Competenta teritoriala alternativa. Invocarea exceptiei de catre instanta

Prin urmare, instanta nu poate invoca din oficiu exceptia de necompetenta teritoriala relativa, aceasta putand fi invocata numai de catre parata si numai prin intampinare, ori, in cazul in care intampinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare, deci in limine litis.

I. Prin cererea inregistrata la data de 10.05.2012 sub nr. xx53/202/2012 pe rolul Judecatoriei Calarasi, reclamanta SC E. SRL a solicitat obligarea paratei SC T.S. SA la desfiintarea liniilor de transport electricitate ce tranziteaza terenul proprietatea sa, la plata de despagubiri aferente lipsei de folosinta a terenului, precum si la plata unei prestatii cu caracter permanent, cu titlu de chirie pentru suprafata ocupata, cu cheltuieli de judecata .

Ulterior, la data de 10 aprilie 2012, reclamanta si-a precizat cererea introductiva sub aspectul cadrului procesual si al pretentiilor deduse judecatii, aratand ca intelege sa se judece cu SC S. SA cu sediul in Zalau, b-dul M.V., jud. Salaj, si nu cu SC T.S. SA, asa cum din eroare s-a consemnat in cererea de chemare in judecata si ca renunta la capetele de cerere nr. 2 si 3, mentinandu-si exclusiv petitul principal cu care a investit instanta. In motivarea cererii, SC E. SRL a sustinut ca terenul in suprafata de 5.000 mp, proprietatea sa, situat in municipiul Calarasi, pe care l-a achizitionat in anul 1995 liber de orice sarcini, este actualmente tranzitat de liniile de transport energie electrica achizitionate de parata, astfel incat este impiedicata in exercitarea atributului folosintei asupra bunului sau, situatie in raport de care solicita obligarea SC S. SA la desfiintarea liniilor mentionate.

In sedinta publica din data de 28 martie 2012, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei sale teritoriale, exceptie in combaterea careia reclamanta a depus la dosar un certificat eliberat de ONRC din care rezulta ca parata are sediul secundar/punct de lucru in municipiul Calarasi, str. P.B. nr. 162, jud. Calarasi si a solicitat respingerea exceptiei.

Prin sentinta civila nr. 1327 din de 11 aprilie 2012, Judecatoria Calarasi a admis exceptia necompetentei sale teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, si a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Judecatoriei Zalau, apreciind ca punctul de lucru nu constituie reprezentanta in sensul dispozitiilor art. 7 alin. (2) C. proc. civ., drept pentru care a facut aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) din acelasi cod, retinand ca in speta competenta teritoriala revine instantei in a carei raza este situat sediul paratei.

II. Dosarul a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Zalau sub nr. xx16/337/2012 si a fost solutionat prin sentinta civila nr. 3253 din 5 septembrie 2012 in sensul admiterii exceptiei necompetentei teritoriale, invocata de instanta din oficiu, declinarii competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Calarasi, constatarii ivirii conflictului negativ de competenta si inaintarii dosarului catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea pronuntarii regulatorului de competenta .

Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus, Judecatoria Zalau a retinut ca prin actiunea dedusa judecatii reclamantii urmaresc valorificarea unui drept de creanta, actiune personala, in raport de caracterul careia, in cauza sunt aplicabile in materia competentei teritoriale normele cu caracter general prevazute de Codul de procedura civila (art. 5-12), care fiind de ordine privata, incalcarea lor putea fi invocata, exclusiv de catre parata, prin intampinare conform art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., situatie care nu s-a realizat in speta, Judecatoria Calarasi invocand exceptia din oficiu .

Pe cale de consecinta, in lipsa invocarii exceptiei necompetentei teritoriale relative de catre parata, competenta teritoriala de solutionare a cauzei a fost castigata in mod irevocabil de catre judecatoria pe rolul careia a fost introdusa actiunea, si anume de catre Judecatoria Calarasi.

In conformitate cu prevederile art. 20-22 C. proc. civ., instanta a constatat ivit conflictul negativ de competenta si, in conformitate cu prevederile art. 22 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a dispus inaintarea dosarului cauzei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii acestuia.

III. Analizand actele si lucrarile dosarului din perspectiva conflictului de competenta ivit in solutionarea cererii de chemare in judecata, Inalta Curte, in temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a pronuntat regulatorul de competenta stabilind competenta solutionarii acestei cereri in favoarea Judecatoriei Calarasi, pentru urmatoarele considerente:

Delimitarea atributiilor instantelor se realizeaza in cadrul celor doua forme ale competentei, materiala si teritoriala.

