Insa in situatia in care titularul numelui de domeniu a cunoscut, prin intermediul raporturilor comerciale existente intre firmele la care era asociat cu societatea titulara a marcii, valoarea produselor importate de aceasta si, deci si posibilitatea obtinerii unor avantaje comerciale specifice comertului on-line, retinandu-se reaua-credinta la inregistrarea domeniului de internet, sunt aplicabile dispozitiile art.35 din Legea nr.84/1998, in sensul ca dreptul exclusiv de marca prevaleaza asupra dreptului de folosinta dobandit anterior inregistrarii marcii.Prin sentinta civila nr. 1194 din 07.07.2010 Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a civila a admis in parte cererea astfel cum a fost precizata, cerere formulata de reclamanta S.C. N.P. S.R.L., in contradictoriu cu paratii C.T. si Institutul de Cercetare Dezvoltare in Informatica; a respins ca inadmisibil, primul capat de cerere; a admis al doilea capat de cerere si a interzis paratului C.T. folosirea domeniului de internet universalnutrition.ro; a respins cererea de obligare la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibila si a luat act de renuntarea la judecarea capatului al treilea al cererii. Instanta a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta S.C. N.P.C. S.R.L. a chemat in judecata pe paratii C.T. si Institutul de Cercetare Dezvoltare in Informatica, solicitand sa se constate dreptul exclusiv al reclamantei asupra denumirii de domeniu internet ``universalnutrition.ro``, sa se anuleze inregistrarea numelui de domeniu de catre paratul persoana fizica sub sanctiunea daunelor cominatorii de 100 lire pe zi de intarziere de la ramanerea definitiva a hotararii pana la anularea efectiva a inregistrarii numelui de domeniu, sa se suspende inregistrarea numelui de domeniu pana la solutionarea definitiva a cauzei.In drept, au fost invocate dispozitiile art. 111 C.proc.civ., art. 998, 1000 alin.(3) si 1003 C.civ. si art. 35 din Legea nr. 84/1998 si art. 8 din Legea nr. 148/2000.In fapt, reclamanta a sustinut ca a inregistrat marca Universal Nutrition, pentru care detine exclusivitate in Romania pentru import si comercializare, iar domeniul de internet al paratului o impiedica sa isi deschida un site cu acest nume si creeaza confuzie printre consumatorii produselor comercializate.Prin cererea depusa la data de 18.02.2008, reclamanta si-a precizat cel de-al doilea capat de cerere in sensul ca solicita instantei sa interzica paratului folosirea in continuare a domeniului de internet universalnutrition.ro sub sanctiunea daunelor cominatorii de 100 euro pe zi de intarziere, in baza art. 35 din Legea nr. 84/1998.Prin sentinta civila nr. 963 pronuntata la data de 4.06.2008, a fost respinsa actiunea, retinandu-se ca intre marca inregistrata a reclamantei si domeniul de internet al paratului exista un conflict, insa avand in vedere ca domeniul de internet este inregistrat anterior nu poate fi admisa nici cererea de constatare a unui drept exclusiv al reclamantei asupra domeniului si nici cererea de anulare a inregistrarii acestuia.Prin decizia nr. 262 pronuntata la data de 2.12.2008 de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a a fost admis apelul formulat de reclamanta, s-a desfiintat sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare, constatandu-se ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii precizate a reclamantei privind interzicerea folosirii domeniului de internet de catre parat.In rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a III-a civila.Considerentele Tribunalului avute in vedere la pronuntarea hotararii sunt urmatoarele:Faptul ca reclamanta este distribuitor unic si exclusiv in Romania al produselor Universal Nutrition este confirmat de societatea producatoare din Statele Unite ale Americii prin adresa din 10.10.2005, iar potrivit certificatului de inregistrare a marcii nr. 76142/2006, reclamanta este titulara drepturilor decurgand din inregistrarea marcii. De asemenea, la data de 3.08.2007, reclamanta a notificat paratul sa dezactiveze domeniul www.universalnutrition.ro.Acesta solicitase, anterior, inregistrarea domeniului la data de 30.03.2004, iar paratul Institutul National de Cercetare Dezvoltare in Informatica ICI Bucuresti a inregistrat domeniul potrivit Regulamentului pentru inregistrarea numelor de domenii si subdomenii din zona .ro.In ceea ce priveste primul capat de cerere intemeiat pe dispozitiile art. 111 C.proc.civ. si avand ca obiect constatarea dreptului exclusiv al denumirii de internet universalnutrition, tribunalul a constatat ca o asemenea cerere nu poate fi admisa.Astfel nu exista nicio dispozitie legala care sa consfinteasca dreptul titularului unei