Clauze abuzive. Rambursare anticipata a creditului

I) 1. sa se constate ca punctul 6.2 din contractul de credit ipotecar incheiat cu BANCA contine o clauza abuziva in intelesul art. 4 din Legea 193/1999: "dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii", motiv pentru care solicita sa fie inlaturata, cu continuarea contractului, in care solicita, de asemenea, sa se constate ca dobanda aplicabila creditului este formata din marja fixa rezultata din scaderea din valoarea de 5,5% a valorii LIBOR de la data incheierii contractului, plus LIBOR . Aceasta rezulta din coroborarea dispozitiilor art. 14 din Legea 190/1999, in forma in care aceasta era in vigoare la data incheierii contractului, cu cele ale art. 1 si 4 din Legea 193/2000.

2.sa se constate ca si punctul 8.1 din contractul de credit nr. C2204/2400/4468/2007 incheiat in data de 20.08.2007 cu parata continea aceeasi clauza abuziva.

In luna mai 2008 parata a marit abuziv dobanda in cele doua contracte la 6,49% si respectiv 6,99% fara sa le comunice reclamantilor acest lucru, cu motivarea ca indicele LIBOR a crescut, ceea ce nu este adevarat, acest indice scazand constant de la 2,5% la 0,17%. "Politica bancii" nu este definita nicaieri in contract, nu este o valoare cunoscuta si transparenta, ea tine de confidentialitatea datelor paratei si pe cale de consecinta nu le poate fi opozabila.

3. sa se constate ca parata i-a obligat, fara temei, sa plateasca la inceperea derularii fiecarui contract, cate un comision de acordare in valoare de 2%, incalcand astfel dispozitiile art. 15 din Legea 190/1999.

4. sa se constate ca au reiuzat expres, in trei randuri, in termenele prevazute de lege, incheierea vreunei act aditional conform O.U.G. 50/2010 cu parata, situatie in care nu pot fi obligati sa achite o dobanda dupa bunul plac al acesteia. De altfel, in Legea 288/2010 de aprobare cu modificari a O.U.G. 50/2010 se arata ca aceasta nu se aplica contractelor in curs de derulare. in acelasi sens art 20 din contractul din anul 2007, art. 19.1 din contractul din 2008 si art. 9 din Legea 190/1999.

5. sa se constate ca parata a refuzat in mod abuziv si nejustificat sa accepte transferul ipotecii constituite in contractul nr. 2202/2400/4468 din 20.08.2007 asupra unui alt imobil, motivul fiind regimul juridic al acestuia, in timp ce in aceeasi perioada a acceptat intr-un alt contract incheiat cu un alt client aplicarea ipotecii pe un imobil cu o situatie juridica identica, reclamantii fiind pusi astfel in situatia de a rambursa creditul . Au fost nevoiti astfel sa achite in plus suma de 12.000 de Euro din cauza diferentei de curs valutar EURO/ franc elvetian.

6. sa se constate ca cele doua contracte mentionate mai sus sunt de fapt niste conventii pre-formulate, de adeziune, asa cum rezulta din art. 17.6 din contractul din anul 2007 si din art. 8.1 si art. 16.5 din contractul din anul 2008, precum si din faptul ca sunt concepute ca niste formulare cu rubrici goale ce au fost completate prin scris de mana, cu pixul, de catre functionarii bancii.

II) in subsidiar, in situatia in care se va considera ca mentionatele clauze nu sunt abuzive in continutul lor ci doar in modalitatea in care parata a inteles sa le interpreteze, sa se constate ca aceasta s-a folosit de practici comerciale incorecte asa cum acestea sunt prevazute de dispozitiile Legii 363/2007 si asa cum s-a stabilit de catre Oficiul pentru Protectia Consumatorului Sibiu prin procesul-verbal de sanctionare contraventionala.

III) Pe cale de consecinta, in oricare dintre situatiile mai sus aratate, in baza dispozitiilor art. 1092 si 969 cod civil, reclamantii au solicitat sa fie obligata parata BANCA la plata catre ei a urmatoarelor sume de bani:

Suma de 17.254,11 franci elvetieni, cu titlu de despagubiri materiale reprezentand diferenta platita in plus de catre ei de-a lungul derularii contractelor de credit si pana in luna aprilie a anului 2011, cu dobanda legala pentru aceasta perioada . Cu obligarea paratei la plata despagubirilor si in continuare, pana la pronuntarea hotararii.

Suma de 4.145,92 franci elvetieni reprezentand comisioanele de acordare credit pe care le-au platit in datele de 20.08.2007 ( 1.700 franci elvetieni) si respectiv 10.03.2008 ( 2.445,92 franci elvetieni).

