Prescriptia dreptului la actiune. Contract de prestari servicii. Actiune in pretentii

Reclamanta S.C. P.C. S.A. a chemat in judecata pe parata C.N.C.F. C.F.R. S.A. Bucuresti solicitand sa se dispuna obligarea paratei la plata sumei de 2.051.909,87 RON, reprezentand contravaloare lucrari, in termen de maxim 30 de zile de la data pronuntarii sentintei.

A aratat reclamanta ca a executat o serie de lucrari de constructii si instalatii la obiectivul R.K. Cladire Calatori Suceava in baza solicitarilor S.N.C.F.R. -Regionala Iasi, fara ca aceasta din urma sa-si execute obligatiile de plata .

Parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, in sustinerea careia a aratat ca termenul de 3 ani prevazut de Decretul nr. 167/1958 s-a implinit, intrucat la data ultimului proces-verbal din 11.12.2003, situatia lucrarilor executate in perioada 27.11.2003 - 11.12.2003 si pana la data de 21.12.2006, data convocarii la conciliere, au trecut 3 ani.

Reclamanta a mentionat ca termenul de prescriptie curge de la data sistarii lucrarilor si nasterii obligatiei de plata a lucrarilor deja executate, si anume de la data de 20.01.2004 cand parata, prin adresa nr. 61/48/20.01.2004 a solicitat sistarea lucrarilor si a comunicat partii adverse ca lucrarile executate ulterior acestei date nu vor fi onorate la plata . A mai aratat ca prima invitatie la conciliere a fost la data de 20.11.2006, iar cea de-a doua din 05.12.2006, anterior datei de 11.12.2006 cand s-ar fi implinit termenul de prescriptie, in ipoteza in care acesta ar curge de la data de 11.12.2003.

Prin sentinta comerciala nr. 6211 din 09.05.2008, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a Comerciala a admis exceptia prescriptiei si a respins actiunea reclamantei.

Tribunalul a retinut ca actiunea a fost introdusa de reclamanta la data de 10.01.2007 - data postei - in conditiile in care termenul de prescriptie a inceput sa curga cel mai tarziu la 31.12.2003, implinindu-se la 31.12.2006, iar adresa din 20.01.2004 nu este de natura a intrerupe termenul de prescriptie conform dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Din continutul acestei adrese a rezultat ca, de fapt, parata i-a comunicat reclamantei ca incepand cu data de 20.01.2004 sisteaza lucrarile de reparatii la obiectivul Statia Suceava si ca orice lucrare executata ulterior acestei date se va face pe riscul executantului. Tribunalul a apreciat ca adresa mentionata nu reprezinta o recunoastere a debitului, ci doar o comunicare de sistare a lucrarilor executate fara contract . Totodata, s-a constatat ca reclamanta nu a facut dovada executarii lucrarilor pana in luna ianuarie 2004, precum a sustinut.

Impotriva sentintei tribunalului reclamanta a declarat apel, in motivarea caruia a sustinut ca partile nu au incheiat un proces-verbal de receptie finala a lucrarilor executate, conform dispozitiilor legale privind lucrarile de constructie executate, fapt pentru care nu opereaza prescriptia dreptului la actiune pentru contravaloarea lucrarilor executate.

Prin decizia comerciala nr. 442 din 29.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a V-a Comerciala a fost admis apelul reclamantei cu consecinta desfiintarii hotararii atacate si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal. Instanta a apreciat ca procesul-verbal din 11.12.2003 nu constituie un proces-verbal de receptie finala, intrucat in acest act se mentioneaza lucrarile efectuate si cele ce urmeaza a fi executate in perioada urmatoare, respectiv 11.12. - 18.12.2003, fixandu-se ca urmatoarea sedinta de analiza sa aiba loc la data de 15.01.2004. Asadar, avand in vedere continutul mentionatului proces-verbal si faptul ca partile nu au incheiat un act de receptie finala a lucrarilor executate, in cauza nu s-a prescris dreptul la actiune pentru contravaloarea lucrarilor executate.

Impotriva acestei hotarari, parata a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 teza a II-a C.proc.civ..

Recurenta a sustinut ca izvorul dreptului pretins de reclamanta este un fapt juridic licit - imbogatirea fara justa cauza - si nu un act juridic civil - contract comercial - si, in raport de calificarea juridica a acestui fapt juridic civil, prescriptia extinctiva este reglementata printr-o norma speciala si anume art. 8 din Decretul nr. 167/1958, care incepe sa curga de la data de 11.12.2003, data incheierii procesului-verbal semnat si insusit de ambele parti.

Procesele-verbale incheiate ulterior acestei date nu sunt autentice si nu sunt inregistrate in evidentele societatii parate, astfel ca acestea nu au forta probanta.

