Actiune in anularea sentintei arbitrale

Prin urmare, se constata ca ipoteza mentionata la lit. d a art. 364 vizeaza doua aspecte: primul -lipsa partii la termenul cand au avut loc dezbaterile si un al doilea -procedura de citare nu a fost legal indeplinita pentru acel termen.
Este adevarat ca S.C.N I C SRL a lipsit la termenul din data de 10.10.2012 dar partea a fost legal citata pentru acest termen, termen la care au avut loc dezbaterile, 10.10.2012, ora 13 30, aceasta primind citatia in data de 04.10.2012(f.71 dosar)
Insa, simplul fapt al absentei partii la termenul cand au avut loc dezbaterile nu este suficient pentru a se constitui in motivul prevazut de lit. d pentru actiunea in anulare ci este nevoie ca aceasta absenta sa fie determinata de neindeplinirea procedurii de citare in conditiile legii.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a V - a Civila, sub nr. dosar 8923/2/2012 S.C.N I C SRL a formulat, in contradictoriu cu intimata SC E Q S SRL, actiune in constatarea nulitatii absolute sau anularea sentintei arbitrale nr. 196/24.10.2012 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei in dosarul nr. 114/2012.
A invocat in cauza aplicabilitatea dispozitiilor art. 364 lit d si i C.proc.civ.
1. A aratat ca intrucat nu a fost legal citata si instanta arbitrala a respins nefondat cererea sa de angajare a unui aparator, solutionand cauza pe fond i-a fost incalcat dreptul garantat si elementar la aparare.
2. A aratat ca data fiind incheierea contractului dintre parti in data de 01.08.2008, aplicabila in cauza este legea comerciala(civila) in vigoare la data semnarii contractului cu privire la punerea in intarziere si neexecutarea contractelor comerciale.
Referitor la acest aspect a sustinut ca in mod gresit instanta arbitrala a facut aplicarea dispozitiilor art. 1272 si art. 2538 din Noul Cod Civil in conditiile in care, in opinia petentei, incidente sunt dispozitiile art. 969 C.civ. si art. 1071-1088 C.civ.
A mai aratat ca nu exista o recunoastere tacita a creantei, aceasta a fost contestata prin actiuni in instanta solutia fiind de respingere; creanta invocata este una falsa, nereala, fiind contestata tot timpul de petenta; nu este certa, lichida si exigibila, sentinta arbitrala fiind profund nedreapta.
Sub acest aspect a aratat ca a fost nevoie de deplasarea propriilor echipe de angajati pentru a finaliza si remedia lucrarile la obiectivul``modernizare si extindere corp comanda statia 220/110/20 KV M``, a emis factura seria N nr. 174/18.11.2009 factura ce contine penalitati in cuantum de 645.411,27 lei; in opinia petentei exista o contestatie asupra intinderii si a executarii obligatiilor contractuale asumate intre parti; factura a fost inregistrata in contabilitate, s-au virat sumele necesare platii impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat, a fost comunicata prin executor judecatoresc intimatei.
A sustinut ca in cauza s-a incalcat ordinea publica si dispozitiile imperative ale legii prin aplicarea gresita a legii civile.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 364 lit d si i C.proc.civ.
Analizand hotararea arbitrala, prin prisma motivelor invocate Curtea retine urmatoarele:
1. Potrivit art. 364 alin.1 lit.d C.proc.civ. ``Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare cand partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita``.
Cererea formulata de SC E Q S SRL in contradictoriu cu parata S.C.N I C SRL a fost introdusa pe rolul Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei in data de 08.05.2012, fiind inregistrata sub nr. dosar 114/2012.
Catre parata a fost emisa citatia pentru data de 12.07.2012, ora 1000 aceasta fiind primita la data de 13.06.2012 conform dovezii aflate la fila 47 dosar arbitral.
Pentru termenul din data de 12.07.2012 parata a formulat cerere de amanare motivat de imprejurarea ca doreste angajarea unui aparator.(f.51 dosar arbitral)
Cererea a fost admisa la data de 12.07.2012 cauza fiind amanata pentru termenul din data de 26.09.2012, ora 1230, pentru cand se vor cita partile . (f.58 dosar arbitral)
Citatia a fost primita in data de 30.07.2012 astfel cum rezulta din dovada de primire aflata la fila 64 dosar.
La data de 25.09.2012 parata a formulat o noua cerere de amanare care a fost respinsa in data de 26.09.2012 si s-a acordat termen in data de 10.10.2012, ora 13 30.(f.67 dosar)
Parata a fost citata pentru acest nou termen, primind citatia in data de 04.10.2012(f.71 dosar)
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc in data de 10.10.2012, fiind amanata pronuntarea pentru data de 24.10.2012, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise.
