Termenul de prescriptie aplicabil in cazul cererii de restituire a cautiunii

Fata de natura sa juridica de garantie legala, cautiunea depusa in baza normelor legale este exceptata potrivit alin. (3) al art. 23 din Decretul nr. 167/1958 de la termenul de prescriptie de trei ani. A retine prescriptibilitatea cererii ar insemna ca deponentul proprietar ar ramane lipsit pentru totdeauna de suma constituita drept garantie, solutie inadmisibila.

Petenta SC C. Romania SRL Campina (fosta PCC S. si fosta S. SA) a solicitat restituirea cautiunii in suma de 50.000 lei, depusa in dosarul de apel nr. 324/COM/2005 al Curtii de Apel Pitesti si restituirea exemplarului original al recipisei nr. 14/253360101 din 11 martie 2005.

In motivare s-a aratat ca decizia nr. 100/A/C pronuntata de Curtea de Apel Pitesti la 29 iunie 2005 a ramas irevocabila prin decizia nr. 179 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 19 ianuarie 2006, asa incat nu se mai impune retinerea cautiunii.

Prin decizia nr. 815/2010, Tribunalul Valcea si-a declinat competenta in favoarea Curtii de Apel Pitesti, retinand ca aceasta din urma instanta a dispus plata cautiunii, asa incat tot ea este cea care hotaraste asupra ei.

Prin incheierea nr. 19/A-CC din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Pitesti, Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a respins ca prescrisa cererea formulata de petenta SC C. Romania SRL in contradictoriu cu SC D.S.P. SA privind restituirea cautiunii in suma de 50.000 lei depusa cu recipisa nr. 14/1253360101 din 11 martie 2005.

Pentru a hotari astfel instanta a retinut urmatoarele:

Cu ocazia solutionarii apelului formulat de SC D.S.P. SA si de SC S. SA Campina (fosta PCC S., actuala SC C. Romania SA) impotriva sentintei nr. 1150/C/2004 a Tribunalului Valcea, Curtea de Apel Pitesti a dispus pentru solutionarea cererii de suspendare a executarii obligatia de achitare a unei cautiuni de 50.000 lei.

Solutionand calea ordinara de atac, curtea a pronuntat decizia 100/A/C/2005, prin care nu s-a dispus restituirea cautiunii, decizie ramasa irevocabila prin decizia nr. 179 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 19 ianuarie 2006.

Potrivit art. 7231 alin. ultim C. proc. civ., cautiunea se elibereaza celui care a depus-o in masura in care nu s-a formulat de partea adversa cerere de despagubiri, pana la implinirea unui termen de 30 zile de la data la care prin hotarare irevocabila s-a solutionat fondul cauzei.

Acest fond, in speta, s-a pronuntat la 19 ianuarie 2006, moment de la care a inceput sa curga cele 30 de zile la care se refera textul precitat.

In legatura cu natura juridica a cautiunii s-a apreciat ca, desi ea are caracterul unei garantii pe care partea ce solicita suspendarea de executare la cererea instantei o constituie pentru dezdaunarea partii ce poate fi prejudiciata prin aceasta intarziere si deci nu se pierde proprietatea asupra ei, sunt totusi aplicabile dispozitiile art. 23 din Decretul nr. 167/1958.

Potrivit alin. (1) din acest text de lege ``dreptul la actiunea privitoare la sume de bani consemnate sau depuse la institutiile de banca, credit si economie sau la orice alte organizatii socialiste pe seama statului ori a organizatiilor de stat, se prescrie in termen de 3 ani de la data consemnarii sau depunerii. (a��)

Trecand peste redactarea privind organizatiile socialiste si retinand pronuntarea Curtii Constitutionale asupra acestui aspect, s-a apreciat ca prin sintagma ``pe seama statului`` trebuie sa se inteleaga nu consemnarea in favoarea statului, ci doar in detentia statului, situatie in care s-a aflat cautiunea de 50.000 lei.

Cum, in cauza au trecut mai mult de 3 ani de la data la care potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958 a inceput sa curga termenul de a cere restituirea cautiunii s-a apreciat ca pretentiile formulate si care fac obiectul prezentei solicitari sunt tardive.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs petenta SC C. Romania SRL invocand motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 5 si 9 C. proc. civ. in temeiul carora a solicitat admiterea recursului, in principal casarea incheierii, respingerea exceptiei tardivitatii formularii cererii si trimiterea cauzei la Curtea de Apel Pitesti pentru ca aceasta sa se pronunte pe fondul cauzei, in subsidiar modificarea in tot a incheierii recurate, respingerea exceptiei tardivitatii formularii cererii si admiterea cererii de restituire a cautiunii.

