Cerere de lamurire a dispozitivului. Calea procesuala de urmat

In cazul in care a fost initiata procedura executarii silite, in aplicarea art. 399 C. proc. civ., lamurirea dispozitivului titlului executoriu este posibila numai in cadrul contestatiei la titlu, cererea formulata in temeiul art. 2811 C. proc. civ. fiind in aceste conditii nefondata.

Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, prin sentinta nr.438 din 20 ianuarie 2010, a admis actiunea precizata formulata de reclamanta SC F. DCI SA in contradictoriu cu paratul Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti si a obligat paratul sa plateasca reclamantei 1.830.532,31 lei reprezentand contravaloare marfa si 498.461,14 lei penalitati de intarziere calculate pana la 31 mai 2009 si in continuare pana la data achitarii integrale a debitului.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila, in dosarul nr. xx339/3/2008, paratul Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti a formulat, in temeiul dispozitiilor art. 2811 C. proc. civ., cerere de lamurire a dispozitivului sentintei comerciale nr. 438/20 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, prin care a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care sa clarifice masurile dispuse de instanta, respectiv: sa se indice facturile emise de catre SC F. DCI SA ce constituie debitul principal, astfel cum este precizat in incheierea de indreptare eroare materiala din 12 februarie 2010, sa se indice penalitatile contractuale ce urmau a fi calculate, in sensul ca penalitatile trebuiau calculate exclusiv pentru facturile fiscale prinse in anexele 1, 2, 3 si 4 din Raportul de expertiza intocmit de I.M.V. in dosarul nr. xx339/3/2008, pentru perioada 31 mai 2009 si pana la data platii facturilor fiscale prevazute in anexe, sa se precizeze debitul principal pentru care urmau sa fie calculate penalitatile de intarziere, in sensul de a enumera facturile fiscale cuprinse in anexele 1, 2, 3 si 4 din Raportul de expertiza intocmit de I.M.V.

In motivarea cererii s-a aratat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de dispozitiile art. 281¹ alin. (1) C. proc. civ.

In motivarea demersului sau judiciar petentul a aratat ca instanta competenta in solutionarea contestatiei la executare a apreciat ca exista dificultati in stabilirea penalitatilor de intarziere, calculate in baza titlului executoriu si ca sunt necesare lamuriri in acest sens.

SC F. DCI SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si, pe cale de exceptie, a invocat inadmisibilitatea cererii de lamurire a dispozitivului, fata de faptul ca dispozitivul sentintei este clar, in sensul ca, la data pronuntarii, parata avea un debit in cuantum de 1.830.532,21 Ron, la acesta urmand a se percepe penalitati de intarziere de la data de 31 mai 2009 si pana la data achitarii de buna voie de catre debitor .

Intimata a solicitat respingerea cererii ca inadmisibila fata de faptul ca executarea silita a sentintei a fost inceputa inainte de formularea prezentei cereri.

Prin incheierea Camerei de Consiliu de la 18 ianuarie 2012, pronuntata in dosarul nr. xx339/3/2008, Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a civila, a respins ca nefondata cererea formulata de Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti in contradictoriu cu SC F. DCI SA privind lamurirea dispozitivului sentintei comerciale nr. 438 din 20 ianuarie 2010, pronuntata in acelasi dosar.

Tribunalul a apreciat ca, daca s-a inceput executarea, lamurirea se poate face numai pe calea contestatiei la executare in conditiile dispozitiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. pana la implinirea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita conform art. 401 C. proc. civ.

Totodata, instanta a considerat ca dispozitivul este clar, ca nu exista nicio contradictie intre dispozitiv si considerente, ca prin cererea formulata, petenta urmareste modificarea prevederilor dispozitivului, care au trecut in puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil avand in vedere faptul ca sentinta este definitiva si irevocabila.

Impotriva acestei incheieri, in termen legal a declarat apel motivat petentul, cauza fiind inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila.

In motivarea cererii apelantul a sustinut ca instanta de fond, desi retine initial ca cererea intemeiata pe dispozitiile art. 281¹ C. proc. civ. este inadmisibila, intrucat a fost inceputa executarea silita, cu toate acestea analizeaza cererea pe fondul ei.

Al doilea motiv de apel vizeaza netemeinicia hotararii, apelanta sustinand ca prima instanta este in eroare fata de petitul cererii.

Apelantul a sustinut ca cererea formulata este admisibila, astfel cum s-a aratat in doctrina, ca instanta de executare a apreciat ca exista dificultati in stabilirea penalitatilor de intarziere, care necesita lamuriri si ca cererea nu este tinuta de termen, fiind fara relevanta inceperea executarii silite.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, prin decizia nr. 222 din 3 mai 2012, a respins ca nefondat apelul paratului, instanta de control judiciar retinand, in esenta, legalitatea si temeinicia sentintei apelate din perspectiva criticilor formulate si prin raportare la faptul ca apelantul a introdus o contestatie la executare avand acelasi obiect .

