Functionari publici. Plata sporurilor salariale

La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza faptul ca la data de 29 ianuarie 2010 recurentul Ministerul Finantelor Publice a depus la dosarul cauzei o completare a motivelor de recurs, la 5 februarie 2010 s-a inregistrat o adresa emisa de ANFP, iar la 15 februarie 2010 s-au inregistrat la dosar concluzii scrise formulate de ANFP, la care s-a anexat dovada achitarii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar aferente recursului.
Curtea, dupa deliberare, apreciind ca la dosar exista suficiente probe pentru justa solutionare a cauzei, in temeiul dispozitiilor art. 150 C.pr.civ., declara inchise dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
CURTEA
I. Prin sentinta civila nr.65 din 28 ianuarie 2009 Tribunalul Mures, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si a admis actiunea formulata de reclamanta S. E. in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice M, Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala a Functionarilor Publici.
Au fost obligati paratii la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul de baza si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 01.01.2003 - 13.03.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, s-a prevazut (art.29 alin.1 din lege) acordarea pentru activitatea desfasurata pentru functionarii publici a unui drept compus din c) suplimentul postului si d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Dispozitiile au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004, masura neconstitutionala, intrucat printr-o lege ordinara s-a dispus suspendarea unei legi organice (Statutul functionarilor publici) fara o lege de abilitare legala, potrivit art.115 din Constitutia Romaniei, legiferandu-se intr-un domeniu rezervat legii (Parlamentul si nu Guvernului).
Dreptul suplimentului postului si suplimentului corespunzator treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii ce face parte din continutul complex al dreptului fundamental la munca .
Legiuitorul nu stabileste o modalitate de calcul a sporurilor, modalitatea de aplicare revenind anagajatorului cu avizul ANAF (care justifica calitate procesuala pasiva) de a acorda drepturi in functie de vechimea, salariu de baza, clase si trepte de categorii in functie de nivelul studiilor absolvite, stabilindu-se prin lege numai limita maxima de 25% care se poate acorda.
In prezent, normele de suspendare nu mai au aplicabilitate, drepturile trebuind acordate retroactiv, actualizate cu indicele de inflatie in conformitate cu art.166 Codul muncii.
Nu s-a putut retine sustinerea paratei DGFP M, in sensul ca Legea nr.188/1999 republicata, nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor banesti solicitate intrucat in prezent salarizarea functionarilor publici se realizeaza in conformitate cu OUG nr.6/2007 pana la intrarea in vigoare a sistemului unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, categoriile si gradele profesionale, sunt prevazute de ordonanta, propunerile fiind avizate de autoritatea centrala ANAF. Cererea a fost fondata si a fost admisa ca intemeiata.
II. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata Agentia Nationala a Functionarilor Publici B, iar in temeiul art.304 pct.9 si art.3041 C.pr.civ., raportat la art.312 C.pr.civ. a solicitat admiterea acetsuia, modificarea sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, respectiv respingerea actiunii formulate impotriva A.N.F.P. ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar pe fondul cauzei respingerea actiunii astfel cum a fost formulata ca fiind neintemeiata.
III. Prin recursul declarat de parata Directia Generala a Finantelor Publice M s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentintei atacate, iar in urma rejudecarii cauzei, respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
In motivarea recursului parata a aratat ca sentinta atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, in cauza fiind incidente dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Prin solutia pronuntata in cauza se reglementeaza o omisiune legislativa ceea ce echivaleaza cu transformarea puterii judecatoresti intr-un legislator pozitiv, fapt ce contravine dispozitiilor art.61 din Constitutie, care prevad ca Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Prin urmare, rezulta ca dispozitiile art.31 alin.3 din Statutul functionarilor publici stabilesc cadrul general de salarizare a functionarilor publici, insa determinarea concreta a drepturilor salariale urmeaza a se realiza ulterior. In aceasta situatie, reclamanta este in imposibilitate de a realiza prin intermediul instantei o creanta al carei cuantum nu este stabilit de lege pentru a fi determinat sau determinabil.
III. Impotriva aceleiasi hotarari a mai declarat recurs si paratul Ministerul Finantelor Publice B, solicitand admiterea recursului, si in principal, casarea hotararii criticate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, raportat la prevederile art.304 pct.4 C.pr.civ., iar in subsidiar modificarea hotararii atacate si in urma rejudecarii cauzei pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata, avand in vedere dispozitiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Desi legal citata (f. 4) intimata reclamanta nu s-a prezentat in instanta si nici nu a depus la dosar intampinare asa cum avea obligatia conform art. 308 alin. 2 C.pr.civ.
Examinand recursurile Curtea retine ca sunt fondate pentru considerentele ce urmeaza:
1. Cat priveste recursul formulat de ANAF, Curtea retine ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a ANAF a fost gresit rezolvata de instanta de fond .
Curtea noteaza ca reclamantei ii revenea sarcina de a justifica calitatea de parte pentru parata ANAF in cadrul raportului juridic de drept material conflictual si mai apoi chestiunea urma sa faca obiectul dezbaterilor contradictorii dintre parti sub controlul instantei judecatoresti. Curtea observa ca un atare demers nu s-a realizat si nici o atare procedura nu s-a urmat.
