Inadmisibilitatea recursului impotriva unei hotarari pronuntate in recurs

Prin sentinta penala nr. 279 din 25 mai 2011 pronuntata de Judecatoria Buftea, inculpatii P.C. si A.F. au fost condamnati, alaturi de alti patru inculpati, la pedepse privative de libertate, dupa cum urmeaza:
I. In baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) si c) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. si art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa inchisorii de 7 ani si 6 luni pentru savarsirea infractiunii de talharie in stare de recidiva postexecutorie (fapta din 15-16 iulie 2010 prezentata la pct. 1).
In baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu in stare de recidiva postexecutorie (fapta din 15-16 iulie 2010 prezentata la pct. 1).
In baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) si i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa inchisorii de 3 ani si 6 luni pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in stare de recidiva postexecutorie (fapta din 15-16 iulie 2010 prezentata la pct. 2).
In baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) si i) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la doua pedepse cu inchisoarea de 3 ani si 6 luni fiecare pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat in stare de recidiva postexecutorie (doua fapte - fapta din 27-29 aprilie 2010 prezentata la pct. 3 si fapta din 22 octombrie 2010 prezentata la pct. 4).
In baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) si e) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 39 alin. (4) C. pen. si art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.F. la pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani si 6 luni pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in stare de recidiva postexecutorie (fapta din 05 iulie 2010 prezentata la pct. 5).
In temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit cele sase pedepse stabilite prin hotarare si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani si 6 luni inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 6 luni inchisoare, in final inculpatul executand o pedeapsa de 8 ani inchisoare.
In temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a mentinut masura arestam preventive a inculpatului.
In temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate retinerea si arestarea preventiva din 26 august 2010 la zi.
Il. In baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) si g) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de complicitate la furt calificat (fapta din 10 august 2010 prezentata la pct. 7).
In baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberarii conditionate a pedepsei de 6 ani si 9 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1080 din 02 octombrie 2006 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr. 2198 din 24 aprilie 2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si s-a contopit restul neexecutat de 818 zile cu pedeapsa stabilita in cauza de 3 ani inchisoare, rezultand o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
In temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului, de la ramanerea definitiva a hotararii si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei aplicate, exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.
In temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) C. pen. rap. la art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate retinerea de 24 ore de la 26 august 2010 orele 21:00 la 27 august 2010 orele 21:00.
Recursurile declarate de inculpatii P.C. si A.F. impotriva hotararii instantei de fond au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penala nr. 1426 din 1 iulie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala.
Impotriva acestei hotarari definitive au formulat recurs condamnatii P.C. si A.F., cauza fiind inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia penala sub nr. 8727/94/2010.
La termenul acordat pentru solutionarea recursurilor, 19 martie 2012, Inalta Curte, din oficiu, in temeiul disp. art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. si art. 3851 C. proc. pen., a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii recursurilor declarate de condamnatii P.C. si A.F., concluziile aparatorului recurentilor condamnati si ale reprezentatului parchetului fiind redate in practicaua prezentei decizii.
Analizand recursurile declarate de condamnatii P.C. si A.F. prin prisma exceptiei invocate, Inalta Curte constata ca acestea sunt inadmisibile pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Legea procesuala penala a stabilit un cadru corespunzator dispozitiilor art. 129 din Constitutia Romaniei, revizuita, cu referire la art. 21 din legea fundamentala, pentru realizarea protectiei judiciare a drepturilor subiective, de natura a satisface exigentele art. 1, 5, 6 si 13 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
In consecinta, revine partii interesate, obligatia de a alege si exercita in conditiile legii, calea procesuala prevazuta in C. proc. pen.
Astfel, corespunzator principiului constitutional al exercitarii cailor de atac numai in conditiile legii, legea procesuala penala a reglementat cadrul cailor de atac, determinand hotararile susceptibile a fi supuse controlului judecatoresc, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului rezulta ca numitii P.C. si A.F. au formulat recurs impotriva unei decizii definitive pronuntate in recurs, demersul lor tinzand la reluarea controlului judiciar.
Or, potrivit reglementarii data prin legea procesuala penala, in materie de control judiciar, caile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atata timp cat partile sunt nemultumite de solutia definitiva data cauzei penale.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotararile judecatoresti nedefinitive, determinate de lege.
Asadar, limitand calea de atac mentionata, exclusiv la hotararile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicitatii acesteia, in raport cu care posibilitatea legala a declararii mai multor recursuri este exclusa, dreptul la aceasta cale procesuala stingandu-se prin exercitare .
Hotararea prin care se solutioneaza recursul este definitiva, potrivit distinctiilor stabilite prin art. 417 C. proc. pen., asa incat, impotriva acesteia nu se poate declara un nou recurs.
Prin urmare, exercitarea de catre condamnatii P.C. si A.F. a caii de atac a recursului in conditiile in care legea interzice, nu este admisibila potrivit dreptului comun.
Recunoasterea unei cai de atac in alte conditii decat cele prevazute de legea procesuala penala constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora si, din acest motiv, apare ca o solutie inadmisibila in ordinea de drept .
In consecinta, pentru considerentele ce preced si ca urmare a admiterii exceptiei, conform art. 385 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Inalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de condamnatii P.C. si A.F. impotriva deciziei penale nr. 1426 din 1 iulie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala.
Totodata, in baza art. 192 alin. (2) din acelasi cod, va obliga recurentii condamnati la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de condamnatii P.C. si A.F. impotriva deciziei penale nr. 1426 din 1 iulie 2011 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia I penala.
Obliga recurentii condamnati la plata sumelor de cate 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care sumele de cate 200 RON, reprezentand onorariul aparatorilor desemnati din oficiu, se avanseaza din fondul Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi 19 martie 2012.