Suma de 12.000 de Euro sau echivalentul in lei la data efectuarii platii, pe care au fost obligati sa o achite in plus in data de 15.07.2010 la rambursarea anticipata a creditului aferent contractului datorita refuzului paratei de a accepta schimbarea garantiei.

Suma de 428 de lei reprezentand contravaloarea evaluarii imobilului pe care l-au propus Bancii in vederea mutarii ipotecii.

Suma de 10.000 Euro sau echivalentul acesteia in lei la data efectuarii platii, cate 5.000 de Euro pentru fiecare dintre reclamanti, cu titlu de daune morale, pentru suferintele de ordin moral ce le-au fost cauzate prin afectarea prestigiului lor social, profesional si de sine si a demnitatii lor , datorita situarii de Banca intr-o pozitie de inferioritate prin posibilitatea acesteia de a putea cere executarea silita chiar si in situatia in care se folosea de practici comerciale incorecte si abuzive. Mai ales ca de la contractarea creditelor au fost afectati grav de criza economica prin scaderea salariilor si prin cresterea cu 50% a valutei in care platesc ratele. Acestea au dus la tensionarea relatiilor de familie si la crearea unui climat de compatimire din partea colegilor de munca si a cunoscutilor, ambele aducandu-le prejudicii de ordin psihic dificil de depasit.

S-a mai invederat de catre reclamanti faptul ca ei au fost tot timpul de buna credinta, si-au respectat obligatiile asumate si au platit la timp ratele percepute de catre Banca . Nu au acceptat majorarea dobanzii in nici unul dintre contracte si au pus marirea ratelor pe seama cresterii fata de leu a valutei in care au luat creditele.

In motivarea cererii lor, intervenientii au aratat ca au avut si au in derulare cu parata X BANK ROMANIA SA - 2 contracte de credit ipotecar , ca dupa aparitia si intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 au fost notificati de catre banca in vederea incheierii actului aditional de aliniere a contractelor de credit la prevederile noului normativ.

In consecinta, odata cu primirea "draftului" (proiectul) actului aditional, au constatat ca incepand cu data de 21.05.2008 banca a modificat unilateral si abuziv nivelul ratei dobanzii in cele doua contracte de credit tara sa le fie comunicat acest lucru, si anume la 6.49 % desi in momentul semnarii contractelor de credit convenisera asupra dobanzii de 5,5 % fluctuabile in functie de indicele de referinta LIBOR . Marirea ratei dobanzii a intervenit pe fondul scaderii dramatice a acestui indice de la 3 %, cat era la momentul semnarii contractelor, la 0,17 %, cat este in prezent. in atare situatie, nivelul ratei dobanzii ar fi trebuit sa scada proportional cu scaderea LIBORULUI, si nu sa creasca, asa cum s-a intamplat de fapt, in mod nejustificat.

Parata BANCA a formulat intampinare si respectiv completare la intampinare - prin care a invocat exceptii , iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii.

Pe fondul cauzei parata a solicitat respingerea cererii ca neintemeiate, pentru urmatoarele motive :

1) In anul 2008, reclamantul a contractat un credit ipotecar pentru persoane fizice. Conform art. 6.2 din contractul de credit "Dobanda este variabila in conformitate cu politica Bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre Banca, luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex: EURIBOR (EUR) / LIBOR (CHF)/ ROBOR (RON)) etc), fara a exista consimtamantul Clientului."

Prin urmare, rata dobanzii si modul de modificare al acesteia s-au stabilit prin acordul partilor. Totodata, in contractul de credit semnat de catre cele doua parti nu este prevazuta perioada de actualizare (automata) a dobanzii.

In data de 21.05.2008 rata de dobanda s-a modificat de la 5,5% la 6.49%, iar clientului i s-a comunicat aceasta modificare (anexa 1).

Ca urmare a intrarii in vigoare a OUG nr. 50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, contractul de credit a fost modificat de drept, Banca nefacand altceva decat sa aplice si sa respecte dispozitiile legale in vigoare. Astfel, clauzele contractului de credit au fost aliniate la rigoarea prevederilor ordonantei, inclusiv prin indicarea in contractul de credit a formulei de calcul prevazuta la art.37din OUG nr.50/2010.

Prin urmare, la data controlului Comisariatului Judetean pentru Protectia Consumatorilor Sibiu si a introducerii cererii de catre reclamant, formula de calcul era formula prevazuta la art. 37 lit. a) din OUG nr. 50/2010 "in contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: a)dobanda va fi raportata la fluctuatiile indicilor de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobanzii de referinta a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul poate adauga o anumita marja, fixa pe toata durata derularii contractului."

