Contract de mandat. Clauza de neconcurenta. Nerespectarea clauzei

Prin sentinta civila nr. 8544 din 21 decembrie 2010, Tribunalul Comercial Cluj a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamanta SC OVB A.R. Broker Asigurari SRL in contradictoriu cu paratii D.P., P.E. si I.A. si, in consecinta, a obligat paratul D.P. sa plateasca reclamantei 4.000 lei daune morale; a obligat parata P.E. sa plateasca reclamantei 10.000 Euro penalitati contractuale si daune morale; a respins capatul de cerere pentru obligarea paratei I.A. la plata de daune-interese, a obligat paratii P.E. si D.P. sa plateasca, in solidar, cheltuieli de judecata in suma de 9.478,58 lei.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut ca intre reclamanta in calitate de comitent si paratul D.P., in calitate de comisionar, s-a incheiat contractul de comision nr. 918839/30 ianuarie 2008, care a reglementat cadrul general de derulare a raporturilor juridice dintre aceste parti, urmand ca in principiu colaboratorul sa intermedieze si sa ofere consultanta in legatura cu asigurarile incheiate, in beneficiul societatii reclamante care isi desfasoara activitatea in domeniul brokeraj-ului in asigurari si pensii.

De asemenea, intre reclamanta si parata P.E., in calitate de colaborator, s-a incheiat contractul de mandat nr. 902497/2 iunie 2008 care a avut acelasi obiect ca si contractul sus-mentionat.

Aceeasi este situatia contractului nr. S11/184/17 aprilie 2007 incheiat intre reclamanta si parata I.A.

In contractul de mandat incheiat intre reclamanta si parata P.E. a fost stipulata o clauza penala potrivit careia in cazul in care colaboratorul isi incalca obligatiile contractuale prevazute la art. 8.1 raportat la art. 13.5 (una dintre acestea fiind obligatia de a nu detine actiuni sau parti sociale nici direct, nici indirect, nici personal, nici prin interpusi la societati concurente), colaboratorul se obliga la plata daunelor interese in suma de 3.000 Euro pentru fiecare incalcare in parte .

Parata este asociat si administrator la doua societati care actioneaza in acelasi domeniu de activitate cu reclamanta si care folosesc aceleasi politici ca si reclamanta, incercand totodata sa preia colaboratorii si clientii acesteia.

Contractul incheiat cu paratul D.P. nu contine o clauza penala pentru ipoteza in care acesta si-ar incalca obligatia de a nu detine actiuni sau parti sociale (respectiv sa fie asociat sau administrator) la societati concurente.

Insa acesta a infiintat impreuna cu P.E. un numar de doua firme care actioneaza in acelasi domeniu de activitate cu reclamanta, astfel ca instanta a apreciat ca sunt intemeiate pretentiile cu privire la daunele morale pretinse de la paratul D.P.

Instanta a retinut ca nu sunt intemeiate pretentiile reclamantei cu privire la sumele de 500 Euro reprezentand daune-interese compensatorii si 200 Euro cu titlu de penalitati contractuale pretinse de la parata I.A.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratii D.P. si P.E.

Prin decizia civila nr. 231 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a admis apelurile declarate de paratii D.P. si P.E. si a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca a respins actiunea formulata impotriva paratului D.P., a admis in parte actiunea formulata impotriva paratei P.E. si a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 3.000 Euro reprezentand daune-interese in favoarea reclamantei, a mentinut celelalte dispozitii.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut ca nu exista o obligatie in sarcina paratului D.P. cu privire la respectarea vreunei clauze de concurenta astfel ca in ceea ce il priveste pe acest parat nu se poate retine existenta vreunei obligatii .

S-a retinut ca nu exista probe care sa dovedeasca o stare de fapt contrara celei afirmate de parat in aparare, ceea ce confirma imprejurarea ca intre reclamanta si paratul D.P. nu a fost incheiata o conventie in baza careia sa se fi nascut dreptul reclamantei de a cere daune-interese pentru realizarea de activitati de aceeasi natura cu cele realizate de reclamanta.

