Termenul de prescriptie in cazul raspunderii disciplinare a functionarului public

Din interpretarea textului legal citat, rezulta faptul ca cele doua termene nu sunt alternative, fiind obligatoriu ca aplicarea sanctiunii disciplinare sa se circumscrie ambelor termene, astfel incat nerespectarea oricaruia dintre ele, constituie un viciu de nelegalitate.

Nota: Instanta a avut in vedere dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, in forma republicata in M.Of. nr. 365 din 29.05.2007, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Timisoara reclamantul BE a solicitat ca, in contradictoriu cu paratii Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Autoritatea Nationala a Vamilor si Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara, sa se constate nulitatea absoluta a Ordinului nr.2111/ 19.05.2011, emis de paratul Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, iar in subsidiar sa se dispuna anularea acestuia si suspendarea executarii sale pana la solutionare irevocabila a contestatiei, cu cheltuieli de judecata .

In motivare s-a aratat ca prin Ordinul nr. 2111 din 19.05.2011 emis de Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, comunicat reclamantului la 20.05.2011, acesta a fost sanctionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de doua luni, in baza art. 75, art. 77 alin.(1), alin.(2) lit.j, alin.(3) lit.b, alin.(4), alin.(5), art.78 alin.(3) si art.79 alin.(1) din Legea nr.188/1999, coroborat cu art. 50 alin.(1), alin.(3) si 4 din H.G. nr.1344/2007.

In cuprinsul actului sanctionator s-a retinut ca reclamantul se face vinovat de incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici, abatere reglementata de art.77 alin.(1) lit.i) din Legea nr.188/1999, intrucat ar fi permis ca pe calculatorul din biroul sau sa fie redactata o cerere in numele S.C. ``P`` S.R.L., pentru desigilarea instalatiei de productie si a cailor de acces din cadrul antrepozitului fiscal detinut, in legatura cu o actiune in contencios administrativ indreptata impotriva DJAOV Arad, utilizand astfel bunurile apartinand autoritatii vamale pentru desfasurarea altor activitati decat cele aferente functiei publice detinute.

Reclamantul a sustinut ca ordinul atacat este nul absolut, intrucat nu cuprinde mentiunile obligatorii impuse de artr.50 alin.3 din H.G. nr.1344/ 31.10.2007, respectiv nu mentioneaza termenul in care poate fi contestata sanctiunea disciplinara, instanta la care poate fi indreptata contestatia si nici motivele pentru care au fost inlaturate apararile sale, formulate prin intampinarea comunicata Comisiei de disciplina, urmare a citatiei emisa la 21.09.2010, care vizau nulitatea procedurii de cercetare disciplinara prealabila, urmare a neregulatei citari, raportat la dispozitiile art. 35 alin.2 din H.G. nr.1344/2007.

De asemenea, s-a sustinut ca ordinul atacat ar fi nul ca urmare a faptului ca a fost emis dupa parcurgerea procedurii de cercetare disciplinara prealabila de catre o comisie de disciplina necompetenta, acesta apreciind ca cercetarea sa trebuia efectuata de catre Comisia de disciplina din cadrul ANAP, conform art.10 alin.(2) si art. 29 alin.(3) din H.G. nr.1344/2007, dat fiind faptul ca, la data derularii acestei proceduri, detinea functia publica de director administrativ, numit prin ordin al Presedintelui ANAF.

Sub un alt aspect, s-a aratat ca au fost incalcate prevederile art. 77 alin.(5) din Legea nr.188/1999, in sensul ca sanctiunea disciplinara a fost aplicata dupa expirarea termenului de un an de la data sesizarii Comisiei de disciplina cu privire la savarsirea pretinsei abateri disciplinare

Prin cererea depusa la dosar la 20.09.2011, reclamantul a precizat ca nu a inteles sa cheme in judecata Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, ci insasi Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in calitate de emitent al actului contestat.

Prin intampinarile depuse la dosar, autoritatile parate au solicitat respingerea actiunii, sustinand ca reclamantul se face vinovat de savarsirea abaterii disciplinare retinute in sarcina sa, iar Ordinul nr. 2111/19.05.2011 cuprinde toate elementele impuse de art. 50 alin.(3) din H.G. nr. 1344/2007, iar probele administrate in cursul cercetarii disciplinare au relevat vinovatia sa.

Prin incheierea de sedinta din data de 20.09.2011 a fost admisa cererea de suspendare a executarii Ordinului nr. 2111/19.05.2011, pentru motivele expuse in cuprinsul acelei hotarari.

Prin Sentinta civila nr.433 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Timisoara - Sectia contencios administrativ si fiscal a admis in parte actiunea si a dispus anularea Ordinului nr.2111 din 19.05.2011, respingand, in rest, cererea .

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

- Prin Ordinul nr.2111 din 19.05.2011 emis de Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, comunicat reclamantului la 20.05.2011, acesta a fost sanctionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de doua luni, in baza art. 75, art. 77 alin.1, alin.2 lit.j, alin.(3) lit.b, alin.(4), alin.(5), art.78 alin.(3) si art.79 alin.(1) din Legea nr.188/ 1999, coroborat cu art. 50 alin.(1), alin.3 si 4 din H.G. nr. 1344/2007;

- In speta nu se verifica sustinerile privind nulitatea absoluta a Ordinului nr. 2111/19.05.2011 emis de Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, referitoare la neprecizarea instantei competente la care poate fi contestat actul astfel emis si nici termenul in care sanctiunea disciplinara poate fi contestata, la faptul ca acesta a fost emis de catre un organ necompetent, raportat la functia publica pe care o ocupa la data emiterii sale.