Cu privire la solictiarea reclamantului referitoare la formula de calcul s-a precizat faptul ca marja bancii si indicele LIBOR CHF 3M au fost introduse in formula de calcul ca urmare a punerii in aplicare a prevederilor OUG nr.50/2010.

In contractul initial de credit semnat de catre cele doua parti nefiind mentionata o marja a bancii si nici indicele LIBOR CHF 3M, iar formula de calcul prevazuta in OUG nr.50/2010 nu se poate aplica retroactiv.

Mai mult, reclamantul nu aduce nici o dovada a faptului ca parata ar fi incasat in mod nelegal vreo suma de bani .

S-a mentionat faptul ca platile efectuate de catre reclamant in contul creditului (rata de capital + rata de dobanda) au fost plati datorate in temeiul unui contract valabil incheiat de parti, contract ale carui prevederi au fost respectate de catre BANCA .

Cu privire la comisioanele de acordare s-a precizat faptul ca acestea au fost legal percepute. Astfel, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 190/1999 in sarcina imprumutatului vor fi puse cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit . Prin urmare, in temeiul legii aplicabile la data incheierii contractului reclamantul s-a obligat sa plateasca un comision legal-comisionul de acordare a creditului.

Totodata, din coroborarea art.7.1 lit.b) din contractul de credit cu prevederile art. 19.6 rezulta in mod evident faptul reclamantul avea posiblitatea de a nu semna contractul de credit in cazul in care nu era de acord cu comisionul de acordare. Mai mult, aceasta clauza nu creeaza in detrimentul reclamantului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor avand in vedere faptul ca acest comision s-a perceput o singura data .

In dovedirea sustinerilor sale parata a depus la dosar inscrisuri .

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului instanta a retinut urmatoarele:

La data de 20.08.2007 intre parata BANCA si reclamantii NF si NL - imprumutati, s-a incheiat contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/2400/4468 prin care reclamantilor li s-a acordat un credit in valoare de 85.000 CHF, pe o perioada de 360 de luni, creditul fiind garantat cu un imobil.

La data de 10.03.2008 intre aceleasi parti s-a incheiat contractul de credit ipotecar nr. C2202/2400/7176 ,prin care reclamantilor li s-a acordat un credit in valoare de 122.296 CHF, pe o perioada de 360 de luni, creditul fiind garantat cu un imobil.

La data de 21.10.2010 reclamantii au depus la Comisariatul Judetean pt. Protectia Consumatorilor Sibiu, reclamatia (sesizarea) vizand unele clauze considerate abuzive din contractele bancare incheiate, anume cele referitoare la nerespectarea clauzelor contractuale in sensul modificarii nelegale nivelului ratei dobanzii si folosirea practicilor comerciale abuzive, in sensul perceperii abuzive a comisionului de acordare credit .

Ca urmare a reclamatiei inregistrate Comisariatul Judetean pt. Protectia Consumatorilor Sibiu a efectuat un control la punctul de lucru al intimatei, in urma caruia s-a constatat ca reclamantii au incheiat cu BANCA doua contracte de credit, respectiv nr. 2204/2400/4468/2007 si nr. 2202/2400/7176/2008.

Referitor la primul contract, respectiv nr. 2204/2400/4468/2007, s-a constatat faptul ca banca a acordat imprumutatului un credit de consum in suma de 85000 CHF, credit pentru nevoi personale, cu o dobanda curenta de 5,7%, iar conform art. 8.1 din contract, dobanda poate varia luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru LIBOR, iar banca a modificat dobanda doar in favoarea acesteia, doar cand indicele LIBOR a crescut, fara a modifica procentul de dobanda cand indicativul a avut scaderi, afectand interesele economice ale consumatorului.

Referitor la contract nr. 2202/2400/7176/2008 s-a constatat faptul ca banca a acordat imprumutatului un credit ipotecar in suma de 122296 CH, iar conform art 6 pct 6.2din contract, dobanda poate fi modificata in functie de valoarea dobanzii de referinta pentru LIBOR CHF, iar banca a modificat dobanda doar in favoarea acesteia, doar cand indicele LIBOR a crescut, fara a modifica procentul de dobanda cand indicatorul a avut scaderi , afectand interesele economice ale consumatorului, banca prestand un serviciu financiar incorect, inselator si abuziv, contrar prevederilor legale.

