Instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietate comuna a sotilor

In raport cu dispozitiile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., in vederea repararii pagubei, masura asiguratorie a sechestrului poate fi dispusa asupra bunurilor comune ale inculpatului si ale sotiei acestuia, pana la concurenta valorii probabile a pagubei, bunurile aflate in proprietatea codevalmasa a sotilor nefiind exceptate prin lege de la luarea masurilor asiguratorii.

Prin incheierea Curtii de Apel Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, din 7 august 2012 s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a cererii de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului V.E.

In baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) si (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatilor: V.E., C.C., I.C. si T.G. si s-a mentinut aceasta masura .

S-a admis cererea formulata de I.L., in calitate de proprietar al autoturismului marca A., indisponibilizat prin instituirea sechestrului asigurator prin ordonanta procurorului din 2 aprilie 2012 si s-a ridicat masura asiguratorie a sechestrului in temeiul art. 163 C. proc. pen., dispunand restituirea autoturismului si a cheilor acestuia, a certificatului de inmatriculare si a cartii de identitate aferente.

Analizand plangerea formulata de I.L., prin care aceasta a contestat masura asiguratorie a sechestrului instituit asupra unui autoturism, curtea de apel a constatat urmatoarele:

La data de 21 martie 2012, organul de cercetare penala a efectuat o perchezitie domiciliara la locuinta inculpatului I.C. Cu acest prilej, intre altele, a fost ``ridicat in vederea aplicarii sechestrului asigurator`` un autoturism marca A., certificatul de inmatriculare si cartea de identitate in original, conform procesului-verbal de perchezitie.

La data de 2 aprilie 2012, prin ordonanta, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator, inclusiv asupra acestui autoturism, justificand masura pentru repararea pagubei produse de inculpatul I.C., cu mentiunea ca bunul mobil in discutie a fost achizitionat de I.L. in timpul casatoriei cu inculpatul.

In calitate de persoana interesata, in intelesul art. 168 alin. (1) C. proc. pen., I.L. s-a plans instantei, contestand masura sechestrarii autoturismului marca A. indisponibilizat prin ordonanta procurorului, sustinand, pe de o parte, ca este suficient de indestulatoare pentru recuperarea eventualei pagube indisponibilizarea apartamentului situat in localitatea S., strada C., sechestrat prin acelasi act al procurorului, iar pe de alta, ca autoturismul ii apartine si nu il poate folosi, fiindu-i efectiv, dar nelegal ridicat de organul de urmarire penala.

Cererea astfel argumentata a fost indreptatita.

Masurile asiguratorii sunt masuri de constrangere reala si constau in indisponibilizarea, pana la solutionarea definitiva a cauzei, a bunurilor si a veniturilor apartinand inculpatului, in vederea confiscarii speciale, a asigurarii repararii pagubei, precum si pentru garantarea executarii pedepsei pecuniare.

Indisponibilizarea bunului supus masurii sechestrului presupune ca, odata luata masura asiguratorie, inculpatul nu mai poate instraina sau greva bunurile sau veniturile supuse acesteia, astfel ca partea civila sa isi poata realiza creanta nascuta din hotararea de condamnare la despagubiri sau organul specializat sa poata executa, in cazul pedepsei pecuniare, sanctiunea respectiva ori masura confiscarii, aplicate prin hotararea de condamnare.

Din ordonanta de instituire a masurii asiguratorii data de procuror rezulta ca aceasta masura s-a impus in vederea garantarii repararii pagubei produse de inculpatul I.C.

In acest caz, sunt aplicabile dispozitiilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cu care masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se iau numai impotriva bunurilor inculpatului (...) pana la concurenta valorii probabile a pagubei.

Autoturismul in discutie apartine sotiei inculpatului, I.L., astfel cum rezulta din mentiunile inscrise in documentele originale ale acestui bun: certificatul de inmatriculare, la rubrica ``proprietarul vehiculului`` si cartea de identitate a autovehiculului.

In plus, ca bunul mobil sechestrat nu apartine inculpatului I.C. rezulta si din declaratiile de avere pe care acesta, in calitate de primar al localitatii, a avut obligatia de a le depune in temeiul legii.

Faptul ca acest autovehicul ar fi fost dobandit in timpul casatoriei inculpatului cu I.L., asa cum succint s-a motivat in ordonanta, nu justifica masura asiguratorie dispusa, in conditiile in care aceasta imprejurare nu rezulta din actele dosarului; nu este de competenta instantei penale sa stabileasca daca prezumtia relativa de comunitate instituita de norme cu caracter civil opereaza in cadrul acestui proces penal si intre ce limite ale patrimoniului comun al sotilor acest bun ar putea fi considerat ca fiind achizitionat intr-o ipotetica stare de codevalmasie.