In dezvoltarea in fapt a recursului recurenta a sustinut, in esenta, urmatoarele:

- Instanta, respingand cererea ca prescrisa, nu a pus in discutia partilor aceasta exceptie, incalcand in acest mod principiul contradictorialitatii care guverneaza procesul civil si dreptul la aparare.

- Solutia data in cauza este rezultatul unei gresite aplicari a normei legale cat si a incalcarii legii - in fundamentarea solutiei instanta de apel a retinut ca fiind incidente in cauza dispozitiile art. 23 din Decretul nr. 167/1958, cu trimitere la alin. (1) si (2) din acest text, insa cu ignorarea alin. (3) din textul de lege.

- Alineatul (3) din textul de lege mentionat este pe deplin aplicabil in cauza, cautiunea depusa la dispozitia instantei de judecata, insa in baza unor texte legale care obliga la acest lucru, are natura juridica a unei garantii legale pentru urmatoarele argumente:

a) de text - alin. (1) al art. 23 nu discuta despre cautiuni legale ci doar sume ``consemnate`` la dispozitia organelor statului, aceasta ipoteza referindu-se doar la consemnarile voluntare nu si la cele obligatorii

b) de logica juridica - este posibil ca de la momentul depunerii cautiunii si pana la momentul solutionarii cauzei pentru care s-a depus acea cautiune, din motive procedurale sa fi trecut mai mult de trei ani, asa cum cere textul de lege. Textul de lege impune un termen de 3 ani (ca termen de prescriptie) calculat de la depunerea sumei de bani nu de la trecerea unui termen de 30 de zile de la solutionarea cauzei, asa cum considera instanta de apel,

c) de interpretare legala - normele care reglementeaza institutia prescriptiei extinctive sunt norme imperative, ele nu se interpreteaza, nu se extind, nu intra in interactiune cu alte norme. Astfel se combina in mod eronat o norma imperativa (art. 23 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958) care face vorbire de ``consemnari``, insa atunci cand stabileste data de la care ar incepe sa curga termenul de prescriptie nu mai foloseste textul de lege invocat, ci accepta ca moment de la care incepe sa curga termenul de trei ani ca fiind 30 de zile dupa solutionarea irevocabila a problemei judiciare in legatura cu care s-a depus cautiunea (art. 7231 alin. ultim C. proc. civ.). Acest lucru este de neprimit deoarece o norma in aceasta materie fie se aplica cu totul, fie nu se aplica

d) de natura juridica - cautiunea este definita ca fiind o garantie impusa de lege si dispusa de instanta de judecata in favoarea creditorului. Fiind o garantie legala, cautiunea judiciara este exceptata, potrivit alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, de la termenul de prescriptie de trei ani retinut de instanta, astfel incat actiunea este formulata in termen

- actiunea poate fi calificata eventual ca o revendicare mobiliara prescriptibila in zece ani.

Recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Motivul de recurs intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat intrucat instanta a respectat principiul contradictorialitatii care guverneaza procesul civil si dreptul la aparare.

Din practicaua incheierii din 23 iunie 2010 rezulta ca instanta a pus in discutia partilor chestiunea prescriptiei, aparatorul petentei apreciind ca cererea de restituire a cautiunii nu este supusa unui termen de prescriptie .

Motivul de recurs intemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat intrucat instanta de apel a retinut in mod nelegal incidenta dispozitiilor art. 23 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva cu trimitere la alineatele (1) si (2). Instanta a ignorat alineatul (3) din textul de lege mentionat care prevede ca dispozitiile alineatelor precedente nu sunt aplicabile sumelor constituite drept garantie pe baza normelor legale sau a clauzelor contractuale.

Cautiunea reprezinta suma de bani ce trebuie depusa de una din partile procesului cu titlu de garantie pentru a acoperi eventualele pagube ce ar rezulta din luarea unor masuri la cererea sa impotriva celeilalte parti.

Ca atare, fata de natura sa juridica de garantie legala, cautiunea depusa in baza normelor legale este exceptata potrivit alin. (3) al art. 23 din Decretul nr. 167/1958 de la termenul de prescriptie de trei ani, astfel ca instanta a solutionat gresit cauza pe exceptia prescriptiei.

A retine prescriptibilitatea cererii ar insemna ca deponentul proprietar ar ramane lipsit pentru totdeauna de suma constituita drept garantie, solutie inadmisibila, lipsita de orice ratiune.

Solutionand gresit cauza pe exceptie si nu pe fond, Inalta Curte, in temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., a admis recursul declarat de SC C. Romania SRL, a casat incheierea recurata si a trimis cauza la aceeasi instanta pentru rejudecarea cererii pe fond .