marci asupra unui domeniu de internet. Prin urmare, chiar daca nu ar exista inregistrat acest domeniu pe numele paratului persoana fizica, in lipsa solicitarii adresate administratorului zonei.ro si a achitarii taxelor nu se poate statua existenta unui drept asupra domeniului in favoarea reclamantei.Neexistand niciun temei legal sau conventional, admiterea cererii reclamantei ar aduce atingere drepturilor administratorului domeniului respectiv.In ceea ce priveste cererea de interzicere a folosirii de catre parat a domeniului de internet, tribunalul constata ca prin aceasta cerere se tinde la antrenarea raspunderii civile delictuale a paratilor pentru o fapta ilicita de natura sa contravina dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998.Altfel spus, se solicita sistarea faptei ilicite si culpabile (folosirea domeniului internet), ca modalitate de repunere a partilor in situatia anterioara si ca forma speciala a raspunderii reglementate de art. 998 - 999 C.civ., ceea ce implica analiza conditiilor prevazute pentru antrenarea acestei raspunderi.Sub aspectul faptei ilicite, tribunalul a constatat ca se poate imputa paratului folosirea numelui de internet cu incalcarea dreptului exclusiv asupra marcii al reclamantei - nerespectarea dispozitiilor art. 35 din Legea 84/1998, fiind evidenta si legatura de cauzalitate dintre aceasta fapta si prejudiciul suferit de reclamanta (si care consta in imposibilitatea de a-si inregistra ea insasi un site cu aceasta denumire).Nici apararea paratului privind lipsa oricarei vinovatii si a relei-credinte nu a fost retinuta ca exoneratoare de raspundere . Astfel, reclamanta a rasturnat prezumtia de buna credinta care opereaza in favoarea paratului, sustinand ca acesta a fost asociat al unor societati comerciale cu care reclamanta s-a aflat in relatii comerciale in perioada inregistrarii domeniului de internet (aspect recunoscut prin intampinare) si a depus la dosar facturi prin care aceste societati achizitionau produse comercializate de la reclamanta.In ceea ce priveste sustinerea paratului privind faptul ca nu foloseste domeniul de internet deloc si ca nu il foloseste pentru o activitate comerciala, tribunalul a constatat ca faptul ca domeniul este inactiv si conduce la un alt domeniu de internet www.nutriline.ro, constituie in sine o folosire din punct de vedere juridic, iar, faptul ca paratul este persoana fizica nu contravine calitatii de comerciant, cu atat mai mult cu cat activitatea comerciala in care acesta este sau a fost implicat este recunoscuta prin aceeasi intampinare. In plus, nu exista o justificare plauzibila a alegerii acestui nume de domeniu, care sa conduca tribunalul la o concluzie contrara admiterii cererii reclamantei.Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IX-a civila si pentru cauze privind proprietatea intelectuala, investita cu solutionarea apelului declarat de paratul C.T., prin decizia nr.295A din 21.12.2010, a respins calea de atac, ca nefondata pentru considerentele ce urmeaza :Curtea a retinut ca, pe langa analiza temeiului si a conditiilor raspunderii civile delictuale, tribunalul a analizat si prevederile art. 35 din Legea nr. 84/1998.Astfel, desi temeiul de drept al raspunderii civile delictuale nu a fost invocat de catre reclamanta si o reincadrare in drept nu se retine ca fiind necesar a fi efectuata de catre instanta, Curtea a retinut ca aceasta problema nu atrage nulitatea sentintei pronuntate.Instanta, prin decizia de apel a suplinit motivarea privitor la analiza conditiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998.Astfel, cata vreme in speta, temeiul de drept invocat de catre reclamanta il reprezinta dispozitiile speciale ale art. 35 din Legea nr. 84/1998 in temeiul carora se recunoaste titularului unui drept la marca un drept exclusiv asupra semnului reprezentat de acesta, simpla analiza a existentei conditiilor din actul normativ este suficienta si inlatura posibilitatea de a analiza conditiile generale ale raspunderii civile delictuale.Din analiza dispozitiilor art. 35 din Legea nr. 84/1998 a rezultat ca titularului dreptului la marca i se recunoaste dreptul exclusiv de a interzice tertilor folosirea unui semn similar sau identic cu cel al marcii sale pentru produse similare sau identice.In speta, Curtea a retinut ca semnele sunt similare, analizate in ansamblu, deoarece marca reclamantului mai cuprinde si un element figurativ pe langa elementul verbal insa elementele verbale sunt identice atat in ceea ce priveste marca de comert cat si in ceea ce priveste numele de domeniu .Curtea a retinut si faptul ca produsele pentru care cele doua semne sunt destinate constau in suplimente nutritive