Dispozitiile legale procesual penale sus-citate interzic organului judiciar sa instituie masura sechestrului asupra altor bunuri sau valori decat cele apartinand inculpatului (invinuitului ori partii responsabile civilmente, dupa caz).

Dovezile care exista in dosarul de urmarire penala pana la acest moment procesual probeaza doar dreptul de proprietate al persoanei interesate I.L. asupra acestui bun.

In egala masura, curtea de apel a mai constatat ca ridicarea efectiva de catre organele politiei judiciare a autovehiculului, a cheilor si a actelor originale ale acestuia, fara ca in dosar sa existe minime probe din care sa rezulte pericolul instrainarii sale, este nelegala, fiindca in aceasta ipoteza bunul - daca exista dovada ca este al inculpatului I.C. - trebuia indisponibilizat cu lasarea sa in custodie si cu aplicarea, justificata prin actul procedural intocmit, de eventuale sigilii, iar in cea de a doua ipoteza - daca s-ar fi dovedit pericolul de instrainare - bunul putea fi efectiv ridicat, insa, in acest caz, pastrarea lui trebuia incredintata unui custode sau unei societati specializate.

Luarea efectiva a autoturismului si a actelor sale in original din posesia proprietarului sau, care potrivit documentelor este altul decat inculpatul, cu motivarea lapidara ca masura este justificata de repararea pagubei, fara a exista minime indicii ca acest bun ar apartine inculpatului si ca s-a incercat instrainarea lui, contravine prevederilor legale si drept consecinta este lipsita de fundament juridic, fiindca masura asiguratorie a sechestrului prin indisponibilizarea bunului nu constituie prin ea insasi o acoperire a prezumtivei pagube, ci doar garanteaza repararea ei, pe de o parte, iar pe de alta, nu inseamna preluarea efectiva a bunului, ci numai interzicerea instrainarii lui.

In plus, in conformitate cu normele procesual penale care reglementeaza institutia masurilor asiguratorii, organul judiciar nu poate fi el insusi custodele bunului sechestrat si pe care l-a ridicat cu ocazia perchezitiei domiciliare, ca in cauza de fata, legea obligand la desemnarea unui custode in conditiile si ipotezele mai sus-expuse.

In consecinta, pentru considerentele care preced, curtea de apel a ridicat masura asiguratorie a sechestrului instituit, in temeiul art. 163 C. proc. pen., dispunand restituirea autoturismului si a cheilor acestuia, a certificatului de inmatriculare si a cartii de identitate aferente catre persoana interesata I.L., proprietara acestuia.

Impotriva dispozitiei de admitere a cererii formulate de contestatoarea I.L. privind ridicarea masurii asiguratorii a sechestrului instituit asupra automobilului marca A. si de restituire a acestui bun, a certificatului de inmatriculare si a cartii de identitate aferente a formulat in termen legal recurs procurorul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

S-a invocat, in acest sens, ca imprejurarea ca bunul asupra caruia s-a instituit sechestru asigurator nu se afla in proprietatea exclusiva a inculpatului, ci este detinut in codevalmasie cu sotia sa, nu constituia un impediment pentru luarea sau mentinerea acestei masuri asiguratorii.

Potrivit art. 163 alin. (2) C. proc. pen., masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.

In opinia procurorului, aspectul ca autoturismul in litigiu constituie proprietate comuna a inculpatului si a sotiei sale contestatoare nu indreptateste concluzia ca la luarea masurii asiguratorii ar fi fost incalcate prevederile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., intrucat regimul juridic al proprietatii codevalmase a sotilor presupune ca dreptul de proprietate al inculpatului se intalneste cu dreptul de proprietate al sotiei sale in fiecare particica materiala a bunului mobil ce face parte din masa bunurilor comune dobandite de soti, astfel ca apare ca fiind indeplinita conditia impusa de art. 163 alin. (2) C. proc. pen., ca bunul asupra caruia s-a luat masura in vederea repararii pagubei sa apartina invinuitului sau inculpatului, chiar daca nu-i apartine in mod exclusiv in proprietate .

Pe de alta parte, faptul ca in certificatul de inmatriculare al autoturismului si in cartea de identitate a acestuia apare ca proprietar sotia inculpatului nu poate constitui temei pentru admiterea unei astfel de cereri, intrucat este stiut ca pe asemenea documente apare numai unul dintre soti, desi bunul apartine patrimoniului comun al sotilor.

In fine, nici imprejurarea ca in declaratia de avere a inculpatului I.C. nu apare acel autoturism nu poate constitui un argument in favoarea solutiei adoptate de curtea de apel, deoarece autoturismul a fost achizitionat la 5 noiembrie 2011, deci ulterior datei de depunere a declaratiei de avere de catre inculpat, iar, pe de alta parte, nedeclararea unor bunuri mobile de catre inculpat este o conduita infractionala ce implica alte consecinte juridice si care nu impieteaza asupra stabilirii masei de bunuri comune.