Prin urmare, se constata ca ipoteza mentionata la lit. d a art. 364 vizeaza doua aspecte: primul -lipsa partii la termenul cand au avut loc dezbaterile si un al doilea -procedura de citare nu a fost legal indeplinita pentru acel termen.
Este adevarat ca S.C.N I C SRL a lipsit la termenul din data de 10.10.2012 dar partea a fost legal citata pentru acest termen, termen la care au avut loc dezbaterile, 10.10.2012, ora 13 30, aceasta primind citatia in data de 04.10.2012(f.71 dosar)
Insa, simplul fapt al absentei partii la termenul cand au avut loc dezbaterile nu este suficient pentru a se constitui in motivul prevazut de lit. d pentru actiunea in anulare ci este nevoie ca aceasta absenta sa fie determinata de neindeplinirea procedurii de citare in conditiile legii.
Astfel cum am retinut, procedura de citare a petentei pentru termenul din data de 10.10.2012, termen la care au avut loc dezbaterile, a fost legal indeplinita cu petente astfel ca nu se poate retine incidenta dispozitiilor invocate de aceasta pentru a justifica solicitarea de desfiintare a hotararii arbitrale.
In ceea ce priveste sustinerea petentei in sensul ca nu i-au profitat cele doua termene acordate in cauza, anterior pronuntarii hotararii arbitrale, motivat de faptul ca doar la ultimul termen de judecata tribunalul arbitral a fost legal constituit Curtea retine urmatoarele:
Prima cerere de amanare formulata de parata in data de 12.07.2012 a fost admisa si cauza a fost amanata pentru termenul din data de 26.09.2012, ora 1230.
La acest termen Tribunalul arbitral a fost legal constituit.
Urmatoarea cerere din data de 25.09.2012 a fost respinsa dar s-a acordat termen in data de 10.10.2012, ora 13 30.
Este adevarat ca la termenul de judecata din data de 26.09.2012, termen la care s-a pus in discutie cererea de amanare completul arbitral nu a fost intrunit ca urmare a lipsei unuia dintre arbitrii (f.67 dosar) dar sustinerea partii in sensul ca dreptul la aparare a fost incalcat intrucat cererea de amanare a fost admisa de un complet nelegal constituit( pentru primele doua termene)nu poate fi retinuta intrucat chiar si in cazul neconstituirii legale a completului in fapt cauza a fost amanata, partea putand profita de aceasta perioada de timp pentru a-si formula apararea.
Pentru aceste considerente, sustinerile sale in justificarea solicitarii de anulare a hotararii arbitrale in temeiul lit. d a articolului 364 sunt neintemeiate.
2. Potrivit art. 364 alin.1 lit.i C.proc.civ. ``Hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare cand hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii``.
Pentru a stabili daca in cauza este incident acest motiv de anulare, prevazut de art. 364 lit.i C.proc.civ., bazat pe sustinerea pronuntarii hotararii arbitrale cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii si incalcarea ordinii publice, aceste dispozitii fiind cele prevazute de art. 969 C.civ. prin prisma dispozitiilor art. 15 din Constitutia Romaniei trebuie analizata definitia normei imperative si de la premisa ca normele juridice se clasifica dupa caracterul conduitei prescrise sau, mai precis, dupa modul cum partile pot sau nu sa deroge de la ele, in norme dispozitive si norme imperative.
In ce priveste textul cuprins in art. 969 alin. 1 C. civ.(din 1864), text invocat de petent, acesta avea urmatorul continut: ``Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante``, consacrat sub denumirea de principiul fortei obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), acesta cuprindea o regula de drept potrivit careia actul juridic legal incheiat se impune partilor intocmai ca legea, adica acesta este obligatoriu, iar nu facultativ.
Aceasta nu inseamna insa ca textul cuprinde o norma juridica imperativa, deoarece formula intrebuintata de legiuitor ``au putere de lege`` are doar un sens metaforic, intrucat nu se poate pune semnul egalitatii intre lege si contract, fundamentul fortei juridice obligatorii a actului juridic fiind reprezentat in fapt, pe de o parte, de necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice, iar, pe de alta parte, de imperativul moral al respectarii cuvantului dat.
De aceea, ce intereseaza in analiza motivului de anulare prevazut de art. 364 lit. i) din C.proc. civ. este daca norma ce se sustine a fi fost incalcata de Tribunalul arbitral are acest caracter imperativ sau nu.