- Dat fiind ca la data sesizarii comisiei de disciplina din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor Bucuresti reclamantul nu detinea functia prevazuta de art.1 lit.g) din Ordinul emis de Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr.71 din 14 ianuarie 2008, privind organizarea si functionarea Comisiei de disciplina din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, instanta de fond a concluzionat ca, nu se poate constata nelegalitatea actului sanctionator atacat pentru nerespectarea normelor de competenta in efectuarea cercetarii disciplinare.

Nu se verifica nici sustinerile reclamantului referitoare la incalcarea conditiilor de forma legal impuse pentru emiterea sa, caci in art. 3 din dispozitivul sau au fost reproduse fidel prevederile art.80 din Legea nr.188/1999, respectiv, art.51 din H.G. nr.1344/2007, rezultand astfel ca emitentul actului a inteles astfel sa faca trimitere la reglementarile legale in vigoare, a caror continut se prezuma a fi cunoscut de catre reclamant.

Raportat la starea de fapt retinuta anterior, curtea de apel a constatat ca cererea reclamantului de anulare a ordinului apare partial intemeiata, verificandu-se, in cauza, sustinerile reclamantului referitoare la aplicarea sanctiunii disciplinare cu depasirea termenului de prescriptie de 1 an, reglementat de art. 77 alin.(5) din Legea nr. 188/1999. S-a retinut ca rezulta atat din cuprinsul Ordinului nr.2111 din 19.05.2011 (fila 11), cat si din copia sesizarii adresate de catre Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara, Autoritatii Nationale a Vamilor Bucuresti, sub nr. 12574/ 23.04.2010, ca la 28.04.2010 a fost inregistrata la comisia de disciplina din cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor Bucuresti (competenta, potrivit argumentelor mai sus expuse, sa efectueze cercetarea disciplinara), sesizarea pentru declansarea cercetarii disciplinare a reclamantului, insotita de nota de constatare prin care era expusa starea de fapt considerata a releva savarsirea abaterii disciplinare.

Ca atare, in data de 28.04.2010 a inceput sa curga termenul de 1 an in interiorul caruia trebuia aplicata sanctiunea disciplinara reclamantului, iar ordinul de aplicare a sanctiunii disciplinare a fost emis dupa expirarea acestuia, la data de 19.05.2011.

S-a concluzionat in sensul ca avand in vedere ca prin intampinarile depuse la dosar, ori in cadrul concluziilor orale puse la dezbaterea in fond a cauzei, paratele nu au formulat aparari cu privire la aceste sustineri si nu au relevat motive de suspendare ori intrerupere a termenului de prescriptie mentionat, termenul mai sus mentionat, reglementat de art.77 alin.(5) din Legea nr.188/1999 a expirat anterior emiterii ordinului sanctionator.

2.1. Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Autoritatea Nationala a Vamilor prin Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, care au invocat motivul de recurs prevazut la art.304 pct.9, in conditiile art.3041 din Codul de procedura civila, fiind sustinute, in esenta, urmatoarele critici:

- potrivit art.77 alin.(5) din Legea nr.188/1999 republicata, ``sanctiunea disciplinara se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare``;
- instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile legale citate, ignorand ca sanctiunea disciplinara a fost aplicata la data de 19.05.2011, deci in cadrul termenului de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare - 19.11.2009.

In concluzie, cele doua autoritati au solicitat admiterea recursurilor, desfiintarea solutiei pronuntate si trimiterea cauzei pentru rejudecare.

2.2. Reclamantul a depus intampinare prin care a raspuns criticilor formulate, sustinand ca solutia instantei de fond este legala si temeinica si solicitand respingerea recursurilor ca nefondate.

Recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi prezentate in continuare.

Asa cum s-a aratat in expunerea rezumativa prezentata mai sus, prin Ordinul nr.2111 emis la data de 19.05.2011, intimatul-reclamant a fost sanctionat disciplinar cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de 2 luni, conform prevederilor art.75, art.77 alin.(1), alin.(2) lit.j), alin.(3) lit.b), alin.(4), alin.(5), art.78 alin.(3) si art.79 alin.(1) din Legea nr.188/1999, republicata.

Din actele si lucrarile cauzei rezulta ca, asa cum in mod judicios a retinut instanta de fond, Comisia de disciplina competenta a fost sesizata la data de 28.04.2010, iar sanctiunea a fost aplicata prin Ordinul nr.2111 din 19.05.2011, ceea ce inseamna incalcarea termenului de 1 an, prevazut de lege.

Astfel, potrivit art.77 alin.(5) din Legea nr.188/1999, republicata ``Sanctiunile disciplinare se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare``.

Din interpretarea textului legal citat, instanta de recurs retine ca cele doua termene nu sunt alternative, fiind obligatoriu ca aplicarea sanctiunii disciplinare sa se circumscrie ambelor termene, astfel incat nerespectarea oricaruia dintre ele, constituie un viciu de nelegalitate.

Or, in cauza, este necontestat ca sanctiunea a fost aplicata prin Ordinul nr.2111 emis la data de 19.05.2011, in timp ce Comisia de disciplina competenta fusese sesizata la data de 28.04.2010, ceea ce reprezinta incalcarea termenului de 1 an prevazut la art.77 alin.(5) din Legea nr.188/ 1999, republicata.

Solutia instantei de fond este legala si temeinica, recursurile fiind in consecinta, respinse ca nefondate.