Cu privire la actul aditional emis de catre banca, la contractul nr. 2202/2400/7176/2008, in vederea alinierii contractului la prevederile OUG 50/2010, emis de banca la data de 4.11.2010, s-a constatat faptul ca la art 5 pct 5.3.care se refera la taxe si comisioane, nu sunt mentionate serviciile pe care clientul trebuie sa plateasca- comisionul unic de 150 lei, iar la art 7 - drepturi si obligatii- pct 7.3., nu exista mentiuni clare privind modalitatea de informare a clientului( notificare) despre o posibila cesiune, cat si riscul asumat de client in cazul nerespectarii contractului si cesionarea creditului.

Ca urmare a celor constatate, Comisariatul Judetean pt. Protectia Consumatorilor Sibiu - prin procesul-verbal de constatare a contraventiei nr. ANPC 0014704/17.11.2010 - a dispus sanctionarea OTP BANK Romania SA,astfel: cu amenda in cuantum de 2000 lei, in baza art. 10 lit b din OG 21/1992, cu amenda in valoare de 5000 lei conform art. 15 alin 1 din Legea 362/2007 si avertisment, in conformitate cu art.9 din OG 21/1992.

Impotriva acestui proces verbal, parata OTP Bank a formulat plangere contraventionala, care a fost respinsa ca neintemeiata prin Sentinta civila nr. 124/06.02.2012 a Judecatoriei Sinaia, ramasa irevocabila prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 753/29.05.2012 a Tribunalului Prahova.

In solutionarea plangerii contraventionale instanta a apreciat, in esenta, ca petenta a avut un comportament incorect fata de clientul sau, interpretand contractul in favoarea sa, comportament care este contrar cerintelor diligentelor profesionale, in conformitate cu art. 2 lit h din Legea 363/2007.

Cu privire la incidenta art. 4 din Legea nr. 193/2000, in cauza de fata s-au retinut urmatoarele :

Art. 1 alin. 3 din acest act normativ prevede ca "se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii". Potrivit art. 4 alin. 1 "o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor". La alineatul 2 se arata ca "o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influentele natura ei cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv".

Intr-adevar, potrivit art. 4 alin. 6 din legea nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.

Legea nr. 193/2000 transpune in dreptul romanesc Directiva Consiliului 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. in preambulul acestei directive se arata ca evaluarea caracterului inechitabil nu se efectueaza asupra conditiilor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate / pret al marfurilor sau serviciilor furnizate; obiectul principal al contractului si raportul calitate / pret pot fi, cu toate acestea, luate in considerare la evaluarea corectitudinii altor conditii .

Asadar, legiuitorul european permite analiza obiectului principal al contractului in evaluarea corectitudinii altor conditii pentru a se putea realiza scopul edictarii normei, respectiv protectia adecvata a intereselor consumatorului.

In prezenta cauza, instanta nu analizeaza pretul creditului astfel cum a fost agreat de parti si nu se substituie acestora, ci doar constata ca anumite clauze -respectiv cele care se regasesc la art. 6.2 din contractul nr. C2204/2400/7176/2008 si la art. 8.1 din contractul nr. C2204/2400/4468/2007 -ii permit uneia din parti sa modifice obiectul unei obligatii .

Retine instanta ca in art. 4 alin. 2 din Directiva se prevede ca evaluarea caracterului inechitabil al conditiilor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici justetea pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de marfurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, daca aceste conditii sunt exprimate in mod clar si inteligibil. Asadar o conditie esentiala a excluderii consta in exprimarea clara si inteligibila, iar in cauza nu se poate retine o exprimare clara. Clauza contestata da posibilitatea interpretarilor multiple si ii permite paratei sa modifice intr-o maniera inechitabila dispozitia contractuala privind dobanda . Si Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut in hotararea din 3 iunie 2010, in cauza C-484/08 ca, de fapt, clauzele vizate de art. 4 alin. 2 din Directiva sunt exceptate de la aprecierea caracterului lor abuziv numai in masura in care instanta nationala competenta considera, in urma unei analize de la caz la caz, ca acestea au fost redactate de vanzator sau furnizor in mod clar si inteligibil. In prezenta cauza, dispozitia contractuala care permite bancii sa modifice dobanda nu are caracter clar.

In concret, contractele, incheiate intre parti sunt unele preformulate, standard, iar eventualele diferente dintre acestea si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte . Prin urmare, aceste contracte si clauzele lor nu au fost negociate de catre parti, nefiind dovedit acest lucru.

Contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/2400/4468 (f 122-125 - voi I) s-a incheiat intre parti pe o durata de 30 de ani, la data de 20.08.2007 , moment la care rata LIBOR stabilita si data publicitatii pentru luna august 2007 era de 2,5120% astfel cum rezulta din expertiza contabila efectuata in cauza.