pentru sportivi.Astfel, riscul de confuzie este previzibil cata vreme, data fiind utilizarea pe scara larga a internetului, consumatorul poate fi indus in eroare cu privire la provenienta produselor cata vreme va gasi site-ul paratului.Pe de alta parte faptul folosirii efective de catre parat a site-ului sau folosirii lui doar pentru a face trimitere la alt site este irelevant in cauza cata vreme riscul de confuzie se apreciaza in abstract iar nu in concret si, pe de alta parte, pagina de web la care se face trimitere are un continut identic si o forma similara.In speta situatia specifica a constat in faptul ca paratul detine un drept de folosinta asupra semnului sau dobandit prin inregistrarea la Institutul national de Cercetare si Dezvoltare in Informatica in temeiul Regulamentului pentru inregistrarea de domenii si subdomenii din zona .ro.Mai mult, acest drept de folosinta este dobandit anterior (la 30.03.2004) dobandirii de catre reclamanta a dreptului sau exclusiv asupra marcii (6.03.2006).Asa cum rezulta din adresa semnata de catre Managerul General al Societatii Universal Nutrition, reclamanta comercializeaza in Romania produse apartinand acestei societati, si sub aceasta denumire inca din anul 1997.Prin intampinarea depusa la dosarul instantei de fond, paratul a aratat ca s-a aflat in raporturi de colaborare comerciala cu reclamanta inca din anii 2004, 2005 si 2006, perioada cand paratul a obtinut acest nume de domeniu .Prin urmare, Curtea a retinut ca paratul a cunoscut despre existenta acestei oportunitati de afaceri ca urmare a contactelor avute cu societatea reclamanta, avand in vedere ca aceasta desfasura activitatea de import inca din cursul anului 1997.Date fiind circumstantele concrete ale cauzei, Curtea a inlaturat aplicabilitatea efectelor principiului prior tempore potior jure in materia drepturilor de proprietate intelectuala si a retinut ca dreptul exclusiv al reclamantei prevaleaza asupra dreptului de folosinta al paratului.Impotriva deciziei a declarat recurs apelantul-parat, intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.proc.civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca instanta a incalcat principiile disponibilitatii si contradictorialitatii. Astfel, instanta de fond a retinut drept temei al actiunii art. 998-999 C.civ. Instanta de apel retine ca temeiul de drept al raspunderii civile delictuale nu a fost invocat de reclamanta si ca tribunalul a analizat fondul cauzei in considerarea indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale.In aceste conditii, solutia instantei de apel de a suplini motivarea este nelegala, pe de o parte pentru incalcarea principiilor disponibilitatii si contradictorialitatii, iar pe de alta parte aceasta solutie nu este prevazuta in procedura .O alta critica se refera la gresita aplicare a dispozitiilor art.35 alin.(2) din Legea nr.84/1998 deoarece, instanta a omis din text conditia exercitarii de catre parat a unei activitati comerciale.Paratul nu foloseste domeniul de internet in activitatea sa comerciala, deoarece nu este comerciant.Atunci cand afirma ca paratul a avut relatii comerciale, instanta de apel face confuzie intre parat, persoana fizica, si firmele la care acesta este asociat, acestea din urma avand relatii comerciale cu reclamanta.Instanta de apel retine reaua-credinta a paratului in inregistrarea domeniului, desi aceasta nu a fost dovedita.Numele de domeniu a fost inregistrat cu buna-credinta deoarece nu avea cunostinta de intentia ulterioara a reclamantei de a inregistra o marca .In consecinta, instanta trebuia sa dea eficienta juridica principiului prior tempore potior jure.Inalta Curte, analizand decizia prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor de drept incidente in cauza, a retinut caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed :Textul alin.(1) al art.297 C.proc.civ. permite desfiintarea hotararii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, doar in doua ipoteze: prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost citata.Niciuna dintre ipotezele avute in vedere de legiuitor nu se regaseste in cauza astfel cum rezulta din expunerea cursului procesului.Asa cum a retinut si instanta de apel, tribunalul a analizat si prevederile art.35 (in prezent art.36) din Legea nr.84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, asa incat nu subzista critica privind incalcarea celor doua principii mentionate.Drept urmare, instanta de apel, retinand ca solutia pronuntata pe fond de prima instanta, atat din perspectiva dispozitiilor art.998-999 C.civ., cat si art.35 (36) din Legea nr.84/1998 este corecta, a dezvoltat propriile argumente, suplimentare celor retinute de tribunal.Contrar celor sustinute de recurent, instanta are obligatia, fata de dispozitiile art.261 alin.