Admisibilitatea cererii de excludere a asociatului

Astfel, sanctiunea excluderii asociatului, in temeiul art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, nu poate fi dispusa, textul legal referindu-se la contractul de societate si nicidecum la o asociere in participatiune.

Prin cererea formulata si inregistrata la 21 aprilie 2009, reclamanta SC B.S.D.G. SRL Navodari a chemat-o in judecata pe parata S.N., pentru ca prin hotararea ce urma sa o pronunte instanta de judecata sa dispuna excluderea din societatea SC B.S.D.G. SRL Navodari a asociatului N.S. urmand ca partile sociale, respectiv participarea la beneficii si pierderi a asociatului, sa se imparta intre ceilalti asociati - R.S., S.C., R.B.R., cu cheltuieli de judecata .

A aratat in cererea sa ca asociata N.S. a fost pusa in intarziere cu privire la aducerea aportului la care s-a obligat, respectiv sa transfere dreptul de proprietate asupra imobilului aflat in constructie situat in Navodari, investitie realizata de reclamanta, potrivit contractului de asociere in participatiune, precum si a antecontractului de vanzare-cumparare incheiat cu numita N.S. care nu s-a conformat obligatiei asumate, astfel ca a inteles sa solicite excluderea judiciara a asociatului N.S. conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. A mai aratat ca activitatea societatii se circumscrie constructiei imobilului al carui aport ii apartinea asociatului S.N., ca in prezent lucrarile continua si ca firma doreste sa finalizeze constructia cat mai repede pentru a fi valorificata corespunzator.

Tribunalul Constanta, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a respins ca nefondata actiunea, asa cum rezulta din sentinta civila nr. 1755/2010.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor pentru a se dispune excluderea asociatului N.S. din societatea SC B.S.D.G. SRL, conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicata, intrucat nici la momentul constituirii societatii reclamante si nici ulterior acestei date, parata nu si-a asumat vreo obligatie cu titlu de aport de natura celei exhibate de reclamanta, respectiv de a transfera societatii comerciale dreptul de proprietate asupra imobilului aflat in constructie situat in Navodari, in speta reclamanta facand confuzie intre actul de constituire al SC B.S.D.G. SRL in care se face mentiunea despre aportul fiecarui asociat, capitalul social si valoarea nominala a partilor sociale si contractul de asociere in participatiune incheiat ulterior constituirii societatii si care nu reglementeaza aportul fiecarui asociat. De asemenea a mai retinut ca actul constitutiv al SC B.S.D.G. SRL, ca instrument juridic prin care asociatii si-au exprimat vointa de asociere si conditiile acestei asocieri, nu cuprinde asumarea din partea paratei a vreunei obligatii de a aporta in natura proprietatea bunului pretins de reclamanta nici la momentul constituirii si nici ulterior, ca efect al intervenirii vreunei majorari a capitalului social, si fata de neindeplinirea dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 care reglementeaza ca ``poate fi exclus din societatea cu raspundere limitata asociatul care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat``, actiunea a fost respinsa.

Apelul declarat de societatea reclamanta SC B.S.D.G. SRL a fost solutionat de Curtea de Apel Constanta, Sectia comerciala, maritima si fluviala, contencios administrativ si fiscal, prin decizia civila nr. 79/COM/2010, care a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a mentinut ca temeinica si legala sentinta instantei de fond, retinand ca art. 222 din Legea nr. 31/1990 prevede limitativ cazurile de excludere a asociatilor din societatile comerciale cu raspundere limitata, ``lit. a)`` a acestui articol referindu-se la excluderea asociatului care, pus in intarziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, iar art.91 din aceeasi lege, obliga asociatii de a depune integral aportul la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia, pe parcursul existentei societatii.

A mai retinut instanta de apel ca in conformitate cu actul constitutiv asociatii societatii apelante s-au obligat sa verse un capital social de 148 dolari SUA, actul constitutiv mentionand ca acest capital a fost achitat integral, ca in niciuna din clauzele contractului de societate, nu este inscrisa obligatia paratei de a aporta bunul imobil la capitalul social, ca partile nu au incheiat niciun alt act legal care sa consacre modificarea capitalului social prin aportarea bunului imobil, astfel ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca nefiind prevazuta o astfel de obligatie in sarcina paratei, si la fel de corect aceasta a retinut ca prin contractul de asociere in participatiune incheiat intre cele doua parti in anul 2005, parata s-a obligat sa puna la dispozitia societatii reclamante imobilul teren situat in Navodari, sa intreprinda toate masurile pentru emiterea autorizatiei de constructie, dar acest contract este distinct de contractul de societate, art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 fiind de stricta interpretare in sensul ca reglementeaza sanctiunea excluderii asociatului raportata la nerespectarea obligatiei neaducerii aportului, referindu-se la contractul de societate si nicidecum la o asociere in participatiune. Cu atat mai mult, parata nu s-a obligat sa aduca aport la capitalul social al societatii dreptul de proprietate asupra constructiei ci, doar sa puna la dispozitie terenul concesionat pentru ca societatea sa edifice constructia, iar antecontractul de vanzare cumparare cuprinde numai obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului in schimbul unui pret, si nicidecum obligatia de a aporta bunuri imobile la capital .