Contractul de credit ipotecar nr. C2202/2400/7176 (f 131-138 -vol I) s-a incheiat intre parti pe o durata de 30 de ani, la data de 10.03.2008 , moment la care rata LIBOR stabilita si data publicitatii pentru luna martie 2008 era de 2,4530% astfel cum rezulta din expertiza contabila.

Potrivit prevederilor art. 8.1 din primul contract si respectiv art.6.1 si 6.2 din cel de-al doilea : "La data incheierii prezentului contract dobanda curenta este de 5,7% , respectiv 5,5%. Dobanda se stabileste in forma procentuala ca rata anuala de dobanda . Dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii. Dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca , luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta ( exemplu EURIBOR , LIBOR si BUBOR etc.) , fara a exista consimtamantul imprumutatului. Noul procent de dobanda se va aplica la soldul creditului ramas de rambursat , incepand cu data de aplicare stabilita de banca . Modificarea dobanzii va duce la recalcularea dobanzii datorate."

Potrivit prevederilor art. III din OUG 174/2008, "valoarea dobanzii, cu precizarea tipului acesteia, fixa si/sau variabila, iar in cazul in care dobanda este variabila, variatia acesteia, trebuie sa fie independenta de vointa creditorului raportata la fluctuatiile unor indici de referinta verificabili, mentionati in contract, sau la modificarile legislative care impun acel lucru".

Din coroborarea acestor dispozitii, este evident ca prevederile art. 8.1. si respectiv art. 6.2 din contractele de credit ipotecar sunt abuzive, intrucat majorarea dobanzii se poate face in raport de "politica bancii" si nu doar de evolutia indicelui de referinta LIBOR . Astfel, prevederile art. 8.1 si respectiv 6.1 si 6.2 din contracte sunt contradictorii, iar in acest caz, Legea nr. 193/2000 stipuleaza ca se vor aplica clauzele care sunt in beneficiul clientului. Este clar ca interesul clientului este micsorarea dobanzii daca indicele de referinta scade, cu toate ca este de notorietate faptul ca "politica bancii" este aceea de a pastra dobanda ridicata in ciuda acestui fapt . Modificarea dobanzii este lasata la puterea discretionara a bancii, desi in articolele mentionate se prevede clar modalitatea de calcul a dobanzii. Banca insa nu a procedat la scaderea dobanzii efective odata cu scaderea indicelui LIBOR, astfel ca reclamantii in calitatea lor de clienti au fost prejudiciati prin plata unor sume mai mari de bani decat cele corespunzatoare nivelului indicelui de referinta indicat de catre banca .

Privind calculul dobanzii ce trebuia achitata in cazul ambelor contracte, expertul a precizat ca aceasta a fost determinata pornind de la prevederile contractelor referitor la dobanda , respectiv articolul 8 ( in primul contract) si art. 6 (in al doilea contract) unde se prevede ca "dobanda poate fi modificata in mod unilateral de catre banca , luand in considerare valoarea dobanzii de referinta pentru fiecare valuta (ex.:EURIBOR/LIBOR/BUBOR,etc.) fara a exista consimtamantului imprumutatului". Din aceasta prevedere si nu numai , rezulta ca rata anuala a dobanzii prevazuta in contract de 5,7% , respectiv 5,5 % are si o componenta reprezentand rata Libor CHF. Ca urmare, tinand cont de prevederile mentionate , precum si de solicitarea din obiectivul stabilit de instanta "in sensul raportarii dobanzii la indicele LIBOR" expertul a procedat la defalcarea ratei dobanzii anuale pe cele doua componente si anume rata LIBOR si marja fixa .

In concluzie, s-a stabilit prin expertiza ca, pentru cele doua credite reclamantii au achitat in plus dobanzi in suma totala de 18.626,80 CHF.

Art. 14 lit. a din Legea nr. 190/1999 rep., la data accesarii creditelor, prevedea ca in cazul creditelor ipotecare pentru investitii imobiliare in care rata dobanzii este variabila, "variatia ratei dobanzii trebuie sa fie legata de fluctuatiile unui indice de referinta mentionat in contract". In cazul de fata insa, banca si-a rezervat dreptul de a modifica unilateral dobanda, in functie de politica proprie. Potrivit art. 8.3 din contractul incheiat la data de 10.08.2007: "in cazul in care, ca urmare a modificarii nivelului de dobanda de catre banca, imprumutatul nu va rambursa ratele nescadente/restul din creditul angajat si dobanzile aferente in termen de cel mult 10 zile calendaristice de la data trimiterii notificarii privind modificarea dobanzii se considera ca a acceptat noul procent de dobanda". Prevederile din acest articol nu sunt abuzive prin ele insele, ci conditionat de aplicarea art. 8.1 descris anterior. Astfel, in situatia in care banca a marit discretionar si unilateral dobanda, doar pentru ca asa este "politica bancii", trebuie ca si clientul sa poata contesta aceasta majorare si sa ceara explicatii bancii in legatura cu motivul majorarii.