In acest sens, Curtea considera ca art. 969 alin. 1 din C. civ. nu are natura unei norme imperative din perspectiva art. 364 lit. i C.proc.civ., acesta reglementeaza un principiu referitor la forta obligatorie, iar nu facultativa a contractului, care nu se confunda cu norma imperativa care impune o anumita conduita a partii. De altfel, de la principiul fortei obligatorii a contractului exista si exceptii care nu s-ar putea aplica in cazul unei norme imperative, exceptia fiind contra chiar ideii de ``imperativ``. Exceptiile de la principiul fortei obligatorii privesc situatiile in care efectele actului juridic civil nu se mai produc asa cum au prevazut partile la incheierea lui, ci independent de vointa lor sau doar a uneia dintre acestea, acestea fiind fie mai restranse, fie mai intinse decat cele stabilite initial.
Se mai retine ca norma imperativa (fie de drept substantial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit incalcata de tribunalul arbitral pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia sa prescrie o anumita conduita (incalcata de parti, dar acceptata de instanta) sau sa interzica o anumita conduita (pe care instanta sa o fi permis).
Un alt argument in acest sens este si cel potrivit caruia actiunea in anulare, putand fi exercitata doar pentru motivele expres si limitativ prevazute de lege (care au natura mai mult a unor motive de nelegalitate), nu ar putea fi extinsa si la alte situatii, care privesc, in realitate, temeinicia hotararii, modul cum au fost interpretate probele, cum s-a procedat la interpretarea clauzelor contractuale etc.
Daca s-ar accepta ideea petentei in sensul ca art. 969 alin. 1 C. civ. este o norma imperativa, in sensul art. 364 lit. i C.proc. civ., s-ar ajunge la situatia ca actiunea in anulare sa aiba natura unei cai de atac de reformare, precum apelul, deoarece litigiile arbitrale izvorasc din contracte, iar acestea, avand forta juridica obligatorie conform art. 969 alin. 1 C. civ., in functie de modul cum au fost interpretate de catre instanta, ar conduce la anularea hotararii, in cazul in care instanta superioara, investita cu actiunea in anulare ar considera ca interpretarea data de tribunalul arbitral este diferita de a sa, ceea ce considera Curtea, excede ratiunii si modului cum este reglementata in prezent actiunea in anulare.
Potrivit art. 15 alin.2 din Constitutia Romaniei `` Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile``.
Principiul neretroactivitatii legii civile noi este acea regula de drept potivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior.
Acest principiu este expres consacrat in art.1 din Codul civil, astfel ``Legea dispune numai pentru viitor: ea n-are putere retroactiva`` precum si in art.15 alin. 2 din Constitutia Romaniei ``Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile``
Acest principiu este un factor de stabilitate a circuitului civil. Aplicarea legii civile noi asupra trecutului ar genera nesiguranta circuitului civil si ar crea neincredere in lege cu rezultate nefaste pentru respectarea legalitatii si a ordinii de drept .
Curtea Constitutionala a constatat in legatura cu principiul neretroactivitatii legilor, ca, ``potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, ea ramanand in vigoare pana la aparitia unei alte legi, care o abroga in mod explicit sau implicit.
Prin urmare, ori de cate ori o lege noua modifica starea legala anterioara cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, daca s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii legi, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare.
A decide ca, prin dispozitiile sale, legea noua ar putea desfiinta sau modifica situatii juridice anterioare, existente ca o consecinta a actelor normative care nu mai sunt in vigoare, ar insemna sa se incalce principiul constitutional al neretroactivitatii legii civile.
Insa legea noua este aplicabila de indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi``. (decizia nr. 1.495 din 15 noiembrie 2011)
De asemenea, in cuprinsul deciziei nr. 330/2001 Curtea Constitutionala a retinut: `` Curtea constata ca o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune in timpul urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare``
In hotararea arbitrala s-a retinut incidenta dispozitiilor art. 1272 si 2538 Noul cod civil precum si dispozitiile art. 46 C.com. iar potrivit sustinerilor partii dispozitiile care ar fi trebuit retinute erau cele ale art. 969 C.civ.(din 1864)
Ceea ce se invoca in sustinerea cererii in anulare este de fapt aplicarea gresita a prevederilor legale dispozitive dar instanta retine ca in sfera motivului de anulare reglementat de art. 364 lit. i C. proc. civ. nu se includ criticile cu privire la interpretarea ori aplicarea gresita a prevederilor legale dispozitive, textul fiind de stricta interpretare si nu poate constitui un pretext pentru examinarea temeiniciei si legalitatii hotararii arbitrale.
Interpretarea prevederilor contractuale si constatarile tribunalului arbitral referitoare la acestea nu sunt supuse controlului judiciar pe calea actiunii in anulare.
Puterea de lege pe care conventiile legal facute o au pentru partile contractuale, prevazuta de art. 969 Cod civil nu reiese din o dispozitie imperativa a legii, ci din acordul de vointa al partilor, care dau nastere raporturilor juridice dintre ei.
Pentru aceste considerente instanta A constatat actiunea in anulare neintemeiata, urmand sa o respinga ca atare.