De asemenea, in ceea ce priveste apelul declarat de parata P.E. s-a retinut ca prima instanta in mod eronat a apreciat ca se aplica cumulat obligatia de plata a daunelor interese in baza clauzei penale intrucat din cuprinsul clauzei 8.1 coroborat cu dispozitiile art. 13.5 in aplicarea prevederilor art. 14 se retine ca, in fapt, realizarea concurentei prin fapta prevazuta la art. 8.1 este privita ca o singura incalcare, astfel ca obligatia urmeaza a fi stabilita in conformitate cu prevederile art. 14.1 teza I din Conventia partilor astfel ca daunele-interese sunt in suma de 3.000 Euro pentru fiecare incalcare in parte .

Probatoriul administrat, insa, nu confirma imprejurarea ca ar fi intemeiate pretentiile reclamantei cu privire la diferenta de suma pretinsa pana la 10.000 Euro care ar reprezenta daune morale pentru prejudiciul de natura nepatrimoniala cauzat reclamantei intrucat, contrar celor retinute de catre prima instanta, nu s-a dovedit activitatea realizata de cele doua firme, desfasurarea activitatii pe aceeasi piata relevanta si cu privire la aceiasi consumatori tinta. Sustinerile privind destabilirea structurii organizatorice prin plecarea unui colaborator si incurajarea plecarii altor colaboratori nu a fost dovedita.

Impotriva acestei decizii a formulat recurs P.E., invocand dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9 C. proc. civ. si criticand decizia sub urmatoarele aspecte:

Actiunea reclamantei trebuie respinsa pe exceptia insuficientei timbrari a actiunii. S-a ``trecut`` nesperat de usor peste acest aspect.

Instanta de apel nu a observat faptul ca reclamanta a incalcat in mod abuziv dreptul la munca si, nu in ultimul rand, la supravietuire, prin inserarea in cadrul contractului a unei clauze ``de neconcurenta``, pentru care nu s-a acordat recurentei niciun drept banesc.

Recurenta sustine ca nu a facut concurenta neloiala reclamantei intrucat, pe de o parte, societatile pe care le-a infiintat nu au lucrat efectiv, iar, pe de alta parte, acestea au figurat in alta zona a tarii, departe de sediul reclamantei.

Analizand recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Inalta Curte apreciaza ca acesta este nefondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Actiunea reclamantei a fost legal timbrata, la valoarea pretentiilor deduse judecatii, potrivit dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. In apelul promovat de parata P.E. nu se critica hotararea instantei de fond sub acest aspect.

Asa fiind, acest motiv de recurs este nefondat.

Pe fondul cauzei, Inalta Curte retine ca intre SC OVB A.R. Broker de Asigurare SRL si recurenta a fost incheiat contractul de mandat nr. 902497/2 iunie 2008 si, potrivit clauzelor contractuale, recurenta, in calitate de colaborator, nu poate detine actiuni sau parti sociale (respectiv sa fie asociat sau administrator) nici direct, nici indicat, nici indirect, nici prin interpusi la aceste societati concurente si nu are dreptul de a promova si stimula activitatea concurentiala a acestor societati, fie personal, fie prin terti.

Potrivit dispozitiilor art. 14.1 din contract, in cazul in care colaboratorul incalca oricare din prevederile stipulate la pct. 13.5 se obliga la plata daunelor interese in suma de 3.000 Euro pentru fiecare incalcare in parte .

Este de necontestat ca recurenta are calitatea de asociat si administrator in societatile: USCF Broker de Asigurare SRL si respectiv USCF Broker SRL, care au ca obiecte de activitate: activitati ale agentilor si broker-ilor de asigurari, evaluare a riscului de asigurare si a pagubelor, activitati de intermediere a tranzactiilor financiare.

De altfel, recurenta recunoaste ca a infiintat respectivele societati, chiar prin motivele de recurs.

Asa fiind, recurenta si-a incalcat obligatiile pe care si le-a asumat prin contractul de mandat incheiat cu SC OVB A.R. Broker de Asigurare SRL si, ca atare, in mod corect a fost obligata la plata despagubirilor catre aceasta.

Nu are relevanta ca societatile infiintate de recurenta nu ar fi desfasurat activitati, cata vreme, recurenta raspunde pentru detinerea calitatii de asociat si administrator in acestea, potrivit contractului de mandat incheiat cu societatea intimata.

Fata de aceste considerente, Inalta Curte a apreciat ca in cauza nu exista motive de nelegalitate care sa impuna casarea sau modificarea deciziei recurate si, pe cale de consecinta, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.