Din economia dispozitiilor art. 107 si art. 1071 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici republicata, ANAF avizeaza, intre altele, statele de functii publice astfel cum sunt stabilite de conducatorii institutiilor publice. Or, raportul juridic de drept material conflictual dedus judecatii se grefeaza pe nemultumirea reclamantei in legatura cu aplicarea unor dispozitii legale referitoare la salarizare ceea ce nu are legatura cu avizarea functiei publice.
In alti termeni, gestionarea sistemului de salarizare a functionarilor publici este in responsabilitatea fiecarui ordonator principal de credite, asa cum rezulta din prevederile art. 3 din OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, dispozitia legala fiind reluata apoi in actele normative succesive in materia salarizarii functionarilor publici pana la Legea de salarizare unica nr. 330/2009.
De altfel, in raport de atributiile conferite de lege ANAF (art. 21 si urm. din Legea nr. 188/1999 republicata), corelat cu faptul ca in perioada de referinta a litigiului 01.01.2003-13.03.2006 intre ANAF si reclamanta nu a existat nici un raport juridic dovedit pe baza caruia s-ar putea extrage obligatia ANAF de a plati cele doua sporuri solicitate, Curtea retine ca aceasta entitate nu are calitate procesuala pasiva.
In acest context, Curtea retine ca sentinta instantei de fond este susceptibila de modificare dat fiind motivul de recurs prev. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., sens in care in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul cu consecinta modificarii sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a ANAF si a respingerii actiunii fata de acest parat pe acestei temei.
2. Principala problema de drept retinuta in aceasta cauza si care rezulta din economia celorlalte doua recursuri este aceea a interpretarii si aplicarii dispozitiilor art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999.
Curtea retine dintru` inceput ca este neintemeiata solicitarea functionarilor publici de a li se plati, retroactiv si pentru viitor, drepturile salariale reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999, republicata, fiecare in cuantum de 25% din salariul de baza .
In argumentarea acestei solutii Curtea are in vedere pe de o parte punctul de vedere unitar adoptat la nivelul Sectiei de profil a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si pe de alta parte solutia data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe langa ICCJ.
Astfel, in sedinta din 21 septembrie 2009 Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, a solutionat un dosar in care a fost declarat recurs in interesul legii de catre procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si drept urmare prin decizia nr. 20, admitandu-se recursul in interesul legii s-a stabilit ca: In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 alin. 1 lit. ``c`` si ``d`` din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, stabilesc ca in lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe calea judecatoreasca drepturile salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Raportat la dispozitiile legale consacrate de art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila decizia data in recursul in interesul legii este opozabila erga omnes, implicit si instantelor judecatoresti.
Drept urmare cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale se poate statua, plecand de la solutia data de I n a l t a C u r t e, ca pentru a fi posibila acordarea sporurilor respective este absolut necesar ca in primul rand sa fie posibila cuantificarea (calcularea) celor doua suplimente, ca parti componente ale salariului functionarilor publici.
Insa pentru cuantificarea acestor doua suplimente este necesara existenta unor dispozitii date in aplicarea si executarea legii, respectiv a art. 31 alin. 1 lit. c) si d)din Legea nr. 188/1999, atributie ce revine exclusiv fie legiuitorului derivat Parlamentul ori legiuitorului delegat Guvernul, in cazul promovarii unui act normativ cu forta de lege, fie Guvernului, in cazul promovarii unei hotarari date in executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999. Sub acest aspect, s-a decis in practica judecatoreasca,ca in conditiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, este inadmisibila cererea de chemare in judecata prin care se solicita obligarea Guvernului sa emita un act normativ cu continut special ( ase vedea spre pilda, decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de Contencios administrativ si fiscal.
Asa fiind, Curtea retine ca in conditiile in care nu este reglementata modalitatea de calculare a suplimentului postului si a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem in prezenta unui drept virtual, ceea ce presupune ca acordarea acestor drepturi ar insemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de alta parte, eventuala cuantificare de catre instanta in raport cu diverse criterii, reprezinta o incalcare a deciziei Curtii Constitutionale nr. 820/2008, in cuprinsul careia jurisdictia de contencios constitutional a retinut expresis verbis ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor cate normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative astfel ca nu au nici competenta de a se substitui legiuitorului ori executivului in privinta acordarii efective a unui drept prevazut de lege, dar care in prezent nu este pasibil de exercitare efectiva.
Totodata, daca s-ar admite asemenea actiuni in conditiile in care dispozitivul sentintei nu ar identifica, deoarece nu ar avea cum altfel, suma la care urmeaza sa fie obligata autoritatea parata, ar presupune pronuntarea unor hotarari judecatoresti nesusceptibile de executare .
Toate aceste considerente impun ca sa fie considerate pertinente criticile din cele doua recursuri si, drept urmare, in temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. se vor admite ca fondate, sentinta va fi modificata si in rejudecare se va respinge actiunea ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de AGENTIA NATIONALA A FUNCTIONARILOR PUBLICI, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE SI DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TG.M impotriva sentintei civile nr.65 din 28.01.2009 pronuntata in dosarul nr(...) al Tribunalului Mures, pe care o modifica in tot, in sensul ca respinge actiunea reclamantei S. E..
Decizia este irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica din 18 februarie 2010.