Recurenta a mai aratat ca s-a pronuntat o solutie gresita cu incalcarea dispozitiile HGR nr. 273/1994, dispozitii care nu se aplica in speta, intrucat nu ne aflam in prezenta unui contract cu clauze ferme, in continutul caruia sa cuprinda termene si modalitati de efectuare a receptiei finale a lucrarilor.

A aratat ca lucrarile efectuate sunt in afara contractului, astfel incat opereaza prescriptia extinctiva inscrisa in art. 8 din Decretul nr. 167/1958, cand momentul curgerii prescriptiei incepe de la data ultimului proces-verbal incheiat de parti la data de 11.12.2003 - ultimul proces-verbal privind situatia lucrarilor executate - data in raport cu care actiunea reclamantei depusa la data de 10.01.2007 nu poate fi constatata decat ca prescrisa.

Recursul este nefondat.

Referitor la motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., cand instanta interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul neindoielnic al acestuia, Inalta Curte a analizat daca instanta de apel a schimbat natura actului juridic civil, cu consecinta calificarii sale eronate.

Instanta de apel a apreciat in mod corect actul juridic dedus judecatii in raport de prevederile legal privind constructiile, constatand ca raporturile dintre parti s-au derulat prin prestari succesive ale lucrarilor, consemnate in procese-verbale, fara a se efectua o receptie finala a acestora.

Si, chiar daca lucrarile a caror contravaloare, se pretinde, prin prezenta actiune, au fost executate cu mai mult de 3 ani in urma, termenul de prescriptie prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 incepe sa curga numai de la data procesului-verbal de receptie definitiva, in sensul art. 1 din Regulamentul de receptie a lucrarilor de constructii si instalatii aferente, potrivit caruia receptia constituie o componenta a sistemului calitatii si este actul prin care se certifica ca executantul si-a indeplinit obligatiile in conformitate cu prevederile contractului sau ale documentatiei executate. Potrivit aceluiasi regulament, receptia se face la terminarea lucrarilor si la finalizare, respectiv dupa expirarea perioadei de garantie .

In cauza, partile s-au intalnit la data de 11.12.2003, cand s-a incheiat un proces-verbal privind situatia lucrarilor executate de catre parata in perioada 27.11.2003 - 11.12.2003, la obiectivul R.K. Cladire Calatori Suceava, precum si lucrarile programate a fi executate pentru perioada urmatoare, respectiv 11.12.2003 - 18.12.2003, ocazie cu care au stabilit ca urmatoarea analiza sa aiba loc la data de 12.01.2004.

Din cuprinsul procesului-verbal incheiat la data de 11.12.2003 a rezultat, fara dubiu, ca acesta nu constituie un act de receptie finala, intrucat se mentioneaza lucrarile ce urmeaza a se efectua in perioada ulterioara incheierii lui.

Prin urmare, partile nu au incheiat un proces-verbal de terminare a lucrarilor sau vreun proces-verbal de receptie finala, conform dispozitiilor legale anterior mentionate, a lucrarilor de constructie executate de catre parata, fapt pentru care nu poate opera prescriptia dreptului la actiune pretins de parata.

Criticile recurentei privind nevalabilitatea proceselor-verbale incheiate ulterior procesului-verbal din 11.12.2003, sunt nefondate, deoarece parata a solicitat reclamantei sa sisteze lucrarile (la data de 20.01.2004), astfel ca ultimul proces-verbal privind situatia lucrarilor executate este cel din 11.12.2003, fapt analizat in mod corect de instanta de apel, care a avut in vedere acest inscris.

Motivul de casare intemeiat de dispozitiile art. 304 pct. 9 teza a II-a C.proc.civ., este de asemenea nefondat, intrucat, asa cum s-a aratat anterior, in raport de calificarea juridica a procesului-verbal din 11.12.2003 ca acest inscris nu a constituit un proces-verbal de receptie finala in sensul dispozitiilor legale in materie, pentru a determina momentul inceperii unei eventuale prescriptii, dreptul material al reclamantei nu s-a prescris, cum in mod corect a apreciat instanta de apel.

Asadar, Inalta Curte a constatat ca actul juridic dedus judecatii a fost calificat legal, instanta de apel recurgand la normele de drept aplicabile spetei, dandu-le o interpretare corecta din perspectiva analizarii inscrisului intitulat proces-verbal - incheiat la 11.12.2003 - in raport cu care s-a constatat legal si temeinic ca nu opereaza prescriptia, atata vreme cat partile nu au incheiat un act de receptie finala, de la care sa inceapa sa curga dreptul reclamantei pentru contravaloarea lucrarilor executate.

In consecinta, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.