Practic, posibilitatea rambursarii intregului credit si a platii ratelor nescadente (plus dobanzile aferente in termen de 10 zile calendaristice) nu exista , deoarece daca reclamantii ar fi avut suma de bani necesara nu ar mai fi avut nevoie de contractarea creditului respectiv. Consecintele refuzului clientului de a plati ratele majorate sunt bine cunoscute: aplicarea de penalitati de intarziere introducerea clientului in baza de date ca rau-platnic etc. Este clar ca clientul se afla pe o pozitie de inferioritate fata de banca, neputand nici macar contesta deciziile bancii.

Dealtfel, si in solutionarea plangerii contraventionale anterior mentionate , instanta a retinut ca "fata de maniera de redactare a contractelor de credit - in momentul in care au fost incheiate, consumatorii au actionat de pe pozitii inegale in raport cu banca, aceste contracte fiind practic de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de catre banca, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze, in urma unei negocieri, fiindu-i practic impuse, intr-o anumita forma . Intre consumatorii- reclamanti si Banca au fost incheiate contractele de credit susmentionate in care era prevazuta clauza potrivit careia banca isi rezerva dreptul de a revizui periodic rata dobanzii, in functie de cotatia indicelui LIBOR CHF, modificarile ratei dobanzii fiind aplicabile fara a fi necesar consimtamantul clientilor, urmand ca banca sa informeze consumatorul printr-o scrisoare simpla sau prin extras de cont trimis la adresa de corespondenta.

S-a mai retinut si ca : "potrivit acestei clauze, petenta a modificat dobanda, doar in favoarea acesteia, cand indicele LIBOR a crescut, fara a modifica procentul de dobanda cind indicatorul a avut scaderi, nerespectand astfel, clauza contractuala si afectand intesele economice ale consumatorului,prin prestarea unui serviciu financiar incorect, inselator si abuziv, contrar prevederilor legale ( art. 4, 6 din Legea 363/2007).Pe de alta parte practica comerciala incorecta a Bancii este dovedita, chiar prin faptul ca aceasta a modificat rata dobanzii incepand cu data de 21.05.2008, unilateral si abuziv, fara a fi comunicat consumatorilor acest lucru, astfel ca, de la dobanda convenita initial de 5,5 % , fluctuabila in functie de indicele de referinta LIBOR a stabilit o dobanda de 6,49%, modificand astfel dobanda in favoarea bancii si in defavoarea consumatorului, imprejurare de care consumatorul a aflat in momentul in care banca a redactat proiectele de acte aditionale in conformitate cu OUG 50/2010 si cu care acestia nu au fost de acord, notificand banca in acest sens, astfel incat nu se poate retine sustinerea petentei potrivit careia in temeiul art. 95 din OUG 50/2010 au acceptat tacit actul aditional emis de banca la contractul nr. 2202/2400/7176/2008."

In consecinta, pentru toate considerentele expuse, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor contractuale referitoare la:

1. " dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii" - clauza care se regaseste la punctul 6.2 din contractul de credit ipotecar nr. C2204/2400/7176/2008 si s-a inlaturat sintagma "in conformitate cu politica bancii" , cu continuarea contractului in care dobanda sa fie o marja fixa a bancii de 3,047% + LIBOR CHF la 3 luni - conform expertizei contabile.

2. "dobanda este variabila in conformitate cu politica bancii" - clauza care se regaseste la punctul 8.1 din contractul de credit ipotecar nr. C2204/2400/4468/2007;

A fost obligata parata BANCA sa plateasca reclamantilor sumele de : 12.839,19 CHF si 5.786,89 CHF sau echivalentul in lei (RON) la data platii, cu dobanda legala - cu titlu de dobanda nedatorata in contractele de credit susmentionate , conform expertizei contabile.

Reclamantii au mai solicitat obligarea paratei la plata sumei totale de 4.145,92 CHF reprezentand comisioanele de acordare a creditelor contractate la datele de 20.08.2007 (1.700 CHF) si 10.03.2008 (2.445,92 CHF), deoarece in conformitate cu dispozitiile art. 15 din Legea nr. 190/1999 acestea au fost percepute fara temei legal si in mod abuziv.

