Cerere de interventie principala. Analiza conditiilor de admisibilitate

Prin sentinta nr. 1638 din 10 noiembrie 2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila a admis cererea precizata, formulata de reclamanta Academia Romana in contradictoriu cu parata Primaria municipiului Bucuresti. A obligat paratii la emiterea dispozitiei cu propunere de acordare de masuri reparatorii in echivalent, in conditiile legii speciale, pentru cota de 3/4 din apartamentele nr. 2, 10, 15, 16, 17, 19, 23, 24, 25, 26, 27, din imobilul situat in Bucuresti. A respins ca neintemeiate cererile de interventie principala formulate de D.R. Dumitru, D.V.G. si I.A.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, prin notificarea din 1 iunie 2005, reclamanta a solicitat restituirea in natura a apartamentelor in litigiu, iar prin dispozitia nr. 4617 din 26 septembrie 2005, emisa de parata, notificarea a fost respinsa ca inadmisibila.

Prin sentinta nr. 1142 din 30 octombrie 2006, definitiva si irevocabila, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila a admis contestatia formulata de reclamanta, a anulat dispozitia emisa si a constatat ca Academia Romana are calitatea de persoana indreptatita.

Tribunalul a mai retinut ca, prin testamentul din 23 ianuarie 1943, V.D. a instituit ca legatar universal Academia Romana asupra intregii sale averi mobile si imobile, printre care si asupra a 11 apartamente din imobilul in litigiu, acceptarea legatului fiind autorizata prin decizia nr. 7807/1944 a Ministerului Culturii si Cultelor.

Prin sentinta civila nr. 14 din 12 ianuarie 1945, pronuntata de Tribunalul Ilfov, s-a retinut ca Academiei Romane ii revine 3/4 din legatul lasat de V.D.

In anul 1948, prin decizie a Consiliului de Ministri, imobilul a fost preluat de catre stat si transmis la Ministerul Afacerilor Interne, temeiul legal constituindu-1 Decretul nr. 224/1951.

In prezent, apartamentele nu mai pot fi restituite in natura, pentru ca au fost instrainate, motiv pentru care se impune acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, in conditiile legii speciale.

In ceea ce priveste cererile de interventie principala, tribunalul a constatat ca intervenientii au solicitat sa se constate ca sunt coproprietari ai imobilului alaturi de reclamanta si sa se dispuna restituirea in natura a cotei parte care li se cuvine.

Analiza pe fond a notificarii este impiedicata de faptul ca notificarea a fost formulata si de alte persoane, respectiv P.C. si S.F.M., care nu au formulat cerere de interventie, stabilirea calitatii de mostenitor fiind o problema de drept care nu poate fi solutionata decat in contradictoriu cu toti pretinsii mostenitori ce apar in notificare .

Pe de alta parte, prin sentinta civila nr. 14 din 12 ianuarie 1945 a Tribunalului Ilfov, s-a retinut calitatea de mostenitor pentru mai multe persoane, fata de care intervenientii nu justifica calitatea de mostenitori.

Prin decizia nr. 750A din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenienti.

Instanta de apel a retinut ca, prin notificarea din 14 august 2001, intervenientii si numitii P.C. si S.F.M. au solicitat restituirea imobilului. Notificarea nu a fost inca solutionata, desi prin sentinta nr. 1721/F din 14 noiembrie 2008, definitiva si irevocabila, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a civila a dispus obligarea Primariei municipiului Bucuresti la emiterea unei decizii sau dispozitii.

Instanta de fond a apreciat in mod corect ca solutionarea notificarii nu se poate realiza decat in prezenta tuturor persoanelor care au formulat notificare, atata timp cat instantele de judecata au competenta de a analiza fondul raportului juridic atunci cand unitatea detinatoare refuza sa solutioneze notificarea .

Solutionarea fondului notificarii nu se poate realiza decat intr-un cadru procesual in care sa figureze toate persoanele care au formulat notificare si care au dreptul la masuri reparatorii, deoarece formularea cererii de interventie doar de catre o parte din notificatori nu-i exclude pe ceilalti de la beneficiul reparatiilor legale.

In acest sens exista distinctie intre sesizarea unitatii detinatoare prin notificare si sesizarea instantei, astfel incat, fata si de dispozitiile art. 4.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, cererea de interventie nu poate fi primita.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs intervenientii.

Invocand dispozitiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentii au aratat ca art. 4.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 vizeaza doar situatia in care a fost emisa o decizie sau dispozitie, iar partile se adreseaza instantei in lipsa intelegerii lor.

Regula unanimitatii nu poate fi aplicata, deoarece, potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 10/2001, doar cei care au formulat notificare au dreptul la masuri reparatorii . Prin urmare, nu are relevanta faptul ca mostenitorii din anul 1952 ai lui V.D. au sau nu mostenitori in anul 2001 sau 2011.

De asemenea, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului impune ca aplicarea regulii unanimitatii sa nu se faca in mod rigid, ci in functie de circumstantele fiecarei cauze .

Demersurile intreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilelor preluate in mod abuziv au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalti coproprietari, care, altfel, ar fi decazuti din drepturile lor.

Criticile formulate permit incadrarea recursului in dispozitiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila si sunt fondate, pentru cele ce se vor arata in continuare :

In cauza, la data de 3 februarie 2010, Tribunalul Bucuresti, Sectia a IV-a civila a incuviintat in principiu, in temeiul art. 52 C.proc.civ., cererile de interventie formulate de numitii D.R.D., D.V.G. si I.A., motivat de faptul ca aceste persoane au dovedit ca au formulat notificare privind imobilul in litigiu.

Solutia incuviintarii in principiu a cererilor de interventie nu a fost atacata cu apel, potrivit dispozitiilor art. 52 alin. (2) C.proc.civ., astfel incat ea a intrat in puterea lucrului judecat.

Acest aspect este important, deoarece, prin incuviintarea in principiu a cererii de interventie, judecatorul nu analizeaza formal daca tertul justifica un interes si pretinde un drept propriu, daca exista o legatura suficienta intre cererea principala si cererea de interventie sau daca intervenientul a respectat conditiile privind momentul la care o astfel de cerere poate fi formulata. incuviintarea in principiu presupune mai mult decat atat, si anume faptul ca pretentiile formulate de tertii intervenienti sunt analizate pe fond in litigiul in curs, deoarece dreptul pretins de intervenient devine drept litigios.

In cauza, Tribunalul Bucuresti a respins cererile de interventie, subliniind faptul ca analiza pe fond a notificarii este impiedicata de faptul ca notificarea a fost formulata si de alte persoane, care nu au formulat cerere de interventie si ca mai exista si alti mostenitori, iar instanta de apel a retinut ca solutionarea fondului notificarii nu se poate realiza decat intr-un cadru procesual in care sa figureze toate persoanele care au formulat notificare .

Prin urmare, ambele instante au constatat ca nu este posibila analiza pe fond a pretentiilor formulate de intervenienti, realizand, in fapt, rediscutarea conditiilor de admisibilitate in principiu a cererilor de interventie principala. Or, acest lucru reprezinta o incalcare a efectului procesual al incuviintarii in principiu a cererii de interventie principala, in conditiile in care, asa cum s-a aratat, legalitatea incuviintarii in principiu nu a constituit obiect al criticilor si analizei instantei in apel.

De aceea, s-a admis recursul declarat de intervenienti impotriva deciziei, care a fost casata in tot. S-a desfiintat sentinta pronuntata de tribunal doar in ceea ce priveste solutionarea cererilor de interventie, iar cauza a fost trimisa la tribunal pentru judecarea pe fond a acestora.