Impotriva acestei decizii a declarat recurs Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti solicitand, in principal, modificarea hotararii recurate si admiterea cererii de lamurire a dispozitivului sentintei comerciale nr. 438/20 ianuarie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a VI-a comerciala, in dosarul nr. xx339/3/2008, instanta urmand sa indice:

a) facturile fiscale emise de SC F. DCI SA ce constituie debitul principal in cuantum total de 1.830.532,21 lei, astfel cum este precizat in incheierea de indreptare eroare materiala din data de 12 februarie 2010;

b) penalitatile contractuale ce urmau a fi calculate in baza sentintei comerciale nr. 438/20 ianuarie 2010, in sensul ca penalitatile trebuiau calculate exclusiv pentru facturile fiscale prinse in anexele 1, 2, 3 si 4 din raportul de expertiza intocmit de I.M.V. in dosar nr. xx339/3/2008, pentru perioada 31 mai 2009 si pana la data platii facturilor fiscale prevazute in aceste anexe;

c) debitul principal pentru care urmau a fi calculate penalitatile de intarziere, in sensul de a enumera facturile fiscale prinse in anexele 1, 2, 3 si 4 din raportul de expertiza intocmit de I.M.V., iar, in subsidiar, admiterea recursului si modificarea incheierii din data de 18 ianuarie 2012 in sensul respingerii cererii de lamurire a dispozitivului ca inadmisibila, iar nu ca nefondata.

Recurentul si-a subsumat criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civila, cu referire la urmatoarele aspecte:

Intr-o prima critica recurentul reproseaza instantei de apel ca, mentinand solutia instantei de fond, a analizat inadmisibilitatea cererii ca aparare de fond, si nu ca exceptie, in conditiile art. 137 C. proc. civ., imprejurare fata de care, retinand inadmisibilitatea cererii in raport de temeiul invocat, instanta nu a mai trecut la cercetarea fondului.

Conchide recurentul, sub acest aspect, ca instanta a solutionat gresit apelul intrucat acesta trebuia admis, iar cererea trebuia respinsa ca inadmisibila, iar nu ca nefondata.

Cea de-a doua critica vizeaza nelegalitatea deciziei pentru motivul ca se elimina posibilitatea ca doua instante investite cu cereri similare sa pronunte solutii diferite, recurentul precizand ca a promovat cererea de lamurire a dispozitivului intemeiata pe art. 2811 C. proc. civ. si contestatia la titlu tocmai pentru evitarea unor hotarari contradictorii.

In argumentarea acestei critici recurentul reia sustinerile din cadrul primei critici, aratand ca cererea sa putea fi respinsa cel mult ca inadmisibila, cu respectarea dreptului sau de a formula contestatie la titlu in temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. civ. si de a beneficia de dreptul la un proces echitabil in sensul art. 6 din CEDO.

In finalul cererii recurentul face aprecieri si cu privire la fondul cauzei.

Inalta Curte, examinand decizia recurata din perspectiva criticilor formulate, constata ca recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arata.

Scopul demersului judiciar al recurentului - lamurirea dispozitivului unei hotarari judecatoresti ce constituie titlu executoriu - putea fi atins, alternativ, pe doua cai procesuale: cea reglementata de art. 2811 C. proc. civ. si cea prevazuta de art. 399 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Elementul relevant in determinarea caii procesuale de urmat este, in cauza, faptul inceperii executarii silite care restrictioneaza accesul recurentului la prima alternativa.

Cu alte cuvinte, odata initiata procedura executarii silite, in aplicarea art. 399 C. proc. civ., lamurirea dispozitivului titlului executoriu este posibila numai in cadrul contestatiei la titlu .

Solutia instantei de fond de respingere ca nefondata a cererii, mentinuta de instanta de control judiciar, este corect motivata din perspectiva analizei inadmisibilitatii cererii ca aparare de fond, intrucat acest aspect vizeaza insusi exercitiul dreptului material la actiune, in sens generic, privit din perspectiva folosului practic urmarit, recurentul vizand in fapt lamurirea dispozitivului sentintei pentru inlaturarea impedimentelor ivite in cadrul unei executari deja incepute.

Criticile recurentului vizand fondul cauzei exced prezentei analize de legalitate, fata de solutia pronuntata prin decizia ce se solicita a fi reformata.

Asa fiind, Inalta Curte, constatand legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate, in temeiul art. 312 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.