclamantului.
In drept, art. 304 pct. 9 si art. 3041 Cod procedura civila.
Intimata parata SC I A SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si a depus la dosar incheierea pronuntata in sedinta publica de la 9.01.2013 de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila in dosarul nr. 41050/3/2012 ce are ca obiect actiunea in anularea hotararii AGA SC I A SRL din 17.10.2012.
Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, constata recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiile art. 133 alin. 1 din lgnr.31/1990, ``odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei, pe cale de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii atacate``.
In speta, reclamanta - recurenta SC I SA a formulat cerere de suspendare a executarii hotararii AGA SC I A SRL nr. 1/17.10.2012, autentificata sub nr. 4170 din 17.10.2012, invederand ca este indeplinita conditia atacarii hotararii AGA atacate formand obiectul dosarului nr. 41050/3/2012, cu termen la 9.01.2013.
Potrivit insa inscrisului depus la dosar de catre intimata parata SC I A SRL, (fila 25), la termenul din 9.01.2013, reclamanta SC I SA a renuntat la judecata cererii de chemare in judecata, avand ca obiect anularea hotararii AGA a SC I A SRL din 17.10.2012, prin incheierea pronuntata la 9.01.2013, in dosarul nr. 41050/3/2012, tribunalul luand act, in temeiul dispozitiilor art. 246 Cod procedura civila, de renuntarea reclamantei la judecata cererii de chemare in judecata .
Asa fiind, rezulta ca in speta nu mai este indeplinita conditia ca pe rolul instantelor sa se afle intentata actiunea in anularea hotararii AGA atacate, motiv pentru care reclamanta nu mai este in drept, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990, sa solicite instantei suspendarea executarii hotararii AGA SC I A din 17.10.2012, disparand ratiunea pentru care judecatorul poate decide daca respectiva hotarare AGA imbraca, sau nu, o aparenta formala de legalitate, in conformitate cu actul constitutiv si legea .
Totodata, prin renuntarea reclamantei la judecarea actiunii in anularea hotararii AGA a carei suspendare o solicita in cauza pendinte, este evident ca nu mai subzista nici conditia vremelniciei impusa de dispozitiile art. 581 alin. 1 Cod procedura civila pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale, ceea ce face inutila cercetarea motivelor de recurs invocate de recurenta.
Pentru aceste considerente, Curtea, fata de dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, a respins recursul ca nefondat.