(1) pct.5 C.proc.civ. si art.298 C.proc.civ., cu referire si la art.6 par.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, de a analiza problemele ridicate in apel si, examinand in mod corect mijloacele, concluziile si elementele probatorii administrate, sa prezinte propria motivare.Astfel, instanta superioara de fond, prin motivare, poate intregi, suplini ori adauga la considerentele avute in vedere de prima instanta, ori de cate ori constata ca solutia pronuntata este corecta, dar insuficient de clar exprimata ori motivata.Drept urmare, instanta de apel, identificand carentele din motivarea hotararii ce nu atrageau nulitatea acesteia, a aratat considerentele ce au determinat-o sa ratifice hotararea pronuntata de tribunal.Reclamanta este distribuitor unic si exclusiv in Romania pentru produsele Universul Nutrition inca din anul 1997, situatie de fapt necontestata de parat.Acesta este asociat al unor societati comerciale cu care reclamanta s-a aflat in relatii comerciale cu privire la produsele aratate, in perioada anterioara inregistrarii domeniului de internet universalnutrition.ro ce a intervenit in 2004.Prin certificatul de inregistrare a marcii nr.76142 reclamanta a devenit titulara marcii Universal Nutrition, care, pe langa elementul verbal cuprinde si un element figurativ, durata de protectie a marcii fiind de 10 ani, cu incepere de la data de 6.03.2006.Numele de domeniu inregistrat de parat in 2004 este identic cu numele produselor al caror unic si exclusiv distribuitor in Romania este reclamanta din 1997, precum si cu marca inregistrata ulterior de reclamanta.Paratul nu a justificat niciun moment alegerea denumirii ce sugereaza produse/activitati/servicii de nutritie, denumire identica cu produsele destinate vanzarii.Particularitatea spetei consta in aceea ca dreptul de proprietate industriala al reclamantei cu privire la marca Universal Nutrition a fost dobandit ulterior inregistrarii numelui de domeniu, ceea ce ar trebui, de principiu, sa conduca la concluzia ca dreptul la marca nu a fost incalcat.Numai ca paratul a cunoscut, prin intermediul raporturilor comerciale existente intre firmele la care este sau a fost asociat cu societatea reclamanta, valoarea produselor importate din S.U.A. pentru Romania doar de catre reclamanta si, deci, posibilitatea obtinerii unor avantaje comerciale specifice comertului on-line.Din aceasta perspectiva este lipsita de relevanta imprejurarea ca nu recurentul, ca persoana fizica, a derulat activitati comerciale, cata vreme potentialul avantaj financiar obtinut prin intermediul site-ului detinut de parat de societatile comerciale ii revenea lui, in calitatea sa de actionar .Instanta de apel, retinand reaua-credinta a paratului la inregistrarea domeniului de internet, a aplicat corespunzator dispozitiile art.35 din Legea nr.84/1998, atunci cand a retinut ca dreptul exclusiv de marca prevaleaza asupra dreptului de folosinta dobandit de parat anterior inregistrarii marcii.Inalta Curte, pentru cele ce preced, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.(1) C.proc.civ., a respins recursul.
Actiune in contrafacere. Conflict intre o marca si un nume comercial. Invocarea notorietatii marcii. Conditii Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 284 din 4 februarie 2020
Utilizarea unor fotografii in cadrul unei emisiuni tv. Nume patronimic inregistrat ca marca. Neindeplinirea cerintei legale a utilizarii semnului pentru servicii cu titlu de marca Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 104 din 22 ianuarie 2016
Actiune in anularea inregistrarii marcii pentru rea-credinta. Criterii de analiza Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 652 din 22 martie 2016
Incalcarea dreptului exclusiv al titularului marcii Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie -Sectia I civila, decizia nr. 891 din 18 martie 2014
D-na Lindqvist avea functia de instructoare pentru enoriasii unei parohii din Suedia. In scopul de a-i ajuta pe acestia pentru a obtine confirmarea, a Pronuntaţă de: Cazul: Bodil Lindqvist c. Datainspektion, Suedia, recurs prealabil, 6 noiembrie 2003
D-l. Kist, consultant in comunicatii a utilizat melodia �Fur Elise� si cantecul de cocos in cursul unei campanii publicitare in cadrul activitatii sal Pronuntaţă de: Cazul: Shield mark BV / Joost Kist h.o.d.n. MEMEx, 27 noiembrie 2003, recurs prealabil
In 1996 AUDI a cerut Oficiului de Armonizare a Pietei Interne (OAPI) sa inregistreze semnul �TDI� ca marca comunitara. Pronuntaţă de: Cazul: AUDI AG/ Oficiul de armonizare a pietei interne, 3 decembrie 2003