Reclamanta a declarat recurs impotriva deciziei pronuntata de instanta de apel, solicitand admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul admiterii cererii introductive, asa cum a fost formulata si a invocat in sustinerea motivelor de recurs art. 304 pct. 7 C. proc. civ. fata de imprejurarea ca motivarea instantei de fond cuprinde motive contradictorii in privinta aplicarii contractului cadru si art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare, instanta facand o aplicare foarte restrictiva, necuprinsa in textul de lege care nu solicita o anumita formalitate pentru obligatia unui asociat de a aporta un bun, ceea ce inseamna ca o asemenea obligatie se poate asuma printr-un inscris sub semnatura privata, respectiv prin contractul cadru care este o hotarare a Adunarii Generale si prin care intimata si-a asumat obligatia de aport.

Recurenta a aratat ca in mod gresit au fost aplicate dispozitiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 intrucat parata s-a obligat sa predea catre societate terenul aflat in concesiune urmand ca dupa predarea acestuia societatea apelanta sa-si mareasca capitalul social si sa realizeze obiectul de activitate .

In temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat si gresita interpretare a actului dedus judecatii de catre instanta de fond care a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al contractului cadru sectiunea 3.4 si 3.5 care constituie potrivit art. 969 C. civ. legea partilor, inscrisul nefiind contestat de nicio parte in cauza.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare.

Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotararea atacata poate fi modificata cand nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii.

Raportand acest articol la motivul invocat de recurenta potrivit caruia motivarea instantei de fond cuprinde motive contradictorii in privinta aplicarii contractului cadru s-a constatat ca este nefondat fata de imprejurarea ca aceasta nu a precizat in ce consta contradictia, in ipotezele care sustin norma de drept invocata, - respectiv intre considerente, sau intre acestea in raport cu dispozitivul -, pe de alta parte, recursul nu priveste solutia instantei de fond, ci solutia data in apel, astfel ca acest motiv urmeaza a fi respins.

In ceea ce priveste interpretarea gresita a sectiunii 3.4 si 3.5 din contractul cadru, motiv care se sprijina pe dispozitiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. in temeiul caruia modificarea hotararii atacate se poate cere cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, este de retinut ca prin apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei de fond nu a fost invocata gresita interpretare a dispozitiilor art. 3.4 si 3.5 din contractul cadru, aceasta problema nefacand obiectul apelului, imprejurare fata de care fiind o critica noua formulata omisso medio, motivul nu poate fi primit pentru a fi analizat prima data in recurs, urmand a fi respins.

Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementeaza ca hotararea atacata mai poate fi modificata si in cazurile in care este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

In acest temei a incadrat recurenta incalcarea si aplicarea gresita a art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, considerand ca instanta a facut o aplicare restrictiva, in sensul ca obligatia de aportare a unui bun se poate face prin orice inscris sub semnatura privata, formalitate respectata prin contractul cadru .

Dispozitiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 au fost aplicate corect de instanta de apel in raport de contractele invocate in cauza, respectiv contractele de asociere in participatiune, antecontractul de vanzare-cumparare, actul constitutiv si contractul cadru, depuse in copii la dosarul cauzei, in considerentele hotararii fiind identificate clar normele juridice care sustin rezolvarea data litigiului, aplicarea corecta a acestora fiind consecinta unei interpretari corecte a legii.

In acest context analizand aplicarea art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificata si completata in raport de criticile din recurs referitoare la dispozitiile contractului de asociere in participatiune si contractului cadru, Curtea constata ca niciuna din aceste dispozitii nu au legatura cu obiectul litigiului, contractele avand natura diferita de cea a actului constitutiv al reclamantei SC B.S.D.G. SRL, calitatea de asociat a paratei in asocierea in participatiune neputand fi confundata cu calitatea de asociat intr-o societate cu raspundere limitata si nici cu calitatea de parte in contractul cadru .

Contractul de asociere in participatiune are temei de drept art. 251 si urm. C. proc. civ. si priveste constituirea unei societati lipsita de personalitate juridica, bunurile aduse de asociati nu formeaza un capital social, acestia avand dreptul ca la incetarea asocierii sa le fie restituite bunurile pentru care nu si-au pierdut dreptul de proprietate .

De asemenea intr-o asociere in participatiune drepturile asociatilor nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, asocierea neputand fi supusa inmatricularii in Registrul Comertului sau altor formalitati de publicitate, toate aceste dispozitii ale Codului comercial fiind norme care nu pot fi aplicate societatii comerciale cu raspundere limitata pentru care exista reglementare speciala in Legea nr. 31/1990.

Contractul cadru la care s-a referit recurenta este un act juridic premergator constituirii unei noi companii si reglementeaza intelegerea partilor cu privire la constituirea unei noi societati comerciale avand ca obiect de activitate detinerea, dezvoltarea comercializarea si vanzarea sau inchirierea Complexului comercial pe terenul concesionat, pe terenul concesionat de N.S. care avea permisiunea de a construi un Complex comercial rezidential si hotelier, contractul cadru neintrand in sfera de reglementare speciala a Legii nr. 31/1990, nefiind echivalent unui act constitutiv al unei societati comerciale incheiat in temeiul Legii nr. 31/1990, astfel ca nu-i pot fi aplicabile dispozitiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate .

Faptul ca partile au hotarat sa constituie o noua societate la care sa aporteze imobilul din Navodari excede cadrului procesual atata vreme cat nu s-a facut dovada constituirii societatii comerciale in care parata sa fi fost obligata sa aporteze imobilul concesionat, astfel ca si acest motiv a fost respins.

Pentru aceste considerente, s-a constatat ca hotararea atacata este la adapost de orice critica si, in temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.