Referitor la aceste comisioane de acordare a creditelor s-au retinut urmatoarele :

In contractul de credit pentru nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C2204/2400/4468 se prevede la art. 9.1 lit. a ca pentru creditul acordat banca percepe un comision de acordare de 2% din suma initiala, care se retine in valuta creditului de catre banca din creditul acordat in momentul in care creditul este pus la dispozitia imprumutatuluisi se calculeaza la valoarea creditului acordat.

In contractul de credit ipotecar nr. C2202/2400/7176 la art. 7.1 lit. b se prevede ca pentru creditul acordat banca percepe un comision de acordare de 2%, perceput o singura data , la valoarea creditului acordat: comisionul se achita de catre client din surse proprii, in valuta creditului, in ziua semnarii contractului.

Reclamantii au achitat sumele de 2.445,92 CHF la data de 20.08.2007 si respectiv 1.700 CHF la data de 10.03.208 - cu titlu de comisioane de acordare credit, astfel cum rezulta din extrasele de cont depuse la dosar.

Potrivit disp. art. 15 din Legea nr. 190/1999 modif. privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare : "in sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente."

La art. 5, art. 10 si respectiv art. 8 din contractele de credit incheiate intre parti este enumerata aceasta documentatie , insa comisioanele de acordare percepute in cele doua contracte nu pot fi considerate ca facand parte din cheltuielile aferente documentatiei de credit, atat datorita denumirii cat si naturii lor, care nici una si nici alta nu fac vreo trimitere la intocmirea vreunui document necesar acordarii creditului.

Potrivit acestor clauze contractuale tragerea din credit se poate efectua doar dupa indeplinirea anumitor conditii prealabile , care presupun constituirea de catre clientii/garanti ipotecari in favoarea bancii, a garantiilor expres prevazute in contract si dupa ce au predat documentele in original, deasemenea expres prevazute, in forma si continutul aprobate de banca, fara ca banca sa fie obligata sa suporte vreo cheltuiala legata de acestea.

Parata sustine in mod neintemeiat ca aceste comisioane de acordare a creditelor ar fi o cheltuiala a sa, aferenta intocmirii documentatiei de credit, reprezentand contravaloarea unui serviciu prestat de ea , respectiv tocmai acordarea imprumutului. Sustinerea nu poate fi primita in conditiile in care reclamantii in calitatea lor de clienti au platit: taxa de analiza , taxa de evaluare a imobilelor aduse in garantie, taxe notariale si pentru instituirea ipotecii, polite de asigurare si au adus toate documentele solicitate de banca, exclusiv pe cheltuiala lor. Asa fiind , se constata ca banca nu are niciun risc, clientul achitand tot , creandu-se astfel disproportii vadite intre drepturile si obligatiile partilor.

Art. 15 din Legea nr. 190/1999 instituie asadar o norma aplicabila exclusiv creditelor ipotecare pentru investitii imobiliare, care nu se aplica in cazul creditelor de nevoi personale (de consum) , asa incat perceperea unor asemenea comisioane de acordare a unor astfel de credite este interzisa de aceste prevederi legale.

Intrucat s-a constatat ca parata a incasat nelegal de la reclamanti suma totala de 4.145,92 CHF, compusa din sumele de : 2.445,92 CHF achitata la data de 20.08.2007 si respectiv 1.700 CHF achitata la data de 10.03.208 - cu titlu de comisioane de acordare credit - a fost obligata la restituirea acestora.

Reclamantii au mai solicitat si sa se constate ca parata a refuzat in mod abuziv si nejustificat sa accepte transferul ipotecii constituite in contractul nr. 2202/2400/4468 din 20.08.2007 asupra unui alt imobil, motivul fiind regimul juridic al acestuia, in timp ce in aceeasi perioada a acceptat intr-un alt contract incheiat cu un alt client aplicarea ipotecii pe un imobil cu o situatie juridica identica, reclamantii fiind pusi astfel in situatia de a rambursa creditul, motiv pentru care au fost nevoiti astfel sa achite in plus la data de 15.07.2010 suma de 12.000 de Euro din cauza diferentei de curs valutar EURO/ franc elvetian. Au cerut sa se constate ca acest refuz constituie un fapt juridic delictual si un tratament discriminatoriu.

In consecinta, au solicitat obligarea paratei sa le plateasca suma de 96.568,14 lei achitata in plus urmare rambursarii anticipate a creditului contractat prin contractul nr. C2204/2400/4468/2007 incheiat la data de 20.08.2007 precum si suma de 428 lei reprezentand contravaloare evaluare imobil

Cu privire la acest petit, instanta a retinut urmatoarele:

La data de 28.06.2010 reclamantul NF a formulat catre parata BANCA , in calitate de debitor in contractul de credit de nevoi personale garantat cu ipoteca nr. C 2204/2400/4468/0.08.2007 - o cerere prin care a solicitat sa i se aprobe inlocuirea garantiei, precizand ca imobilul adus in garantie initial este un apartament compus din trei camere si dependinte ,situat in mun. Brasov, evaluat la data de 06.08.2007 la valoarea de 134.775,85 CHF ( 82.000 Euro). A mentionat ca imobilul care va inlocui garantia va fi compus din teren in suprafata de 264 mp cu casa de locuit P+l+M , compusa din 5 camere si dependinte ,situat in mun. Sibiu, evaluat la 150.000 Euro.