Competenta materiala, privita sub aspectul ei functional, stabileste ierarhia pe linie verticala a diferitelor categorii de instante - judecatorii, tribunale, curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie - care desfasoara activitate de fond, respectiv de control judiciar ordinar sau extraordinar.

Sub aspect procesual, competenta materiala determina, in functie de obiectul, natura si valoarea litigiului, cauzele ce pot fi solutionate numai de anumite categorii de instante. In ceea ce priveste competenta teritoriala a instantei, Codul de procedura civila cuprinde norme cu caracter dispozitiv (art. 5-8) si norme cu caracter imperativ (art. 13-16).

In principiu, normele de competenta teritoriala sunt norme juridice de ordine privata, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 13-16 C. proc. civ., care sunt norme de competenta teritoriala exclusiva, de ordine publica.

Astfel, Judecatoria Calarasi, instanta sesizata initial, a retinut ca in speta se impune aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., care consacra regula generala in materia competentei teritoriale, pierzand din vedere dispozitiile art. 7 alin. (2) din acelasi cod, care, ca o exceptie de la regula, stabilesc competenta teritoriala alternativa deopotriva in favoarea instantei de la sediul paratei persoana juridica, precum si a instantei locului unde persoana juridica de drept privat are reprezentanta, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentant sau fapte savarsite de acestea, dreptul de a alege intre aceste instante deopotriva competente apartinand reclamantului.

Norma precitata are caracter de ordine privata, ocrotind interese particulare, iar nu de ordine publica, astfel, in raport de dispozitiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., Inalta Curte a retinut ca Judecatoria Calarasi nu putea sa invoce din oficiu exceptia de necompetenta teritoriala relativa, aceasta putand fi invocata numai de parata si numai prin intampinare, ori, in cazul in care intampinarea nu ar fi fost obligatorie, cel mai tarziu la prima zi de infatisare, deci in limine litis.

Rationamentul Judecatoriei Calarasi potrivit caruia a inlaturat aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 7 alin. (2) C. proc. civ., respectiv acela ca punctul de lucru nu constituie reprezentanta in sensul normei precitate, a fost inlaturat de Inalta Curte in raport de dispozitiile art. 43 din Legea nr. 31/1990, care statueaza ca:`` (1) Sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatilor comerciale si se inmatriculeaza, inainte de inceperea activitatii lor, in registrul comertului din judetul in care vor functiona.

(2) Daca sucursala se infiinteaza intr-o localitate din acelasi judet sau in aceeasi localitate cu societatea fondatoare, ea se va inmatricula in acelasi registru al comertului, insa, distinct, ca inmatriculare independenta.

(3) Regimul juridic al sucursalei se aplica oricarui alt sediu secundar, indiferent de denumirea lui, caruia societatea care il infiinteaza ii atribuie statut de sucursala.

(4) Celelalte sedii secundare - agentii, reprezentante sau alte asemenea sedii - se mentioneaza numai in cadrul inmatricularii societatii in registrul comertului sediului principal.``, din cuprinsul normei rezultand cu evidenta intentia legiuitorului de a reglementa similar entitatile societatilor comerciale functionale in locatii distincte de sediul social principal al acestora.

In raport de considerentele anterior expuse, de obiectul cererii de chemare in judecata precizate - obligatie de a face, precum si de faptul ca lucrarile a caror desfiintare se solicita sunt edificate pe terenul proprietatea reclamantei situat in municipiul Calarasi, unde parata are deschis punct de lucru, asa cum rezulta din actele aflate la dosar, Inalta Curte a apreciat ca actiunea dedusa judecatii este o actiune personala in realizarea dreptului, guvernata de norme cu caracter de ordine privata ce reglementeaza materia competentei teritoriale alternative, in baza carora reclamanta are optiunea alegerii intre mai multe instante deopotriva competente, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv paratului in conditiile prevazute de dispozitiile art. 159 alin. (2) coroborat cu art. 159¹ alin. (3) C. proc. civ., astfel incat invocarea exceptiei necompetentei teritoriale de catre Judecatoria Calarasi s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale precitate.

In raport de cele mai sus expuse, Inalta Curte, potrivit dispozitiilor art. 22 alin. (5) C. proc. civ., a stabilit competenta de solutionare a litigiului dintre reclamanta SC E. SRL si parata SC S. SA, avand ca obiect actiune in obligatia de a face, in favoarea Judecatoriei Calarasi.