Examinand incheierea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, a criticilor de nelegalitate si netemeinicie aduse, Inalta Curte de Casatie si Justitie expune:

In cauza, inculpatul I.C., sotul contestatoarei, a fost trimis in judecata, alaturi de alte persoane, prin rechizitoriul nr. 613/P/2010 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la furt calificat in forma continuata cu consecinte deosebit de grave, luare de mita in forma continuata, trafic de influenta, abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata si conflict de interese, infractiuni aflate in concurs real.

In efectuarea actelor specifice urmaririi penale, la data de 21 martie 2012, organul de cercetare penala a efectuat o perchezitie domiciliara la locuinta inculpatului I.C., prilej cu care a fost ridicat in vederea aplicarii sechestrului asigurator un autoturism marca A., certificatul de inmatriculare si cartea de identitate in original, conform procesului-verbal de perchezitie, iar ulterior, in baza ordonantei din 2 aprilie 2012, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator, inclusiv asupra acelui autoturism, justificand masura prin repararea pagubei produse de inculpatul I.C., cu mentiunea ca bunul mobil in discutie a fost achizitionat de contestatoare in timpul casatoriei cu inculpatul.

Astfel cum instanta a constatat in mod indreptatit, in calitate de persoana interesata, in acceptiunea art. 168 alin. (1) C. proc. pen., contestatoarea I.L. a formulat cerere de ridicare a masurii asiguratorii.

Efectuand propriul demers analitic, Inalta Curte de Casatie si Justitie considera ca sustinerile contestatoarei sunt lipsite de fundament legal, astfel incat cererea sa nu putea fi primita, context in care criticile aduse de catre procuror incheierii recurate sunt fondate.

In ceea ce priveste conditiile ce se cer a fi indeplinite in vederea dispunerii masurilor asiguratorii - masuri de constrangere reala - Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca acestea subzista in cauza in imprejurarile in care paguba ce se contureaza a fi fost creata impunea o asemenea masura in scopul garantarii repararii pagubei, iar, de asemenea, pericolul de instrainare era actual.

Pe de alta parte, se impune observatia ca bunul ce a format obiectul masurii asiguratorii a fost dobandit de inculpat si sotia sa, contestatoarea I.L., in timpul casatoriei acestora, astfel incat, in virtutea principiului comunitatii de bunuri, regimul juridic al acestui bun este acela al proprietatii codevalmase.

Imprejurarile avute in vedere de curtea de apel relativ la mentiunile din certificatul de inmatriculare al autoturismului, din cartea de identitate a acestuia, precum si la cuprinsul declaratiei de avere intocmite de inculpat nu pot constitui argumente judicioase, cu caracter suficient in a indreptati concluzia ca bunul respectiv era proprietatea exclusiva a contestatoarei.

Prin urmare, aspectul ca acest autovehicul a fost dobandit in timpul casatoriei partilor justifica masura asiguratorie dispusa in cauza, operand prezumtia comunitatii bunurilor.

Sustinerea instantei, potrivit careia nu este de competenta instantei penale sa stabileasca daca prezumtia relativa de comunitate instituita de norme cu caracter civil opereaza in cadrul procesului penal si intre ce limite ale patrimoniului comun al sotilor apare superflua atata vreme cat, in aplicarea masurilor asiguratorii, organul judiciar are in vedere bunurile invinuitului sau inculpatului (si ale persoanei responsabile civilmente) pana la concurenta valorii probabile a pagubei.

Nici sustinerea conform careia dispozitiile legale procesual penale ar interzice organului judiciar sa instituie masura sechestrului asupra altor bunuri sau valori decat cele apartinand in mod exclusiv invinuitului ori inculpatului nu poate fi primita, in imprejurarile in care interpretarea logica a dispozitiilor art. 163 C. proc. pen. nu conduce la o asemenea concluzie.

In acord cu sustinerile procurorului, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca nicio dispozitie din materia masurilor asiguratorii nu excepteaza de la aplicarea masurilor bunurile proprietate codevalmasa a sotilor, intrucat acolo unde legiuitorul a inteles sa excepteze de la dispunerea unor asemenea masuri de constrangere reala a facut-o in mod expres - spre exemplificare dispozitiile art. 163 alin. (4) C. proc. pen.

Apreciind ca masura a fost dispusa cu respectarea exigentelor legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in virtutea considerentelor ce preced, a admis recursul declarat de procuror impotriva incheierii din 7 august 2012 a Curtii de Apel Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, a casat in parte incheierea atacata si, rejudecand in fond, a respins cererea de ridicare a masurii sechestrului asigurator formulata de contestatoarea I.L., mentinand celelalte dispozitii ale incheierii atacate.