Reclamantul a achitat contravaloarea evaluarii imobilului in vederea mutarii ipotecii, respectiv suma de 428 lei (f 225,226 - vol.1) - taxa stabilita pentru efectuarea raportului de evaluare, intocmit la cererea si pentru BANCA .

Parata BANCA nu_a acceptat inlocuirea garantiei solicitata de catre reclamant, comunicandu-i acestuia faptul ca motivul refuzului este "regimul juridic al terenului".

In legatura cu aceste aspecte s-a retinut ca reclamantii NF si NL sunt proprietarii casei de locuit situata in mun. Sibiu, dobandita prin construire ,iar asupra terenului au drept de folosinta, in baza Legii nr. 15/2003 si HCL nr. 169/2004 a mun. Sibiu, cu drept de atribuire, dobandit prin lege.

Datorita refuzului paratei de a accepta inlocuirea garantiei propusa de reclamanti, acestia au fost nevoiti sa ramburseze anticipat creditul in suma de 85.000 CHF ce le fusese acordat la data de 20.08.2007. Astfel ,1a data de 15.07.2010 reclamantii au achitat suma de 82.104,35 CHF , ramasa dupa achitarea unui numar de 36 de rate, in suma de 2.895,65 CHF - situatie rezultata de extrasele de cont depuse la dosar.

Potrivit suplimentului la expertiza contabila efectuat in cauza reclamantii au platit in plus, urmare rambursarii anticipate a creditului suma de 96.568,14 lei , rezultata ca urmare a diferentei de curs valutar intre data acordarii creditului ( 10.08.2007) si data la care a avut loc rambursarea anticipata, respectiv 15.07.2010 (82.104,35 CHF x 1,1762 lei/CHF, diferenta de curs nefavorabila).

Reclamantii au contractat ulterior un alt credit de la o alta unitate bancara , aceasta acceptand aducerea in garantie a respectivului imobil, aflat in exact aceeasi situatie juridica.

S-a apreciat ca refuzul paratei de a accepta inlocuirea garantiei imobiliare in sensul solicitat de catre reclamanti - refuz motivat exclusiv datorita "regimului juridic al terenului" - nu este in nici un caz intemeiat, in conditiile in care banca a aplicat reclamantilor un tratament discriminatoriu fata de alt client, in speta numitul MCI. in cazul acestuia (la aproximativ numai o luna de la manifestarea refuzului fata de reclamanti), anume la data de 11.08.2010 , parata a acceptat aducerea in garantie in vederea acordarii unui credit ipotecar a unui imobil aflat exact in aceeasi situatie juridica cu imobilul propus de reclamanti pentru inlocuirea garantiei ceruta de ei.

Astfel , din extrasul CF rezulta ca s-a instituit in favoarea paratei BANCA dreptul de ipoteca asupra imobilului situat in mun. Sibiu ( aflat pe aceeasi strada cu imobilul reclamantilor).

Numitii MCI si sotia lui MAI sunt proprietarii casei de locuit dobandita prin construire, iar asupra terenului (in aceeasi suprafata ca si in cazul reclamantilor !) au drept de folosinta ,cu drept de atribuire, in baza Legii nr. 15/2003 si a aceleiasi HCL nr. 169/2004 a mun. Sibiu.

Se mai retin cu incidenta in cauza si disp. art. 31 alin. 4 din Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investitii imobiliare potrivit cu care : daca ipoteca se constituie doar asupra constructiei, iar nu si asupra terenului aferent acesteia, in conditiile existentei unui drept de superficie legal constituit, obiectul ipotecii il constituie respectivul drept de superficie, respectiv dreptul de proprietate asupra constructiei, precum si dreptul de folosinta asupra terenului pe care se afla constructia.

Pentru considerentele expuse a fost obligata parata sa plateasca reclamantilor sumele de : 96.568,14 lei - achitata in plus , urmare rambursarii anticipate a creditului contractat prin contractul nr. C2204/2400/4468/2007 incheiat la data de 20.08.2007 - suma stabilita conform suplimentului la expertiza contabila; 428 lei - contravaloare evaluare imobil din mun. Sibiu.